Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[icar]

Acum 2 ore, Barbu Paul a spus:

vorba de "rudari" nu de "rufari".

Corect, asa le ziceau si la noi. Mai luau zdrente in schimbul oalelor. Oalele erau noi, foarte bune, nu stiu de unde le aveau. Ca de lucrat la Emailul Rosu, sigur nu lucrau!!!

Mai dadeau la schimb roscove, fructul salciei. Pe una din marginile pastaii se afla o masa gelatinoasa, foarte dulce. Cum pe vremea aia dulciurile nu erau pe toate drumurile, roscovele erau la mare cautare.

Chiar ieri vorbeam cu sotia sa incercam sa facem rost de niste panusi, poate le invatam pe nepoate sa impleteasca. Faceam, la orele de lucru manual, prin clasa a IV/ a VI, stergatoare, foarte rezistente, chestii de pus de masa (imi scapa acum numele), ca sa poti pune oala fierbinte, covoras de baie, impleteam in jurul sticlelor sau borcanelor. Faceam ot felul de chestii faine. Haladuiam, toamna, dupa strinsul recoltei, pe camp, dupa panuse. Unii parinti, binevoitori, aduceau la scoala saci cu panuse, material de lucru. Mai faceam, din tulee, viori. Ce mai scartaiau!!!

Ce vremuri, fara mobil, fara interdictii la zahar, fara cocoseli in fata laptopului, cu julituri, in genunchi si coate, peste julituri mai vechi, naiba le mai dezinfecta, un pic de scuipat si treaba era reolvata, cu glezne scrantite (Burowul era la mare cautare!), intepati de albine si viespi, fara gel dezinfectant pentru maini, mincam fructele cazute pe jos, fara probleme, mincam porum copt in jar, pe malul Secasului, beam apa din riu si...am supravietuit! Frumoase vremuri!!!

Editat August 28, 2020 de icar

[validae]

@core smaPoza pe care am pus-o nu era un Pegas din anii 70 ci o replică actuală, au venit nişte chinezi care construiesc biciclete, imită toate tipurile şi le marchează cu ce siglă vrei...

Eu voiam să arăt cam despre ce şa vorbeam, că mi se părea foarte comodă la şezut, faţă de şeile cu arcuri clasice.

Că veni vorba de covoarele artizanale făcute din cârpe, în copilărie am apucat să văd aşa ceva, aveau bunicii prin nişte camere covoraşe din alea, iar o vecină avea chiar un război de ţesut covoare. Şi la noi se zice tot ,,rudar,, la specia aceea de ţigan care se ocupă cu fiare vechi, cârpe şi alte chestii ambulante..

Editat August 28, 2020 de validae

[Barbu Paul]

  Pe timp de vara mergeam la scaldat in paraul "Niscov" si de multe ori atmosfera era asa de placuta ca nu as fi plecat nici in ruptul capului, ca sa imi treaca senzatia de foame mancam mere dulci varatice din gradinle oamenilor, la noi se numeau mere "albisoare", mancam destul de multe, cam un "san' (bagam tricoul/maieul in pantaloni/slip si depozitam merele intre tricou/maieu si corp de aici vine denumirea de "san") de mere dupa care mai beam si apa de la "fantanita" (un izvor natural care iesea la suprafata la marginea padurii), nu imi amintesc sa fi avut probleme de ordin digestiv, aveam un regim alimentar sanatos, mai tot ce mancam era produs in "batatura" (zona in care am copilarit nu a fost colectivizata).

[d2134]

Acum 26 minute, validae a spus:

Poza pe care am pus-o nu era un Pegas din anii 70 ci o replică actuală, au venit nişte chinezi care construiesc biciclete, imită toate tipurile şi le marchează cu ce siglă vrei...

Nu e niciun chinez, sunt romani 100%! si dupa moaca si dupa nume.

https://bicicletapegas.ro/despre-noi

[validae]

Am crezut că sunt produse tot de chinezii care fac biciclete pe la Deva parcă...chiar am una din aia pe la casa părintească.

[icar]

Am uitat ceva la lista cu ce nu aveam: nu aveam suplimente alimentare! Si culmea, nu aveam oase slabe, memorie scurta (ma rog, la scoala, dar aia nu se pune!), nu eram atonici, nu sufeream de avitaminoza, dormeam sa tai lemne pe noi si habar nu aveam ca exista psihiatri, nu aveam vreme de depresii!

