Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[icar]

Acum 49 minute, diaconuliviu a spus:

Si ma intreb si azi: aia din garda personala prin care femeia a trecut ca prin brinza ce or fi patit?

S-a intimplat de multe ori asta. Oamenii tisneau din multime, in fata tovului, sa-si spuna pasul. Erau ascultati si multe rezolvari erau favorabile. Daca tovul nu vedea miscarea, sau se facea ca nu vede, asta e, ghinion de nesansa!

 

Apropo de miscare si fotbal. Toata vara mergeam la strand. Acolo, dimineata, la prima ora [noi, prietenii de la bloc, blocanii, cum eram numiti, eram primii acolo si plecam ultimii. Ni s-a dus vestea ca noi avem cheile strandului. (intrarea era libera!!!!)], jucam fotbal, mai putin eu, ca nu-mi placea. Apoi veneau fete si baieti din oras, nu mai aveam loc de fotbal, incingeam volei in cerc. Mai multe cercuri, cu mai multe mingi. Numai ca alaturi, era un maces, cu niste spini tare ...spinosi! Pe vremea aia, erau niste mingii dintr-un fel de vinilin, care nu se lipea cu nimic. Si, ca un facut, fetele mai ales, faceau ce faceau si scapau mingea in maces! Normal se intepa si ...asta e, alta la rind! Intr-o zi, dau eu cu o minge, care era a unei fete, in tepusi si o sparg. Ma uit la ea, la minge, nu la fată!!!!, si-mi vine o idee. "Mai Lica" (prieten bun, din copilarie, acum medic veterinar), zic, "daca am incerca la cald?". "Cum?" "Simplu, incalzim virful unui cutit, il punem pe minge, tu tui un petic de acelas fel de cutit, apesi si eu trag lama afara". Zis si facut. Cind ajungem acasa, seara, taiem dintr-o minge sparta un petecut mic, incalzim un virf de cutit, il punem pe minge, peticul deasupra, tragem cutitul si...peticul se lipeste. Il finisam frumos, umflam mingea, cu un ac de seringa si o pompa si probam peticul in apa. Nu rasufla! Lasam mingea si plecam la șpațir prin oras. Cind venim acasa, hai sa vedem mingea. Mingea era...moale! Mai sa fie!! Cutam sa vedem daca a rasuflat pe la petic, nu, nu pe acolo. Rasufla pe la dopul pe unde bagasem seringa!!! Hait, umflam mingea la loc, mai punem un petic si pe dop! Verificam totul OK. A doua zi, mingea tare, umflata reglementar, hai cu ea la strand. Mai tirziu o returnam stapinei, ca era o fata, toata lumea multumita. Peste vreo doua ceasuri, vine alta fatuca: ne puteti lipi si noua mingea, ca s-a spart? "Cum sa nu, miine dimineata ne gasiti aici"(aveam noi un loc de cartiruire, intotdeauna acelasi). A doua zi predam mingea, in buna stare de functionare. Ei, de atunci, nu trecea zi de strand, sa nu avem cite doua trei mingii de lipit! Veneu baieti, fate, tatici, mamici, cu mingi la peticit!! Ni s-a dus vestea: uite acolo, la pomul ala, stau aia de lipesc mingile!!! Anul urmator, au aparut alte mingi, mai zdravene, asa ca "afacerea" a intrat in faliment!

[GEO 53 BN]

Ca veni vorba de  mingi!

Cind eram prin clasa a IV sau a V-a ne jucam cu mingi cumparate de la țîganii, care la rindul lor ne cereau zdrențe de orice fel. Ce faceau cu ele , numa' ei stiau! 

Luam o scindura, lata de 5-6cm,  lunga de circa un metru,  pe care o asezam in asa fel incit sa stricam echlibrul. La capatul mai greu al scindurii,  implintam in pamint, niste bete care sa tina mingea intr-un loc, fara sa se deplaseze.  Apoi cu securea sau cu o bîta mai zdravana, ii trageam capatului ridicat al scindurii,  o lovitura  sanatoasa, mingea ridicindu-se  in slavi.

Mamele noastre  cumparau de la tîgani, tot pe zdrente, sculuri de bumbac, pe care le foloseau la tesut.  Ce faceau cu zdrentele, numai tîganii stiau! Apoi mamele noastre,  teseau la razboi fisii de zdrente, din hainele  scoase din uz, confectionind  un fel de stergatoare, care erau folosite la curatatul noroiului de pe incaltari cind intram in casa. Tot de la tîgani, pe zdrente,  cumparam si baloane cu care ne jucam pina cind le spargeam.  Mama se cam mira  cind vedea ca zdrentele dispar tot mai des.

