Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, franzm a spus:

Si calupul de drojdie din care-ti taia cu sfoara bucati de 25 sau 50 Bani, mai rar de un Leu.

......................................................................................

Mi-aduc si eu aminte de calupurile de drojdie, impachetate in hirtie!

Pișta bacii , vinzatorul de la cooperativa, avea o ''scula'' in forma de arc,la o scara  cu mult mai mica. Despacheta  pachetul cu drojdie,  apoi  cu ''arculețul'' (din dotare) taia cite-o bucata de drojdie  reprezentind,  circa o treime, dintr-un pachet .

 Mai mult nu dadea, chipurile, sa ajunga la toata lumea!  Ce-i drept in acele vremuri drojdia se gasea destul de greu

Mama, cu drojdia cumparata, prepara maiaua pe care o tinea la rece  intr-un borcan de sticla, inchis ermetic, si scufundata in fintina, pentru a nu fermenta. Cind vroia sa faca piine in casa ,mama scotea din fintina borcanul cu maia din care rupea o bucata, (de marime numai de ea stiuta), pe  care o amesteca cu faina cernuta si cu apa calduta lasind-o sa dospeasca . Cind aluatul crestea suficient de mult, lua cite-o bucata  de aluat, o framinta dindu-i forma rotunda, apoi o aseza in niste coșuri facute din pănusi din porumb lasindu-le sa creasca. Cind cresteau suficient piinile erau bagate in cuptor la copt. Periodic deschidea usa de la cuptor sa vada daca piinea s-a copt uniform. Daca era suficient de coapta, piinea era scoasa din cuptor, asezind-o pe o polita, la rece. O asemenea piine  avea cel putin 2kg. Stind la rece, piinea rezista cel putin o saptamina!

[morarul]

Era vorba despre cîntărirea ,,cu bătaie".

Balansul acului indicator, ce indica egalitatea greutații mărfii cîntărite, cu rezoluția/precizia, aparatului de măsurat greutăți.

Normal că avantajul material/pecuniar, era majoritar în favoarea comerciantului, sau celui ce făcea acest tip de măsurătoare cantitativă.

Ei sunt precursorii micilor privați cu inițiativă, imediat după '89.

Au avut comerțul ,,în sînge", şi au continuat ca atare.

Ştiți vorba aia bătrînească:

Cine poate oase roade, cine nu, nici carne macră!

Este veche de cînd lumea.

Noi să fim sănătoşi, şi să producem/cîştigăm, mai mult decît ne pot fura alții!

 

[GEO 53 BN]

Acum 4 minute, morarul a spus:

Era vorba despre cîntărirea ,,cu bătaie".

 

Noi să fim sănătoşi, şi să producem/cîştigăm, mai mult decît ne pot fura alții!

 

[morarul]

Vă doresc multă sănătate domnule coleg Geo, şi să ne ,,auzim" în continuare!

[icar]

Acum 3 ore, morarul a spus:

Era vorba despre cîntărirea ,,cu bătaie".

Da, si cu "pietre" masluite! Aprozaristii au mers pina acolo, incit au scos o cantitate din plumbul turnat in greutati, ca sa fie mai usoare! Am cumparat, prin anii 80, din piata Rahova, 10 kg de cartofi. Cind am ajuns acasa, m-au intrebat de ce nu am luat ...10 kg, cum aveau nevoie! "Pai zece am luat", zic! I-am cintarit si erau doar ...7!! Mai avind si altele in plase, la mina, nu mi-am dat seama de greutate.

Se mai fura cu inclinarea cintarului, punind un somoiog de hirtie sub picioarele cintarului sau sub tas.

Se mai fura din scazamint. Toate aprozarele aveau un scazamint (perisabilitate) la legume si fructe, ca de, unele sa mai stricau. Aprozaristii iti vindeau toate gunoaiele, apoi raportau scazamintul si bagau diferenta de bani in buzunar.

