Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Apropo de zapada si frig!

Eram la liceu, in vacanta de iarna. Tata primise o tona de carbune(lignit) de la mina pentru incalzit. Poate stiti ca , carbunii, nu se aprind de buna voie.  Pentru a lua foc (carbunii) trebuia sa aprindem mai intii citeva lemne uscate, care apoi sa ''amorseze'' carbunii. Cind carbunii incepeau sa arda, nu mai bagam lemne in soba pentru carbuni. Carbunele, avea o capacitate calorica mare, arzind incet fara  flacara.  

Soba de carbuni era captusita cu samota pentru  nu se topi invelisul exterior. O soba pentru carbuni, incarcata la maximum, ardea o noapte intreaga. In fiecare zi mama , vitrega curata soba de cenusa. Cenusa  rezultata in urma arderii carbunilor, era  imprastiata  pe cararile din curte, ca sa nu lunecam. In bucatarie, cit mama faca de mincare nu ardeam de loc carbuni. Abia dupa ce termina de preparat mincarea, mama baga in soba din bucatarie si bucatele de carbuni, scutind in acest fel lemnele de afara.

Intr-o zi l-a vazut pe padurar trecind pe linga noi. Tata fiind afara cu treburi, l-a ''agatat ''poftindu-l la niste vin fiert. Nefiind gingas , cind era vorba de vin, a acceptat pe loc. Dupa citeva pahare de vin fiert cu scortisoara, tata la abordat, intrebindu-l daca mai sint prin padure lemne cazute. Padurarul fiind amic de-a lui tata, ia explicat  unde sa mergem  pentru a lua citeva trunchiuri cazute. I-a scris tatei  un biletel pentru a  putea scoate lemnele din padure. In ziua urmatoare am injugat vitele la sanie si am pornit spre padure. Ce-i drept lemnele erau  doborite, dar se aflau la citiva  metri buni sub  drum. Am legat vitele de  un copac punindu-le in fata si ceva fîn ca sa nu se plictiseasca. Am coborit la lemnele cazute, incercind sa scoatem le scoatem. Panta fiind destul de  abrupta, era cam nasol  de scos lemnele afara la drum. Dupa o caznă zdravana, am resuit sa scoatem  un trunchi. Mai aveam de scos  citeva trunchiuri cu crengile incilcite. Dupa citeva momente de cugetare, tata a decis sa intram in ripa si sa taiem lemnele in bucati mai scurte, putind in acest fel sa le scoatem mai usor.  Treaba nu era chiar usoara! Incetul cu incetul am scos citeva trunchiuri, asezindu-le in sanie. Eram amindoi leoarca de transpiratie. Dupa ce ne-am odihnit o vreme, am coborit sa mai scoatem si celelalte trunchiuri. Am mai scos citeva trunchiuri, raminind doar vreo doua bucati. Deja moralul  a inceput sa ne creasca. Eu abia asteptam  sa terminam cu corvoada. Cind mai aveam doar o tura de scos , deja jubilam. Ca sa ma dau mare, am inhatat bucata ramasa  pornind vijelios, la deal, la sanie. Cind era gata , gata sa terminam, am lunecat rostogolindu-ma pina la locul de unde scoasem si celelalte  bucati de lemne. Tata s-a apucat de ris in hohote vazindu-ma cum ma rostogolesc. Cu ''mindria'' terfelita si plin de transpiratie, am inhatat lemnul ramas, urcind spre sanie. Am stat sa ne odihnim o vreme dupa care am injugat vitele la sanie, pornind spre casa. Inainte de a porni spre casa, am curatat locul de grengile curatate de pe trunchiuri, punindule pe sanie. Asa spunea regula! Pe drum din cind in cind, tata ridea cind isi aducea aminte de rostogolirea mea in ripa. Acasa tata i-a relatat mamei vitrege, cum am reusit sa ma rostogolesc, zicea tata, pina afara din padure!

