Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Vizitator]

@GEO 53 BN , @BRANCA
Nu este dracu asa negru.
Eu si inca un user (nu mai stiu care) ne-am apucat sa vorbim aiurea aici despre covid.
A intervenit user @fluffy37 care , pe buna dreptate, a cerut stergerea postarilor fara legatura ca subiectul.
Hai sa fie bine !
La Multi Ani Romania !
 

[Mircea]

La trancanit aiurea sunt destui campioni.

 

Uite ce zice seful mare:

 

"Va rugam sa discutati civilizat si strict in sfera de activitate al forumului."

 

Sfera de activitate a Forumului Electronistilor este Electronica. Nu sanctioneaza nimeni comentariile tehnice sau de bun simt.

 

Dar unii se simt persecutati si cand bat campii sau raspandesc orice mizerie fara sa gandeasca.

[GEO 53 BN]

Buna dimineata  prieteni!

Intr-un post anterior, vorbeam despre rindunele.

Tata-mi spunea ca, in urma cu mai multi ani, o pereche de rindunele si-au facut cuib in grajdul vitelor, scotind pusori. De atunci, an de an rindunelele au scos cel putin un rind de puisori. Au fost ani cind rindunelele au ajuns cind inca era destul de frig. Rindunelele, cu penele zburlite, stateau cocotate  pe cablurile de curent, asteptind ca vremea sa se indrepte. Au fost si ani cind a plouat foarte mult vremea fiind foarte rece, puisorii  murind din cauza lipsei de hrana. Rindunelele abia aveau ce manince. Nu odata tata a gasit pe jos in grajd pui de rindunica morti.  Cum vremea se indrepta rindunica femela depunea o noua ponta, scotind cel putin un rind de pui. Cind rindunica femela se apuca de clocit, perechea (rindunelul) ii ducea de mincare de zi  atunci cind vremea era foarte rece. In timp numarul perechilor de rindunici  a crescut, noile rindunele fiind  urmasii parintilor lor. Rindunelele au construit  mai multe cuiburi, unde an de an scoteau  si cite doua rinduri de pui. Intr-un an ,perechea de rindunele au scos  o tura de pui foarte dragalasi (ca toti puii de rindunele).

Parintii lor munceau de zor, pentru a-si hrani puisorii. Cit era ziua de mare rindunelele duceau mincare puisorilor. Cum rindunelele intrau in grajd, puisorii intindeau ciocurile pentru a primi hrana adusa  de catre parinti. Puii cresteau vazind cu ochii. Cind ajungeau suficient de marisori , parintii ii indemnau sa-si ia zborul din cuib. Nu intotdeauna decolarea  decurgea cum ar fi trebuit , citeodata, cite-un pui aterizind in curte. Grija mea, cind auzeam rindunelele ca se agita, era sa fiu atent atunci cind puii-si iau zborul! De multe ori se intimpla ca, cite-un  pui mai neindeminatic, sa aterizeze in curte.  Pericolul mare era pisica, care putea oricind pune laba pe puiul  de rindunica care aterizase in curte. Intr-o zi un pui , care, probabil  a aterizat in curte ,  vazind pisica , ca se apropie  si-a luat zborul intrind in casa. Am inchis usa la camera in idea ca-l voi putea prinde! Nu va spun cita treaba am avut pina cind am pus mina pe el. Cind l-am prins ,  puisorul era foarte obosit, dupa ce eu il alergasem prin camera. L-am luat  si am iesit in curte unde l-am asezat pe sfoara pe care mama intindea  hainele spalate la uscat. A stat o vreme linistit. Parintii lui zburau pe deasupra puiului, facind un vacarm asurzitor. Probabil ca-l incurajau sa-si ia zborul. Dupa ce s-a odihnit suficient, si-a luat  zborul aterizind pe  cablurile de curent. Intre timp numarul cuiburilor a crescut foarte mult, ajungind la circa 10 cuiburi.

Cind vremea dadea semne de ploaie, vedeam rindunelele zburind in mare viteza, la rasul solului, insectele zburind foarte aproape de sol.

 

[GEO 53 BN]

Colegu BRANCA!  Tot suparat?  Fă bine si lasa supararea deoparte, ca nu face bine!

[BRANCA]

 Don Geo.Nu sunt suparat.Am ajuns la o varsta la care m-a ajuns "batuceala"...Si zicala aia cu "festina lente",adica "grabeste-te incet"...

E vorba numa' de cateva observatii de principiu,legate de socializare.

 In urma cu ani buni n-aveam de loc rabdare.Aveam chiar simptomul ala de hiperactivitate.Si-mi sarea tzandara rapid,din orice...Acum,privind retrospectiv,imi vine sa zambesc.Mai ca nu inteleg cum puteam fi asa!