[BRANCA]

 Geo.In mod sigur porecla "rufari" nu se refera la "rudari".Rudarii erau in vechime cei care se ocupau de spalatul aurului,"baiesii".Ruda in slava inseamna ceva minereu,mina.Tot din slava"zlato",vine numele tiganilor aurari,adica "zlatari".

 Ceva,ceva mi-aduc si eu aminte cu tiganii care adunau carpe.Chiar ma intreb ce naiba faceau cu ele...

 Hai ,ca tot stai bine cu memoria,spune daca alergati si voi cercul cand erai mic.Si ce fel de cercuri aveati...

[validae]

Singura dată când am practicat ,,sportul,, ăsta, foloseam o jantă de bicicletă fără spiţe.Am avut parte de jucării la care alţii din zonă nici nu visau, dar când am văzut un vecin alergând cu cercul, nu m-am putut abţine şi l-am rugat pe bunicu-meu să-mi dea o jantă goală, că eram curios dacă pot să fug şi eu cu cercul...Şi am putut..dar nu m-a ţinut mult, a fost doar o altă experienţă.Ţin minte că pasiunea pentru tehnică am căpătat-o desfăcînd diverse jucării chinezeşti cu motoare electrice şi minunîndu-mă cum poate un motoraş cât o prună să facă o maşinuţă să se mişte.Nimic nu-mi scăpa nedemontat, eram curios şi cum sunt asamblate diverse piese.Şi acum, cu greu mă abţin să nu desfac orice aparat nou cumpărat, dacă risc să pierd garanţia, mă uit pe YouTube la tutoriale ce conţin respectivul aparat şi tot văd cum e construit.Cred că chestia asta e ereditară, ori o ai, ori n-o ai...nu cred că poţi s-o capeţi altfel.Şi bunicul era genul care se băga în orice, taică-meu avea şi el microbul ăsta, deşi niciunul din ei n-au profesat într-un domeniu tehnic.

[icar]

Cerc, cred ca au avut cam toti copiii, mai ales cei de la tara. Incepind cu un cerc de butoi si terminind cu o roata fara spie, de la bicicleta sau landou. Tin minte ca ma trimitea mama sa cumpar oarece de la pravalie si luam cercul, ca asa mergram mai repede!!! Aveam o scula speciala, pentru ghidat cercul, asemanatoare cu un vatrai indoit putin mai sofisticat. Era o scula foarte importanta! 

Editat August 28, 2020 de icar

[daniels]

din armatura

 

[dorian 70]

Păi cum să nu... se alerga cercul, putea fi un cauciuc de bicicletă, o roată de bicicletă fără cauciuc.

Eu cu un vecin mai mare cu un an eram un pic mai "tehnici" decât alţii. Ne făcusem un soi de telefon, un fir de aţă înţepenit bine şi pe capete două cutii de tablă de cremă de ghete Guban, jumătate de cutie, peste care era strâns un nailon, iar în mijlocul nailonului o gaură şi cu un beţişor se prindea firul de aţă.

Cutia de tablă parcă avea găuri, ceva în genul capsulelor de telefon, nu mai ţin minte exact.

Apoi, ne jucam de-a Tarzan, erau nişte răchite pe lângă un pârâu, mai aproape de casă, sau chiar uneori în lunca Sucevei. Ne făceam "case" prin arini, liane să ne dăm ca Tarzan de la un pom la altul, îl imitam la sunete pe Tarzan.

Din ramuri de răchită cu sfoară sau sârmă ne făceam arcuri, iar din draniţă ne făceam săgeţi. În vărful săgeţii înfăşuram puţină sârmă, astfel săgeata era mai precisă. Uite aşa am stricat multe draniţe bune, mai ales că pentru săgeţi trebuiau din alea drepte, fără cioturi... bunicul avea rezerve pentru a putea repara acoperişurile, iar noi le foloseam la săgeţi...

Tot din beţe de răchită mai groase, cu cuţitaşul, ne făceam un fel de fluiere, ceva în genul cum au arbitrii de fotbal.

Mă distrez şi acum cu picii de până în cinci, şase ani, primăvara când iese păpădia, rup o bucată de tulpină şi apoi îi uimesc cu "melodiile" ce pot să iasă,

de stau cu gura căscată şi mă întreabă cum fac că deh... vor şi ei.  