Cind ma gindesc, ce ierni zdravene erau pe atunci, cu zapada multa si geruri din acelea cind ingheta apa din galeata!

 

Editat Septembrie 17, 2020 de GEO 53 BN

[dorian 70]

Deşi îs mai dincoa' am apucat să tai lemne cu joagărul, lemnele puse pe crăcană.

Lemnele de foc se vindeau "la ochi" la faeton (căruţă ), unele lemne erau lungi la 4 metri sau chiar mai lungi.

Le lăsam în ogradă şi apoi le aşezam pe crăcană şi dăi cu joagărul: hârţa -hârţa. Era o treabă care mă enerva din cale-afară !

Apoi, un vecin care era gaterist la o fabrică de cherestea, şi-a făcut un circular şi venea şi ne tăia el lemnele la circular.

Avea un motor electric de 1,8 şi mereu aveam de lucru în urma lui, nu avea ştecher pe cablu, băga sârmele direct în priză, sârmele murdare, priza se încălzea... apoi, punea la contor, la siguranţe, câte 4 -5 liţe sau mai multe, ca să ţină...  

Acuma lemnele se vând numai la metri, iar dacă ştii să le aşezi metrii sporesc...

Tot din zona treburilor care mă enervau era şi învârtitul manual la şişcorniţa bunicului, dacă erau 2 zile de sărbătoare trebuia dublată cantitatea de furaj tocat.

Apoi mai era şi tocila. Bunicul ascuţea cuţitele şi toporul pe piatra aia, cred că mai este pe undeva.

Taică-miu făcuse rost de un banc de lucru cu menghină şi un polizor cu pedală, era cu piatră de polizor, cu volantă şi curea, turaţia era mai mare...

https://elenushu.wordpress.com/2010/08/25/capra-de-lemn/

 

 

 

 

 

 

Editat Septembrie 17, 2020 de dorian 70

[Mircea]

Dar joagar ai ascutit? Ca pari a fi prins genul asta de munci. 

 

La pila, dinte cu dinte, schimband inclinarea. 

[Defro]

Ce inclinare,ceaprazul?

Ala il faci cu clestele, ascutitul cu rabdare. Am unul de 120cm prin pod, la tara, vecgi si reconditionat.

Il tin de dragul lui .

[Mircea]

Uite despre ce inclinare vorbesc, cum alternezi ascutirea dintilor:

[GEO 53 BN]

Acum 10 ore, dorian 70 a spus:

Deşi îs mai dincoa' am apucat să tai lemne cu joagărul, lemnele puse pe crăcană.

Lemnele de foc se vindeau "la ochi" la faeton (căruţă ), unele lemne erau lungi la 4 metri sau chiar mai lungi.

Le lăsam în ogradă şi apoi le aşezam pe crăcană şi dăi cu joagărul: hârţa -hârţa. Era o treabă care mă enerva din cale-afară !

Apoi, un vecin care era gaterist la o fabrică de cherestea, şi-a făcut un circular şi venea şi ne tăia el lemnele la circular.

Avea un motor electric de 1,8 şi mereu aveam de lucru în urma lui, nu avea ştecher pe cablu, băga sârmele direct în priză, sârmele murdare, priza se încălzea... apoi, punea la contor, la siguranţe, câte 4 -5 liţe sau mai multe, ca să ţină...  

Acuma lemnele se vând numai la metri, iar dacă ştii să le aşezi metrii sporesc...

Tot din zona treburilor care mă enervau era şi învârtitul manual la şişcorniţa bunicului, dacă erau 2 zile de sărbătoare trebuia dublată cantitatea de furaj tocat.

Apoi mai era şi tocila. Bunicul ascuţea cuţitele şi toporul pe piatra aia, cred că mai este pe undeva.

