Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[validae]

Nu ştiu care e cauza, mi s-a întâmplat uneori şi mie asta...poate ne lămureşte @Vasile

[autom]

Ma bucur ca incep semnele bune sa apara!

 

Va rog mult sa luptati sa va faceti bine. Desi nu va cunosc personal, va simt aproape.

 

Un gand bun va trimit!!!

[dorian 70]

N-am idee dacă-i bun ce fac...

 

*** La cumpăna anilor 50 cu 60 ai secolului trecut, cartierul copilăriei mele continua să fie un fel de combinaţie între sat şi oraş. Casele în două ape (nemţeşti) dominau peisajul, erau şi multe vile falnice ce nu apar în poza de faţă, însă infrastructura era în totalitate la un nivel rural. Apa o scoteai cu pompa, căcăstorile erau împrăştiate prin curţi sau grădini, iar drumurile erau din lut amestecat cu ceva prundiş.

Nu-i dificil ca un ochi ager să observe urmele lăsate de roțile căruțelor în glodul îngheţat. Șanţurile arătau bine doar vara când creştea iarba şi trifoiul în ele, motiv bun pentru cei ce mai aveau câte-o vacă s-o priponească într-o latură de drum.

În faţa casei mele era o tolocuţă, vânată de mulţi baitani trimişi cu animalele la păscut. Tolocuţa se prelungea şi prin faţa vilei lui Mândreanu, de unde doctorul Liviu Dorneanu, pe atunci în calitate de chiriaș, a realizat de la etaj această fotografie, într-o perioadă a anului în care iarna mai vroia, iar primăvara încă nu putea. Toate casele şi grădinile din imagine sunt ale vecinilor mei, pe care i-am înşirat în alte relatări.

Poza-i făcută pe o zloată îngheţată, din aia care nu te prea înghia să "îmbli" pe-afară.

Dar "îmblam", că eram "împieliţaţi".

Atunci strada Oltea Doamna (căci despre ea este vorba) se numea Friedrich Engels şi era destul de puţin animată, pentru faptul că se înfunda în gardul stadionului vechi. Abia după ce s-a construit blocul din capăt, pe stânga, cel doar cu un singur etaj, uliţa a mai prins vigoare.

Privirea îmi stă blocată pe arţarul destul de pricăjit, cel desfrunzit şi puţin înclinat ce se vede în stânga , pe care când eram "chiştoc" îl scuturam în fiecare dimineaţă de primăvară, în tentativa de a captura niscaiva cărăbuşi.

Roiau în acea perioadă.

În "mitologia" cartierului se răspândise zvonul că cine strângea un kilogram de elitre şi le preda nu ştiu unde, primea nu ştiu din partea cui, o minge de fotbal. Şi uitea aşa "mitolog-botanist", scuturând arţarul cu pricina, m-am trezit într-o "diminicioară", pe inima goală, cu o jumate de cărămindă-n în ţeastă , categoric aşezată intenţionat de "concurenţă", eveniment ce a pus definitiv stavilă proiectului meu.

Până s-au construit blocurile de pe Bogdan Vodă puţini copchii erau în cartier. Pe strada asta dacă erau o duzină.

Abia pe la începutul anilor 60 a început "marea colonizare"...   ***

 

 

Am reprodus sau copy/paste cum se zice amu... o postare dintr-un grup de pe facebook, Rădăuţi -amintiri, oameni, locuri.

Nu ştiu de-i în regulă...

Am avut oarece contribuţii acilea stimulat fiind şi de postările iniţiatorului topicului... Zic c-ar trebui de mers înainte...

 

GEO 53 BN  S-auzim numai de bine !

 

[rinaldoparaipan]

Il urmaresti si tu pe Bancescu!!

Frumoasa pagina...

Un nymar de telefon se poate pe PM?

Cand ajung pe la Radauti -cred ca saptamana viitoare-poate ne vedem.

[GEO 53 BN]

Acum 22 ore, autom a spus:

Ma bucur ca incep semnele bune sa apara!

 

Va rog mult sa luptati sa va faceti bine. Desi nu va cunosc personal, va simt aproape.

 

Un gand bun va trimit!!!

Multumesc pentru urari!