 Ai vazut stirea cu cata mancare arunca romanii?M-am intrebat,care romani?Eu nu stau rau cu venitul "per capita" dar nu arunc nimic!Si painea uscata,daca se intampla rar sa ramana,ajunge la cateaua soacrei...Iar majoritatea romanilor find saraci nu-mi vine sa cred ca arunca ceva.Nici macar firimituri de paine!Deci cine naiba sunt aia risipitori?

 

 

[GEO 53 BN]

Acum 22 minute, BRANCA a spus:

 Don Geo.Nu sunt suparat.Am ajuns la o varsta la care m-a ajuns "batuceala"...Si zicala aia cu "festina lente",adica "grabeste-te incet"...

E vorba numa' de cateva observatii de principiu,legate de socializare.

 In urma cu ani buni n-aveam de loc rabdare.Aveam chiar simptomul ala de hiperactivitate.Si-mi sarea tzandara rapid,din orice...Acum,privind retrospectiv,imi vine sa zambesc.Mai ca nu inteleg cum puteam fi asa!

 Ai vazut stirea cu cata mancare arunca romanii?M-am intrebat,care romani?Eu nu stau rau cu venitul "per capita" dar nu arunc nimic!Si painea uscata,daca se intampla rar sa ramana,ajunge la cateaua soacrei...Iar majoritatea romanilor find saraci nu-mi vine sa cred ca arunca ceva.Nici macar firimituri de paine!Deci cine naiba sunt aia risipitori?

 

 

Chiar am crezut ca te-ai suparat  pe mine!

Si apropo de risipa mincarii.  In general românul cumpara( in apropierea  sarbatorilor) foarte multa mincare! De foarte multe ori , dupa trecerea sarbatorilor , românul arunca  mai bine de jumatate, din mincarea cumparata. Ma intreb! Oare  de ce cumpara atit de multa mincare , daca nu sint in stare s-o manince. N-ar fi mai bine daca ar da-o  nevoiasilor, cu multi copii, care,de foarte multe ori se duc la culcare flaminzi. Si noi cumparam mincare doar cit consideram ca sintem in stare s-o mincam. In situatia in care copii, prietenii, rudele,  ne anunta ca vor sa ne  ''calce'' (in general de sarbatori), abia atunci cumparam cit consideram ca e suficent ,in general mai mult decit ar trebui, nu de alta ,dar sa nu creada ca sintem  niste ''zgriie brinza''. Asta se  intimpla doar la sarbatori,  si poate  doar la vreo onomastica, botez,aniversare, etc, nicidecum la fiecare sfirsit de saptamina cind in general copii sint liberi! De multe ori cind ii sunam si-i intrebam daca nu vor sa vina la noi in vizita, ne spun ca sint obositi si ca vor sa se odihneasca, dupa o saptamina de munca solicitanta! Saptamina asta , fiul meu impreuna cu sotia si cu nepotica-mea, ne-au facut o vizita. Normal ca ne-am  bucurat, mai ales de nepotica pe care am vazut-o doar de citeva ori, de cind s-a nascut. Am povestit tot felul, dupa care ne-au spus ca pleaca , nepotica  trebuind sa-si faca ''somnuletul'' de dupa masa! Cu toate ca sintem la o distanta de circa 16km de Timisoara, ne vizitam destul de rar. Pe de alta parte si pandemia asta spurcata, ne face sa nu ne trambalim, doar asa, ca sa nu zica lumea ca nu iesim din casa cu zilele!

[-Atlas-]

Acum 3 ore, GEO 53 BN a spus:

 

Si apropo de risipa mincarii.  In general românul cumpara( in apropierea  sarbatorilor) foarte multa mincare! De foarte multe ori , dupa trecerea sarbatorilor , românul arunca  mai bine de jumatate, din mincarea cumparata. 

Buna

Poi referitor la risipa mancarii as avea ceva de zis.

Suntem cateva familii care iesim vara-iarna impreuna.Intre 4 si 7 familii.Cu o sumedenie de copii.

Copiii sunt cel putin ca numar ca si adultii,daca nu mai multi.La noi nu se pune problema sa mergem singuri,

mergem pentru noi,dar mai mult pentru copii.Cam 50% din noi aduc copii din alte familii,doar pentru ei.

Acum ajungem la"risipa".De fiecare data ramane mancare si bautura in exces(bautura nu e pentru cei mici).

Dar totul se imparte la cei de acolo.

Dupa ultima aventura(Fantanele-Belis din vara) am avut mancare pentru serviciu pentru 3 zile.\

A avut si cainele beneficii....