Taică-miu făcuse rost de un banc de lucru cu menghină şi un polizor cu pedală, era cu piatră de polizor, cu volantă şi curea, turaţia era mai mare...

https://elenushu.wordpress.com/2010/08/25/capra-de-lemn/

 

 

 

 

 

 

Uite ca mi-a fost dat sa vad, un tocator de tuleie de porumb, si o tocilă, varianta primitiva a polizorului.

La noi tocatorului de tulei ii spuneam ''șișclău''.Il foloseam pentru tocarea tuleilor de porumb ca adaos la hranirea vitelor.Tuleii tocati erau stropiti cu saramura, pentru ca vitele sa-i manince cu mai multa placere. Totodata scuteam si fînul, care de multe ori, era mai putin decit de obicei. Iarna aduceam din ograda snopi de tulei pe care-i, pe care-i depozitam in șură. Acolo dezmembram snpoii, introducind manunchiuri mai mici de tulei , pentru ca tocarea  tuleilor sa fie mai usoara. De multe ori parintii ne dadeau ''tema'' sa tocam snopi de tulei, ca sa ajunga citeva zile. Tuleii tocati erau adunati intr-o lada din scindura destul de incapatoare, umpluta pina la refuz. Din ladă luam tocatură de tulei si o puneam in iesle, nu inainte de ai stropi cu saramura.Cind terminau de mincat tocatura de tulei, dadeam vitelor fîn si otavă, care era mai nutritiva decit tuleii tocati.

Cit priveste tocila(polizoru manual) aceasta era folosita si poate inca mai este folosita la  ascutirea uneltelor, cutitelor etc.Imi amintesc cind eram copil mergeam la un prieten  ,tatal lui fiind timplar. Cind sculele nu mai taiau cum trebuie, le ascutea pe un polizor manual actionat de pedala. Roata era actionata de un sistem cu excentric, care la rindul ei transmitea miscarea axului pe care era piatra de ascutit. Raportul de transmisie era destul de mare, dupa estimarile mele, ajungind la citeva sute bune, de rotatii pe minut! Din cind in cind stropea piatra cu apa! Intrebat de ce o stropeste cu apa acesta ne-a spus ca piatra uda ascute uneltele mai bine. Pe atunci, nu se prea stia,  de discurile de polizor!

Editat Septembrie 18, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 8 ore, Mircea a spus:

Dar joagar ai ascutit? Ca pari a fi prins genul asta de munci. 

 

La pila, dinte cu dinte, schimband inclinarea. 

Se vede treaba ca si tu ai ascutit dintii pinzei  de fierastrau!

De regula se facea si cararea la joagar, ca acesta  sa nu se ''infunde''(blocheze) in lemn in timpul tăierii!

Editat Septembrie 18, 2020 de GEO 53 BN

[dorian 70]

Aici la tulpina porumbului îi zicem strujan ( strujeni). Toamna, după ce-i secerăm, îi legăm snopi, se depozitează legaţi între ei, iar iarna se toacă cu şişcorniţa şi, da, şi aici se presară peste tocătură slatină şi tărâţe. Chestia e că acuma doamnele de la ţară nu prea mai ţin vaci, nu-şi permit să umble pe la curul vacilor, d-apăi să-şi umfle nările cu miros de balegă sau firavele degeţele la mulsul vacii. E drept că prostu'-i pe şantier în Germania sau Belgia,  dar şi la fel de adevărat este că laptele nu are preţ dacă îl predai la "maşină". Când eram copil la fiecare casă era vacă, ne strângeam o droaie de puştani pe toloacă sau prin luncă, vacile păşteau, noi ne jucam fel de fel de jocuri, seara se termina cu fotbal, în fiecare seară. Ideea era că trebuia să venim acasă cu vaca sătulă.

 

Acum 8 ore, Mircea a spus:

Dar joagar ai ascutit? Ca pari a fi prins genul asta de munci. 

 

La pila, dinte cu dinte, schimband inclinarea. 

 

Nu, eram prea mic pe atunci, de abia mă învăţam să dau jos roata la bicicletă, să fac pana, să pun petece la cameră...