[GEO 53 BN]

Acum 21 ore, dorian 70 a spus:

N-am idee dacă-i bun ce fac...

 

*** La cumpăna anilor 50 cu 60 ai secolului trecut, cartierul copilăriei mele continua să fie un fel de combinaţie între sat şi oraş. Casele în două ape (nemţeşti) dominau peisajul, erau şi multe vile falnice ce nu apar în poza de faţă, însă infrastructura era în totalitate la un nivel rural. Apa o scoteai cu pompa, căcăstorile erau împrăştiate prin curţi sau grădini, iar drumurile erau din lut amestecat cu ceva prundiş.

Nu-i dificil ca un ochi ager să observe urmele lăsate de roțile căruțelor în glodul îngheţat. Șanţurile arătau bine doar vara când creştea iarba şi trifoiul în ele, motiv bun pentru cei ce mai aveau câte-o vacă s-o priponească într-o latură de drum.

În faţa casei mele era o tolocuţă, vânată de mulţi baitani trimişi cu animalele la păscut. Tolocuţa se prelungea şi prin faţa vilei lui Mândreanu, de unde doctorul Liviu Dorneanu, pe atunci în calitate de chiriaș, a realizat de la etaj această fotografie, într-o perioadă a anului în care iarna mai vroia, iar primăvara încă nu putea. Toate casele şi grădinile din imagine sunt ale vecinilor mei, pe care i-am înşirat în alte relatări.

Poza-i făcută pe o zloată îngheţată, din aia care nu te prea înghia să "îmbli" pe-afară.

Dar "îmblam", că eram "împieliţaţi".

Atunci strada Oltea Doamna (căci despre ea este vorba) se numea Friedrich Engels şi era destul de puţin animată, pentru faptul că se înfunda în gardul stadionului vechi. Abia după ce s-a construit blocul din capăt, pe stânga, cel doar cu un singur etaj, uliţa a mai prins vigoare.

Privirea îmi stă blocată pe arţarul destul de pricăjit, cel desfrunzit şi puţin înclinat ce se vede în stânga , pe care când eram "chiştoc" îl scuturam în fiecare dimineaţă de primăvară, în tentativa de a captura niscaiva cărăbuşi.

Roiau în acea perioadă.

În "mitologia" cartierului se răspândise zvonul că cine strângea un kilogram de elitre şi le preda nu ştiu unde, primea nu ştiu din partea cui, o minge de fotbal. Şi uitea aşa "mitolog-botanist", scuturând arţarul cu pricina, m-am trezit într-o "diminicioară", pe inima goală, cu o jumate de cărămindă-n în ţeastă , categoric aşezată intenţionat de "concurenţă", eveniment ce a pus definitiv stavilă proiectului meu.

Până s-au construit blocurile de pe Bogdan Vodă puţini copchii erau în cartier. Pe strada asta dacă erau o duzină.

Abia pe la începutul anilor 60 a început "marea colonizare"...   ***

 

 

Am reprodus sau copy/paste cum se zice amu... o postare dintr-un grup de pe facebook, Rădăuţi -amintiri, oameni, locuri.

Nu ştiu de-i în regulă...

Am avut oarece contribuţii acilea stimulat fiind şi de postările iniţiatorului topicului... Zic c-ar trebui de mers înainte...

 

GEO 53 BN  S-auzim numai de bine !

 

Se vede (inca) urma nemtilor, care odata, demult, au populat acele meleaguri.

La fel, in judetul Bistrita Nasaud au fost si inca mai sint, multi sași!

[dorian 70]

Acum 21 ore, rinaldoparaipan a spus:

Il urmaresti si tu pe Bancescu!!

Frumoasa pagina...

................

 

Da, un loc diferit de multa prosteală de care îi plină feisbucu...

 

Acum 21 ore, GEO 53 BN a spus:

Se vede (inca) urma nemtilor, care odata, demult, au populat acele meleaguri.

La fel, in judetul Bistrita Nasaud au fost si inca mai sint, multi sași!

 

Bucovina a fost un amestec de mai multe naţii. Aici pe lângă mine, erau sate întregi de unguri, de ucraineni, de lipoveni, de polonezi, de huţani ( huţuli). In oraş erau jidanii. Când era zi de târg se mergea la Rădăuţi cu căruţele cu roţi de lemn. Era altă lume. Mă gândesc ce răbdare i-ar trebui unui om din zilele noastre să mergi hârţa-hârţa atâta drum, acuma când, dacă bus-ul întârzie zece minute, e prăpădu'...

