BRANCA Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Doru.Ai dreptate.Eu am zis ca a inceput din '80 da' am uitat sa mentionez ca treptat,treptat. Link spre comentariu
-Atlas- Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 1 oră în urmă, icar a spus: La mici s-a cam schimbat reteta, multe zgirciuri si E-uri. Totusi, unii producatori se respecta. Avem unul, din Sebeșel (un sat linga Sebeș), "La Meseni" isi zice, care face niste mici extraordinari de buni. Are in oras un magazin de desfacere. Nu prea stau micii in galantar. Mai are si alte produse foarte bune, de exemplu virșli si salamul Transalpina. Mai are el si altele, dar astea sunt fruntea, ca sa zic asa. Joia, zi de tirg in oras, vine unul din Daia, cu niste mici, prima! Gratarul sfiriie de pe la 8 pina pe la 13. Coada e in permanenta, vin oamenii la piata doar ca sa manince mici! Doar cind se termina la el micii, coada se risipeste si pe la alti gratarargii cu mici! Cel putin mici buni, daca vrem sa mincam, avem de unde! Buna In Sebes am vazut o reclama interesanta"mici mari". Si chiar erau mari.Si buni. Spor tuturor Alex Link spre comentariu
Administratori Badman Postat Noiembrie 18, 2020 Administratori Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 10 minute, doru3160 a spus: Un fel trebuia sa contina peste. Acum se bat pe asa ceva, atunci iti era impus. Eu imi aduc aminte ca tocmai dupa telebutie cum strigau unii ca au fost indopati cu parizer cu soia. Eu stiu foarte bine acel parizer(aveam 19 ani la timpul ala) si era cu mult mai bun ca si porcariile astea de acum care nici macar soia nu mai contin... ci diverse chestii chimice si praf de oase. Caut demult niste crenvusti care cand ii fierbi sa nu se transforme in chestia aia care seamana cu niste grasime scarboasa si nu gasesc, cei de pe vremuri se puteau fierbe sau praji si inca ramaneau comestibili. Link spre comentariu
doru3160 Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 2 minute, Vasile a spus: era cu mult mai bun ca si porcariile astea de acum care nici macar soia nu mai contin Se baga soia si acum, dar nu prea mult, pt ca e scump produsul, si au aparut inlocuitori. Atunci nu erau. Link spre comentariu
validae Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum se bagă gumă de Guar sau Xantan, un soi de cauciuc natural comestibil....pentru îngroşarea diverselor produse.De exemplu salata de icre, conţine icre doar cât să aibă gust, restul gumă ca mai sus.. Link spre comentariu
Administratori Badman Postat Noiembrie 18, 2020 Administratori Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 7 minute, doru3160 a spus: Se baga soia si acum, dar nu prea mult, pt ca e scump produsul Soia a devenit un produs de lux... unde am ajuns Link spre comentariu
doru3160 Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 2 minute, validae a spus: De exemplu salata de icre, conţine icre doar cât să aibă gust Daca te straduiesti, o sa gasesti unele sortimente care nu au vazut icrele, chiar daca pe eticheta scrie salata de icre. Gustul nu vine de la icre. Sunt destule resturi ramase de la procesare care devin pasta, si dau gust de peste produsului. Link spre comentariu
BRANCA Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Se pare ca salamul cu soia ceausist ar fi o poveste.Nu prea merge soia cultivata in RO iar de importat era cam greu... Link spre comentariu
icar Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 55 minute, Vasile a spus: Caut demult niste crenvusti "La Meseni" sau cei de Dostad. Sunt la fel de buni. Atentie insa, nu prea au gustul ala dat de glutamatul de sodiu, de-l apreciaza multa lume. Salamul cu soia, nu a fost decit o propaganda desantata, cu care nemernicii din esalonul doi au ajuns la putere. (Oare asta o fi politica? ) Link spre comentariu
Ion_Bumbu Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 47 minute, BRANCA a spus: Se pare ca salamul cu soia ceausist ar fi o poveste.Nu prea merge soia cultivata in RO iar de importat era cam greu... Domnule, soia se cultiva din `65 in Banat cu rezultate foare bune, sau cel putin atunci am vazut prima data. Echipament pentru proteine artificiala din soia s`a adus in tara si a fost folosit. Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 18, 2020 Autor Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 In anii '60 cind eram copil, se organiza prin 15 august o sarbatoare numita Ziua minerului( la noi fiind mina). In acea zi de sarbatoare se minca si se bea la greu, de multe ori lasindu-se si cu cite-o ''batalie''. Tambalaul se petrecea pe pasunea dintre colonia miniera , mina propriu zisa si comuna Chiesd. ''Armele'' erau sticlele de,bere, vin, si pietrele de pe calea ferata miniera. Dupa ce ''batalia'' se aplana (cu greu), apareau protagonistii, plini de vinatai, si rani, impartind sudălmi si amenintari. De regula veneau militienii care aplanau conflictele dintre dintre tabere! Bautura favorita era țuica, vinul, vermutul, si berea de Oradea. Mincarea care se vindea cel mai bine erau in general, cirnatii prajiti. Pe atunci la noi nu se stia (inca) de mititei. Portiile de cirnati erau asa de mari incit o familie obisnuita putea minca pe saturate. Cum nici noi copiii nu puteam