Spor tuturor

Alex

[Vizitator]

Zilele trecute m-am intalnit cu un prieten din copilarie si am stat la o cafea cu intaritor, ne-am adus aminte de vremuri demult apuse....

...cand aveam 10-12 ani si mergeam iarna pe camp (stateam la marginea orasului), pe un ger cumplit si jucam hochei. O balta inghetata de vreo 50mp, cateva boate din nucii de la shtrec (cale ferata) si un cataroi pe post de puc. Cizme de cauciuc si shtrimfi de lana...nu racea nimeni desi jucam cu orele pana veneau parintii sa ne cheme la mancare.

Portile erau facute din 4 caramizi cu greu furate din curtea unui vecin care construia.

Cand ne plictiseam de hochei jucam un fel de liniuta....adica cine patina cel mai mult in lungime.

[Vizitator]

@fluffy37
Si eu stau sa ma gandesc uneori , de unda atata energie? Nu stateam deloc in vremea copilariei.
Trebuiea sa facem ceva cat era ziua de lunga.
Ma uit acum si vad ca se mai dau cu trotineta sau bicicleta copiii din ziua de azi.
Nu cred ca stiu sa se urce intr-un copac decat cu scara. Si poate nici asa :)



 

[GEO 53 BN]

Acum 12 ore, fluffy37 a spus:

Zilele trecute m-am intalnit cu un prieten din copilarie si am stat la o cafea cu intaritor, ne-am adus aminte de vremuri demult apuse....

...cand aveam 10-12 ani si mergeam iarna pe camp (stateam la marginea orasului), pe un ger cumplit si jucam hochei. O balta inghetata de vreo 50mp, cateva boate din nucii de la shtrec (cale ferata) si un cataroi pe post de puc. Cizme de cauciuc si shtrimfi de lana...nu racea nimeni desi jucam cu orele pana veneau parintii sa ne cheme la mancare.

Portile erau facute din 4 caramizi cu greu furate din curtea unui vecin care construia.

Cand ne plictiseam de hochei jucam un fel de liniuta....adica cine patina cel mai mult in lungime.

 Asa cum va spuneam  mai demult, iarna, ne dadeam cu saniile, pe ogrăzile curatate de tuleii de porumb. Batatoream cu picioarele zapada pufoasa, ca sa saniile(din lemn) sa lunece usor.   Pe atunci nu  prea vedeai sanii din fier. Din virful ogrăzii si pina-n vale erau citeva  sute de metri. Dupa citeva ture derdelusul era atit de alunecos, incit , ca sa urcam dealul, trebuia se mergeam  pe margini. In acele vremuri ,Iernile erau foarte bogate in zapada de multe ori  depasind  jumatate de metru , citedata si mai mult.

Mergeam sa ne dam cu saniile doar dupa ce mincam. Eram imbracati bine cu haine groase, in picioare aveam cizme din cauciuc sau bocanci. Ca sa nu ne fie frig ne infasuram picioarele, de mai multe ori, cu obiele din finet ,legate in asa fel incit sa nu se desfaca. Apoi bagam picioarele in cizme. Preferam cizmele pentru ca  obielele nu se desfaceau chiar asa de usor, atunci cind mergeam. Tatalui meu i-a trebuit ceva, vreme pina cind m-am prins cum trebuie sa-mi  infasor obielele in jurul picioarelor, in asa fel incit sa nu se desfaca. Cu bocancii era ceva ma greu!

Nu departe de noi erau doua bălti destul de intinse, inghetate bocna , unde iarna, mergeam sa ne  dam pe gheata. Abia atunci  venea vremea bocancilor!  Cind, incepea sa incalzeasca, gheata incepind sa trozneasca, erau semne clare ca primavara , n-ui prea departe. Din acem moment nu ne mai  dadeam pe gheata  pentru ca exista pericolul ca gheata sa se sparga , adincimea  apei depasind 1metru! 

Apoi pe vale, gheturile incepeau sa se fisureze, sloii de gheata pornind la vale, citeodata ducind cu ele si podetele.

[BRANCA]

 Don Geo.Saniile de lemn erau lux pe zapada afanata.Pe partia inghetata erau proaste.Adica furduiai la greu.Ceva mai bune erau cele de lemn cu talpicile placate cu tabla.Mai rare ca nu prea vedeai fier pe atunci...

 Si noi eram inebuniti cand cadea zapada.Stateam cu ziua pe partie si ne udam ca naiba pe picioare.Ajungeam acasa bocna!De multe ori ma baga mama direct la ligheanul cu apa caldutza.Sa moi picioarele...