Mi-aduc aminte că mă uitam mirat când am ajuns la Suceava şi am văzut scris pe frontispiciul unui atelier CEAPRAZARIE. Nu pricepeam ce poate fi acolo.

[daniels]

Joagar am ascutit am 2 bucati. Chiar am folosit vara asta. Am taiat bucati de BCA.

[Defro]

Prin anumite părți i se spune bischie sau firez.

Pentru BCA sunt fierăstraie anume pe la magazinele de bricolaj.

[franzm]

Acum 12 ore, dorian 70 a spus:

... un vecin care era gaterist la o fabrică de cherestea, şi-a făcut un circular şi venea şi ne tăia el lemnele la circular. Avea un motor electric de 1,8 ...

La noi erau motopompe stationare cu motor Lanz Bulldog si tractoare cu asemenea motor. Nu stiu daca aceste tractoare au fost produse de fabrica sau local, prin montarea de motoare pe sasiuri potrivite. Unii din cei care aveau asemenea tractoare le-au montat în fata o masa de circular si taiau lemne pe la sateni.

Copil fiind, îl însoteam pe strabunicul, atunci când era chemat sa repare motoarele. Ce mândru eram atunci când ma punea sa îl ajut.

[Ion_Bumbu]

Alea cu masa in fata autopropulsate  erau construite local cu motoare de 23August, Diesele in 4 timpi monocilindrice, motorul de Lanz era prea mare si greu pentru ele.

Lanz Bulldog daca mai tin eu bine mine, si tin ca am vazut demontat, era in 2 timpi, la alea se punea masa cu circular insa erau pe tractor facut de fabrica, nu confectie locala.

Pornirea la Lanz era un adevarat ritual.

Editat Septembrie 18, 2020 de Ion_Bumbu

[GEO 53 BN]

In anii '80, in Bistrita era o trupa de tigani care se ocupau doar cu taiatul lemnelor pentru foc. Aveau un motor, nu mai stiu ce marca, cu un singur cilindru, care antrena discul de taiere. Dupa ce terminau de taiat lemnele, incasau banii si apoi plecau la alt client. Motorul era oprit doar seara cind , plecau acasa. Motorul era fixat pe un carucior mai zdravan, in fata avind oistea, care, la capat, avea un mîner la care se inhamau doi balauri de tigani. Tot ei  spargeau butucii, asezindu-i in niste boxe. Nu va spun ce le mai multumeau clientii pentru truda depusa! 

Astia doar cu asta se ocupau. Inca de la sfirsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, motorul, se auzea ''bombanind ''in tot orasul!

Adevarul era ca faceau bani nu gluma!

Editat Septembrie 18, 2020 de GEO 53 BN

[dan-a2]

Acum 26 minute, GEO 53 BN a spus:

In anii '80, in Bistrita era o trupa de tigani care se ocupau cu taiatul lemnelor pentru foc. Aveau un motor, nu mai stiu ce marca, cu un singur cilindru, care antrena discul de taiere. Dupa ce terminau de taiat lemnele, incasau banii si apoi plecau la alt client. Motorul era oprit doar seara cind , plecau acasa. Motorul era fixat pe un carucior mai adravan, in fata avind oistea, care, la capat, avea un mîner la care se inhamau doi balauri de tigani. Tot ei  spargeau butucii, asezindu-i in niste boxe. Nu va spun ce le mai multumeau clientii pentru truda depusa! 

Astia doar cu asta se ocupau. Inca de la sfirsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, motorul, se auzea ''bombanind ''in tot orasul!

Adevarul era ca faceau bani nu gluma!

Presupun ca era modelul diesel TN

[GEO 53 BN]

Acum 25 minute, dan-a2 a spus:

Presupun ca era modelul diesel TN

Nu stiu ce tip era, apropiatii spunind ca ar fi un motor vechi de cind lumea, fabricat  in Austria sau Germania!

Editat Septembrie 18, 2020 de GEO 53 BN