 

 

[flomar60]

Eu foloseam tuturigile de la plita sobei pe post de cerc! Cei care ati avut sobe cu plită știu la ce mă refer.... așa spuneam noi la cercurile care existau pe plită-tuturigi... foloseam, cu precădere cercul cel mare cu un diametru de 30cm aprox.... iar piesa cu care conduceam cercul era facuta din sârmă de fier de 4-5mm diametru... spuneam că mă dau cu "țârâitoarea".... copilării! 

[daniels]

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, BRANCA a spus:

 ........................................................................

 Hai ,ca tot stai bine cu memoria,spune daca alergati si voi cercul cand erai mic.Si ce fel de cercuri aveati...

Ca sa-l imit pe Geani, din serialul ''Las Fierbinti'', Da bravo ma! Cum sa n-avem cercuri?

In  mina erau tubulaturi racordate la o tubulatura principala, care aveau rolul de a evacua aerul viciat din mina . Se intimpla destul de de rar sa se surpe galeriile, tubulaturile fiind facuta praf. Drept urmare tubulaturile deformate se scotea afara , incercind sa fie remediate. De cele mai multe ori, incercarile erau sortite  casarii.

Pe capetele tubulaturii erau niste erau niste cercuri cu gauri  care se imbinau cu suruburi. Tubulatura deformata era abandonata. Atunci noi intram in functiune, chinuindu-ne sa scoatem  cercurile. Cind erau deformate nu foarte tare, incercam sa le indreptam cit mai bine batindu-le pe sinele de cale ferata (ingusta) cu muchea securii. Tot la mina  se aduceau si colaci de sirma groasa , de 5-6cm.   Indoiam sirma pina se rupea, apoi ii dadeam forma de U, urmind a o indoi la un unghi de 90 de grade.  Indoiam capatul liber in asa fel incit sa nu ne jeneze la miini. Alergam dupa cerc ca bezmeticii. Faceam tot felul de concursuri , printre care si concursul  de a face cercuri cit mai mici.

Imi amintesc, ca mama, cind  nu avea ceva prin casa, ma trimitea la cooperativa, nu inainte de a-mi spune sa iau si cercul cu mine. Ma miram eu  de ce mama-mi spunea sa iau si cercul cu mine!  Abia mai tirziu, dupa ce am mai crescut, m-am dumirit , de ce mama, ma imbia sa iau si cercul cu mine.  Cind n-aveam ce face luam cercul si-l alergam de-l lua dracu. Cind mama ma vedea ca fug dupa cerc ma facea in fel si forma. Avind cercul cu mine , nu puteam sa pierd vremea, pe drum, trebuind sa alerg dupa cerc, ajungind acasa in timp record. Fraierul tot fraier! De unde sa stiu atunci, ca mama, de  fapt ma fraierea !

L.E !

Desenul facut de @daniels,  coincide cu cercul  si cirligul  cu care dirijam in ce directie s-o luam!

Editat August 28, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

Acum 6 ore, icar a spus:

Am uitat ceva la lista cu ce nu aveam: nu aveam suplimente alimentare!

Ba da, aveam. Ulei de peste sau din ficat de peste (cod, de ex.), Cavit, laptisor de matca, propolis, etc. În fiecare iarna Polidin, vitamina C si gem de macese (mai târziu ceai de macese). Cine-si mai aduce aminte de Polimineralizant S? Dar de B-complex? Vitamina D din margarina sau pastile (le distribuiau cei de la dispensar). Rahitismul si pelagra nu erau chiar necunoscute. Ceaiuri de tot felul. De exemplu din coada soricelului pentru aport de zinc, samd. Si aveam si ceva E-uri, numai ca nu le zicea asa. De exemplu benzoat de sodiu si altele. Dar nu aveam acest stres continuu si destructiv (distress) pe care îl avem azi. Fiecare perioada de stres se termina cu un mic succes si aceasta rasplata sfârseste si compenseaza macar partial efectele negative, nocive. Si eram mult mai tineri.

@GEO 53 BN: Am folosit de câteva ori cârligul de la soba de bucatarie. Pâna când s-o prins bunica cine l-o luat. Am primit acelasi tratament ca mâtza când se suia pe masa: mângâieri cu matura pe spinare. Si daca eram prea sprinten, luam matura între picioare.

Editat August 28, 2020 de franzm