 

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, morarul a spus:

Vă doresc multă sănătate domnule coleg Geo, şi să ne ,,auzim" în continuare!

La fel,  va doresc si eu, stimate coleg. Sper sa ne auzim multi ani si de aici incolo!

[doru3160]

Sunt gainarii, din care nu te pricopsesti, dar îți baga ceva firfirei în buzunar zilnic. Încă se mai cântărește marfa în magazinele de semipreparate din carne, cu tot cu hârtia de ambalaj. Niciodată nu se pune hârtia și după aia marfa, pt ca atunci s-ar observa indicația, și ar trebui făcută tara. Un magazin cu dever folosește cca 4...5 kg de hârtie cerata zilnic, pe care o vinde la preț de pastrama sau cârnați. 

Acum 51 minute, icar a spus:

 

Se mai fura cu inclinarea cintarului, punind un somoiog de hirtie sub picioarele cintarului sau sub tas.

Se mai fura din scazamint. 

 

 

[norad]

Confirm cele spuse de dl. Doru. Parca e o regula la magazinele de carne din urbea in care locuiesc, sa nu faca tara la cantar. Iar hartia parca e special aleasa sa traga cat mai mult.

Marmelada din ladita de lemn, am cumparat de la aprozar pana la sfarsitul anilor '80. Dupa '90 au aparut magazine private si marmelada era in cutii de plastic de cca. 30x30x10 cm.

Bunicii ma trimeteau sa cumpar gaz lampant de la Cooperativa din sat. La inceputul anilor '80 nu aveau inca curent, desi satul lor era la o distanta de cam 15Km in linie dreapta de oras. 

Imi aduc aminte si de bidonul de ulei cu pompa.

Apropo, marmelada am cumparat recent de la Lidl. E facuta la Raureni, langa Oltchim (pe acolo imi aduc aminte ca e fabrica). Are un gust ce mi-a placut. Aduce cu cel de dinainte de '90. E din mai multe fructe: mere, gutui, citrice.

Ciudat este ca produsul nu apare pe site-ul lor. Probabil, datorita directivelor europene, care reglementeaza ca marmelada e musai sa fie din citrice.

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1501588491296&uri=CELEX:32001L0113

Mi-ar parea rau sa dispara marmelada de Raureni de pe piata. Am luat marmelada de portocale de la Carrefour, facuta in Italia, dar nu are acea textura si aroma placuta a celei romanesti.

[icar]

Doru, singurul loc unde am vazut facindu-se tara la hirtia de ambalaj, a fost cofetaria Capsa. In rest, cum zici, hirtie la pret de salam de Sibiu!

Râureni fac produse excelente. Cind veneam de la Stei ( Baita Bihor), ne abateam din drum si ajungeam la poarta fabricii, unde aveau o dugheana, de unde cumparam borcane cu tot felul de gemuri si dulceturi, la pret de fabrica.

[morarul]

Că veni vorba de marmelada copilăriei noastre:

Dar de peltea, de gutui vă mai amintiți?

Se făcea şi din alte fructe, dar cea din gutui, era excelentă.

Mă duc să desfac un borcan de dulceață de gutui, că mi-am făcut singur poftă.

Sper că nu mă înjurați!

Vă doresc o seară minunată!

[norad]

Despre Baita Bihor mi-a povestit mai multe un geolog batran, Ion Berbeleac.

Uraniu, rusi, radiatii, halde de steril...

Destul de complicata situatia pe acolo, din cate am inteles.

[BRANCA]

 Si pelteaua de gutui era deosebita.

Baita Bihor e legata de asezarea cu orasul sovietic Petru Groza.Exploatarea uraniului de acolo era pentru platirea datoriilor de razboi.