Si o glumiţă pe seama "călătoriilor" de atunci. Era unul care vroia să meargă la Rădăuţi la târg, cu căruţa bineînţeles. Nu a mai fost, nu ştia drumul, aşa că îl întreabă pe un cunoscut cum se ajunge în târg. Primeşte răspunsul: Mergi, mergi, mergi... o ţii tot înainte... când dai de nişte case roşii, acolo este Rădăuţiu... ! 

In sat toate casele erau acoperite cu draniţă ( şindrilă) iar în târg (oraş) era folosită şi ţigla.

 

Că tot am pomenit de jidani, mi-am adus aminte de un cuvânt ce mă tulbura în copilărie, când îl auzeam rostit:

rabân ( cu accent pe a) adică moldovenizarea cuvântului rabin. Multe femei când aveau unele probleme sau mai ales conflicte, ori ţi se fura ceva şi bănuiai pe cineva, îl ameninţai pe respectivul că-l duci la rabân să-ţi citească şi se spunea că celui care a greşit avea să i se întâmple ceva rău, astfel se adeverea bănuiala ta dacă cel vizat nu recunoştea.   

[autom]

La 23.10.2020 la 22:55, dorian 70 a spus:

N-am idee dacă-i bun ce fac...

 

 

 se numea Friedrich Engels şi era destul de puţin animată, pentru faptul că se înfunda în gardul stadionului vechi.

 

 

 

Va vine sa credeti ca este una dintre strazile pe unde urma pasilor mei inca exista? Acolo a fost un loc al copilariei mele,oraselul bunicilor mei,  desi strada se numea pocit, cum ziceau sugubetii, ,,frederica englezul,,

 

Am copilarit acolo....

 

 

La 24.10.2020 la 19:25, rinaldoparaipan a spus:

Il urmaresti si tu pe Bancescu!!

Frumoasa pagina...

Un nymar de telefon se poate pe PM?

Cand ajung pe la Radauti -cred ca saptamana viitoare-poate ne vedem.

 eu am fost acum o luna jumatate  acolo, orasul copilariei mele! am prins ultimele momente ale verii, inceputul frumos al toamnei...

Editat Octombrie 30, 2020 de autom

[GEO 53 BN]

Salut prieteni!

Acum citeva zile am fost programat pentru o ''vizita''  la doctorita cu care am avut de-a face pentru prima data.

Am avut ceva emotii, inainte de a fi poftit la dinsa in cabinet. ''Intrevederea'' a decurs nesperat de placut. Dupa un set de intrebari puse de doctorita, aceasta a concluzionat ca treburile merg inspre bine.

Daca la prima ''intrevedere'' am fost cit se poate de ''constipat'', acum lucrurile au  decurs mult mai relaxant, fiind cu mult mai relaxat decit la prima data. La intrebarile puse de doctorita, am dat raspunsuri cit de cit  mai pertinente decit raspunsurile date prima data. La sfirsitul ''interviului'', doctorita a concluzionat ca lucrurile decurg spre bine. 

Inca am probleme cu data si ziua, pe care nu le pot memora intotdeauna, cu toate ca fac eforturi in aceste sens.

La fel, operatia aritmetica de scadere, inca imi da serios de furca, cu toate ca ma ''screm''din rasputeri sa pot efectua  operatile aritmetice de scadere. La prima intrebare pusa de doctorita, am raspuns corect , la urmatoarele nereusind  sa mai pot raspunde corect. Doctorita a incercat sa ma incurajeze, spunindu-mi ca lucrurile merg inspre bine, cu toate ca eu nu vad lucrurile chiar asa cum m-am asteptat. 

Tot ea mi-a spus ca pina cind ''conexiunile'' nu se vor reface complet , o sa am probleme. Toate acestea se vor reface doar in timp, nicidecum de azi pe miine.

De aceea zilnic incerc zilnic sa fac operatii aritmetice de scadere. Tot ea mi-a spus ca in timp conexiunile din creer, se vor reface putind vizualiza cifrele, care vor duce la efectuarea operatiilor aritmetice de scadere.