lipsi de la ''sarbatoare'', abia asteptam sa se iște cite-o batalie! In timp, ''manifestarile'' de acest fel au devenit din ce in ce mai rare, stingindu-se cu tot. Chiar si sarbatorea Zilei minerului a disparut cu totul inca de prin anii '70. Acum 2 minute, GEO 53 BN a spus: In anii '60 cind eram copil, se organiza prin 15 august o sarbatoare numita Ziua minerului( la noi fiind mina). In acea zi de sarbatoare se minca si se bea la greu, de multe ori lasindu-se si cu cite-o ''batalie''. Tambalaul se petrecea pe pasunea dintre colonia miniera , mina propriu zisa si comuna Chiesd. ''Armele'' erau sticlele de,bere, vin, si pietrele de pe calea ferata miniera. Dupa ce ''batalia'' se aplana (cu greu), apareau protagonistii, plini de vinatai, si rani, impartind sudălmi si amenintari. De regula veneau militienii care aplanau conflictele dintre tabere! Bautura favorita era țuica, vinul, vermutul, si berea de Oradea. Mincarea care se vindea cel mai bine erau in general, cirnatii prajiti. Pe atunci la noi nu se stia (inca) de mititei. Portiile de cirnati erau asa de mari incit o familie obisnuita putea minca pe saturate. Cum nici noi copiii nu puteam lipsi de la ''sarbatoare'', abia asteptam sa se iște cite-o batalie! In timp, ''manifestarile'' de acest fel au devenit din ce in ce mai rare, stingindu-se cu tot. Chiar si sarbatorea Zilei minerului a disparut cu totul inca de prin anii '70. Link spre comentariu
alcon Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 România realâ a anilor noştrii. Link spre comentariu
wally_gatter Postat Noiembrie 18, 2020 Partajează Postat Noiembrie 18, 2020 Acum 6 ore, GEO 53 BN a spus: In anii '60 cind eram copil, se organiza prin 15 august o sarbatoare numita Ziua minerului( la noi fiind mina). In acea zi de sarbatoare se minca si se bea la greu, de multe ori lasindu-se si cu cite-o ''batalie''. Tambalaul se petrecea pe pasunea dintre colonia miniera , mina propriu zisa si comuna Chiesd. Sunteti din Sarmasag cumva? Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 19, 2020 Autor Partajează Postat Noiembrie 19, 2020 Acum 7 ore, wally_gatter a spus: Sunteti din Sarmasag cumva? Nu! Sint,nascut, crescut in comuna Chieșd, peste deal de Sărmășag, la vreo 7km! Sa nu-mi spui ca esti din Sarmasag! Cind eram mai tinar, am batut cu picioarele de foarte multe ori, drumul acela, cind mergeam (rar ce-i drept) la parinti! Cind eram copil, mergeam frecvent cu tata, la Sarmasag la piață. Dupa absolvirea clasei a VIII-a am intrat la Liceul industrial de constructii din Zalău. In cei cinci ani de liceu, am batut de nenumarate ori drumul dintre Chieșd si Sărmășag! Ehei! Ce vremuri frumoase! Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Noiembrie 20, 2020 Autor Partajează Postat Noiembrie 20, 2020 Buna dimineata prieteni! Intr-un post va povesteam ca in partea din spate a casei, s-au aciuat un stolisor da vrăbii, atit vrabii de casa cit si vrăbii de cimp. Pina nu demult, vrabiile erau foarte circumspecte, nerabdindu-ma sa ma apropii la mai mult de 5-6m de ele. Dindu-le de mincare, tot cam la doua zile, vrabiile au inceput a se obisnui cu mine stind cătărate, pe gardul de sirma, rabdindu-ma sa ma apropii de ele pina la circa 1m, cu conditia sa fac miscari prea bruste. Azi dimineata m-am uitat sa vad daca mai au de mincare(uruiala de porumb si grîu). Din mincarea data cu doua zile in urma, nu mai ramase decit resturi de făina. Am umplut o cutie din tabla cu mincare si dupa aceea, m-am postat la cam jumatate de metru, vrind sa vad cit de mult se apropie de mine. Citeva, mai circumspecte , stateau cocotate pe gard, restul invirtindu-se prin apropierea mea. O pasarica mai putin sperioasa a aterizat in apropierea mea, din cind in cind uitindu-se la mine. Vazind ca nu prezint nici un pericol, s-a apropiat si mai mult de mine, ciugulind ce se mai gasea pe jos. La un moment dat s-a apropiat foarte mult, ciugulind ce se gasea pe jos. Vroiam sa vad ce se intimpla daca ma misc. Mi-am miscat un pic vrabia departinduse de mine foarte putin . Din cind in cind se uita la mine intorcind capul. Incet ,m-am pus in miscare ca sa nu o speriu. A topait citiva pasi dupa care a continuat sa ciugulesca de pe jos cu toate ca mincarea data de mine era la o distanta destul de mica de mine. Intr-o zi am facut un experiment! Mincarea era terminata, citeva pasarele stateau cocotate pe gard. Le priveam pe geam si incercam vad ce intentii au. Dupa ce s-au saturat de asteptat sa le dau de mincare ,si-au luat zborul, aterizind pe coama casei, unde stateau ca miloagele sa le dau de mincare. Vazind ca nu mai apar si-au luat zborul disparind. Am umplut cutia de mincare si apoi am desartat-o acolo unde le puneam de mincare. Am intrat in casa si m-am postat la geam, sa vad cind se vor intoarce. N-a trecut nici un minut ca vrabiile si-au facut aparitia, initial cocotindu-se pe gard. Cind o vrabie (banuiesc ,ca cea mai putin sperioasa)a aterizat pe platforma cu mincare, aproape toate vrabiile au aterizat,initial pe gard, apoi pe platforma (cu mincare) apucindu-se de mincare, nu inainte de a se asigura, ca nu le paste nici un pericol. Le-am lasat sa manince linistite! Link spre comentariu
Postări Recomandate