 Pe gheata ne dadeam cu bocancii.Cei mai tari si invidiati erau aia care aveau potcoave la toc.Se dadeau pe calcaie,adica pe potcoave.Tarziu am prins niste patine.Nici alea prea grozave...

 Am cazut si in apa inghetata dintr-un lac.Noroc ca am fost doi si am putut iesi,ca ne-am ajutat unul pe celalalt.E foarte periculos asa ceva.Cand vrei sa iesi se rupe gheata!Nu-ti spun cum stateau pantalonii pe noi.Burlane!

[GEO 53 BN]

Pai dupa ce am mai crescut,  cumparam potcoave pe care ''șuștăru'' le prindea cu cuițe pe tocurile bocancilor.  Cind ne dadeam cu sania, stind pe burta, de multe ori  virful  bombeului se  desprindea de talpa, fiind nevoiti sa  mergem la șușter pentru a prinde  talpa de bombeu. Poate-ti mai amintesti de cuițele din lemn cu care, șușterul prindea talpa de bocancul desprins. Ca sa fim siguri ca bombeul nu se va mai desprinde de tapla, cumparam (plachiuri) blacheuri pe care tot șușterul, pe fixa tot cu cuie metalice pe bombeul bocancilor!

Acum 1 minut, GEO 53 BN a spus:

Pai abia dupa ce am mai crescut,  cumparam potcoave pe care ''șuștăru'' le prindea cu cuițe pe tocurile bocancilor.  Cind ne dadeam cu sania, stind pe burta, de multe ori  virful  bombeului se  desprindea de talpa, fiind nevoiti sa  mergem la șușter pentru a prinde  talpa de bombeu. Poate-ti mai amintesti de cuițele din lemn cu care, șușterul prindea talpa de bocancul desprins. Ca sa fim siguri ca bombeul nu se va mai desprinde de tapla, cumparam (plachiuri) blacheuri pe care tot șușterul, pe fixa tot cu cuie metalice pe bombeul bocancilor!

 

[GEO 53 BN]

Neavind patine, si noi  ne dadeam pe gheata, ''pe potcoave'',(calciie) traiectoria fiind un pic curbă.  Fata de cei care n-aveau  poctoave pe calciie, se uitau cu jind la noi, cum  lunecam pe gheata, lasind o urma subtire, pe gheata groasa. 

Eheiiii,  ce vremuri faine erau pe atunci!

Chiar acum, GEO 53 BN a spus:

Neavind patine, si noi  ne dadeam pe gheata, ''pe potcoave'',(calciie) traiectoria fiind un pic curbă.  Fata de cei care n-aveau  poctoave pe calciie, se uitau cu jind la noi, cum  lunecam pe gheata, lasind o urma subtire, pe gheata groasa. 

Eheiiii,  ce vremuri faine erau pe atunci!

Acum nici zapada nu prea vedem daramite gheata groasa!

[BRANCA]

 Ce zapada don Geo?N-a nins la Severin aproape deloc iarna trecuta!mi-e frica ca nici iarna asta nu va fi nimic.

 Ti-am zis ca e cam seceta pe aici.La tara vegetatia se adapa din roua...S-a schimbat clima rau de tot.Sotia imi povestea din copilaria ei cum se adunau prunele cu carele.Acu n-am mai vazut prune,cred,de vreo 9 ani!Si corcodusele abia se mai fac...

 Si via am abandonat-o anul asta.De patru ani se maneste in tot satul.Pe bolta ce mai fac oamenii...Si cand aud pe unii cu dezvoltarea micilor ferme agricole...Unde mergem noi e zona de subzistenta,eventual sa le dai oamenilor un ajutor de stat,social.

 Parca ti-am mai zis asta.Cand sapi in pamantul de acolo la maxim o juma de metru dai de argila.Aseara am vazut un reportaj din stepa ucraineana.Aratau un crater provocat de o racheta.Era adanc de vreo 10 metri si nu se vedea decat pamant negru!!Si sa te miri ca aia scot lejer 6-10 mii de tone de grau la hectar!

[yo9hrb]

Acum 21 ore, Liviu.Mihaiu a spus:

@fluffy37
Si eu stau sa ma gandesc uneori , de unda atata energie? Nu stateam deloc in vremea copilariei.
Trebuiea sa facem ceva cat era ziua de lunga.
Ma uit acum si vad ca se mai dau cu trotineta sau bicicleta copiii din ziua de azi.
Nu cred ca stiu sa se urce intr-un copac decat cu scara. Si poate nici asa



 

Si nici nu aveam casti de protectie, genunchere, cotiere si multe alte echipamente. Ma si mir ca mai traim....