Acum parca sint mai optimist decit inainte!

Tot ea mi-a recomandat sa incerc sa fac cit mai multe lucruri fizice moderate ca intensitate, toate acestea ducind si la antrenarea crerului, ca acesta sa se puna in miscare. Acum sint mult mai optimist decit inainte. Acum vorba ceea! Om trai si om vedea!

 

 

[GEO 53 BN]

Acum 5 minute, GEO 53 BN a spus:

Salut prieteni!

Acum citeva zile am fost programat pentru o ''vizita''  la doctorita cu care am avut de-a face pentru prima data.

Am avut ceva emotii, inainte de a fi poftit la dinsa in cabinet. ''Intrevederea'' a decurs nesperat de placut. Dupa un set de intrebari puse de doctorita, aceasta a concluzionat ca treburile merg inspre bine.

Daca la prima ''intrevedere'' am fost cit se poate de ''constipat'', acum lucrurile au  decurs mult mai relaxant, fiind cu mult mai relaxat decit la prima data. La intrebarile puse de doctorita, am dat raspunsuri cit de cit  mai pertinente decit raspunsurile date prima data. La sfirsitul ''interviului'', doctorita a concluzionat ca lucrurile decurg spre bine. 

Inca am probleme cu data si ziua, pe care nu le pot memora intotdeauna, cu toate ca fac eforturi in aceste sens.

La fel, operatia aritmetica de scadere, inca imi da serios de furca, cu toate ca ma ''screm''din rasputeri sa pot efectua  operatile aritmetice de scadere. La prima intrebare pusa de doctorita, am raspuns corect , la urmatoarele nereusind  sa mai pot raspunde corect. Doctorita a incercat sa ma incurajeze, spunindu-mi ca lucrurile merg inspre bine, cu toate ca eu nu vad lucrurile chiar asa cum m-am asteptat. 

Tot ea mi-a spus ca pina cind ''conexiunile'' nu se vor reface complet , o sa am probleme. Toate acestea se vor reface doar in timp, nicidecum de azi pe miine.

De aceea zilnic incerc zilnic sa fac operatii aritmetice de scadere. Tot ea mi-a spus ca in timp conexiunile din creer, se vor reface putind vizualiza cifrele, care vor duce la efectuarea operatiilor aritmetice de scadere.

Acum parca sint mai optimist decit inainte!

Tot ea mi-a recomandat sa incerc sa fac cit mai multe lucruri fizice moderate ca intensitate, toate acestea ducind si la antrenarea crerului, ca acesta sa se puna in miscare. Acum sint mult mai optimist decit inainte. Acum vorba ceea! Om trai si om vedea!

 

 

Multumesc tuturor celor care ati avut suficienta rabdare , pentru a citi cele scrise de mine!

 

[valivoi]

Va doresc multa sanatate si incredere în forțele proprii, cu timpul va veti reveni complet, eu am asistat la o recuperare uimitoare a mamei mele, care avea deficiențe mult mai accentuate. Exersarea memoriei și a gândirii logice sunt principalele metode de recuperare în cazul dumneavoastră . Răbdare și incredere în forțele proprii.

[dan cod]

Acum 42 minute, GEO 53 BN a spus:

Multumesc tuturor celor care ati avut suficienta rabdare , pentru a citi cele scrise de mine!

 

Multă sănătate va doresc. 

[Ion_Bumbu]

Multa sanatate si rabdare Geo!

[GEO 53 BN]

Multumesc colegilor @valivoi, @Ion_Bumbu , @dan cod pentru urari! 

Sper sa ma rafac cit mai repede!  Din pacate nu se poate de azi pe miine. Trebuie ceva rabdare!

Doresc tuturor colegilor sanatate multa si tot binele din lume!

[icar]

Geo, vorba romanului, rabdare da' fara... tutun! Lucrurile se vor reface incet, incet. Tu esti acum, oarecum, in pozitia unui copil de țîță: trebuie sa reinveti multe. Cum bine spune doctorita, exercitiile fizice normale, nu tras la fiare, vor pune creerul in miscare, recuperindu-se ce s-a pierdut.

Multa sanatate si, pina una alta, paciență, ca se rezolva!