 Pun aici un articol despre asta.Singurul lucru ciudat in articol este ca se sustine ca datoria catre soviete ar fi fost 300 milioane dolari.Mi se pare o cifra ridicol de mica!Un istoric german spunea ca daca Germania ar fi trebuit sa plateasca toate distrugerile din URSS nu ar fi reusit niciodata!!Ai nostri au contribuit la distrugerea Crimeeii si a sute de localitati in sudul Ucrainei,ca si a Stalingradului.

https://pressone.ro/baita-plai-o-gura-de-iad

[GEO 53 BN]

Buna dimineata prieteni!

Am citit articolul,  https://pressone.ro/baita-plai-o-gura-de-iad !

Sincer,m-am cutremurat de ce am aflat. Ma mir ca au mai apucat sa traiasca  pina la data cind s-a scris articolul!

Si la noi a fost mina! A fost inchisa in anul 1997 prin ordin dat de catre Petre Roman. Putul de extractie din gura Vacii, a fost inchis si sigilat, pe motive doar de cei de la cirma stiute. Singura ''relicva'' care aminteste ca acolo, cindva a fost un put de extractie, este o remorca imensa, cu care erau dusi si adusi minerii, la si de la munca!

Acum circa un an si ceva am am facut o vizita  pe acolo. Nici nu va puteti inchipui ce inseamna sa ajungi la un loc , in care in urma cu citeva zeci de ani, era valea Vaca, unde  mergeam cu vitele la pascut vara, pina cind se apropia toamna si implicit, anul scolar.

Acum? Padurea s-a extins peste tot,unde odata  era loc de pasunat, si unde, inspre fundul vaii, se cosea iarba pentru animale! Iti vine sa plingi cind vezi  doar o padure batrina prin care doar animalele mai haladuiesc. Nici urme de oameni nu mai vezi! Din cind in cind mai auzi cite-un brahnit de caprior, speriat de cine stie ce jivina. Peste tot  vezi urme de mistreti care bat padurea in cautarea hranei. Doua foisoare aflate la o distanta apreciabila, nefolosite  de multa vreme , gata sa se darime, atestau,  ca odata pe acolo se faceau vinatori la mistreti. Unde odata era o padure tinara,cu drumuri  de acces destul de multe, acum, abia mai poti strabate pe acolo. Am vrut sa ajung la fintina lui Gergely, unde odata  mergeam la cules de fragute si alune, unde mergeam cu vitele la pascut, cind vara, pe pasune vitele abia aveau ce minca, din cauza secetei si a numarului mare de vite.

N-am reusit sa patrund, decit circa o treime  din cit trebuia pentru a ajunge la fintina. Vazind ca n-am sanse, m-am intors, coborind  spre locul unde lasasem masina!  

Am discutat cu fiul meu de citeva ori sa ne facem timp si mergem la Chiesd pentru a-i arata pe viu, locurile, unde acum zeci de ani mergeam prin padure, la cules de ciuperci, alune, fragute! In fiecare an, ne facem planuri peste planuri, doar , doar  vom ajunge pe acolo! In fiecare an se iveste cite, ceva, care ne dau planurile peste cap!

Va veni si vremea cind vom putea merge acolo!

 

 

[BRANCA]

 Don Geo.Ma bucur sa te vad vioi!Chiar e indicat,dupa accidentul pe care l-ai avut,sa faci miscare.Mai ales in aer curat.E bun si pescuitul dar parca la padure e altceva.Mai ales daca "tropai" dupa ciuperci!

 Nu stiu cum te-ai obisnuit cu zona de campie de langa Timisoara.Eu urasc total campiile.Am crescut numai la deal si la munte.Nu sufar sa vad intinderi nesfarsite si,de multe ori,fara niciun pom!

[GEO 53 BN]

Colegu BRANCA!

Să nu crezi ca nu tinjesc dupa zonele deluroasel! Daca nu-mi murea sotia, pînă-i hăul si părăul, nu ajungeam unde-am ajuns! Unde locuim acum, nu-i chiar ca la oras, dar nici ca la tara. De unde sintem acum, nu prea vedem dealuri. Poate doar de la Lugoj incolo, ce mai sint dealuri!