Ati confectionat stergatoare de noroi, din panușile rezultate din depanusarea stiuletilor de porumb?

Toamna cind vremea era urita, ne apucam de confectionat stregatoare de picioare, din panusile rezultate din depanusarea  stiuletilor  de porumb. Un stergator din asta   tinea si  cite doi ani !

Iarna cind vremea era ciinoasa, neavind ce face , confectionam stregatoare, citeodata facind si cite 5-6 bucati! In felul ala aveam ocupatie, cind vremea era urita.

 In ziua de azi, nimeni nu se mai indeletniceste cu asa ceva! Pacat ca astfel de indeletnicire a disparut!         

 

Editat August 28, 2020 de GEO 53 BN

[dorian 70]

Acum 20 minute, GEO 53 BN a spus:

...  cumparate de la țîganii, care la rindul lor ne cereau zdrențe de orice fel. Ce faceau cu ele , numa' ei stiau!
'.

 

La ţiganii care strângeau zdrenţe, haine vechi, le ziceam rufari. Părinţii speriau copiii mici care nu erau cuminţi că îi dau la rufar...

 

 

Acum 23 minute, GEO 53 BN a spus:

..............

Ati confectionat stergatoare de noroi, din panușile rezultate din depanusarea stiuletilor de porumb?

Toamna cind vremea era urita, ne apucam de confectionat stregatoare de picioare, din panusile rezultate din depanusarea  stiuletilor  de porumb. Un stergator din asta   tinea si  cite doi ani !

'.

 

Da, făceam la şcoală împletituri din pănuşile ştiuleţilor. Asta până în clasa a IV-a inclusiv, cu tov. învăţător, ora se chema parcă Lucru manual.

Mai făceam împletituri şi din papură. Am avut şi gherghef.

Am un văr învăţător, care se lăuda odată cu elevii săi, pe care i-a învăţat să împletească în patru, făceam şi noi, bine, nu ne ieşea la toţi cum trebuie.

 

 

 Apropo, amu, în zilele noastre, nu toţi învăţătorii sunt învăţători, unii sunt profesori ciclul primar... aşa cum acceleratul a devenit interregio, iar policlinica nu mai este policlinică etc. 

 

[Barbu Paul]

Eu cred ca era vorba de "rudari" nu de "rufari".

[franzm]

Acum 1 oră, GEO 53 BN a spus:

Apoi mamele noastre,  teseau la razboi fisii de zdrente, din hainele  scoase din uz, confectionind  un fel de stergatoare, care erau folosite la curatatul noroiului de pe incaltari cind intram in casa.

Aveam asa ceva prin toata casa, în loc de covoare. Bunica tot timpul taia fâsii din zdrentele vechi. Dar numai din cele tesute. Pe alea de lâna le desira cu grija si refolosea lâna. Când erau mai purtate si lâna mai subtiata, punea doua fire împreuna.

Din panusi, pe lânga stergatoare, faceam suporti pentru oale si tigai. Ca sa nu se înnegreasca fata de masa de la ele. Pe cele facute la scoala, la lucru manual, trebuia sa le predam scolii. Cica se valorificau prin nu stiu ce cooperativa mestesugareasca. În clasa a opta, facând curat prin scoala, am gasit o încapere plina cu asemenea împletituri mâncate de soareci. Cum s-ar spune, am avut parte de educatie prin si pentru munca în zadar.

Editat August 28, 2020 de franzm

[Mircea]

Covorasele alea facute din zdrente la razboi cereau ceva munca. Parca n-as zice ca tiganii "frecau" razboiul.

 

Multi straini cumpara azi acele covorase ca elemente decorative. Bunicii le faceau de nevoie.

[Barbu Paul]

 Aaa, voi vorbiti de presurile taranesti facute din cordele (in unele parti in loc de cordele foloseau cuvantul  coade), ce se mai muncea la un pres, intai se facea cordelele din haine vechi apoi se imbinau prin coasere codelele de diferite culori, se faceau ghem, erau trase apoi pe suveica, ca in final sa fie navadite cu spata printre ite, muncea mama la presuri toata iarna, ce pot sa va spun ca cei care le comandau in general le foloseau ca ornament, noi in casa aveam covoare din iuta dar pe ici pe colo aparea un presulet taranesc multicolor. 

[GEO 53 BN]

In acele vremuri, orice resturi textile, uzate, sfirtecate, erau  rupte in fisii de 2-3cm, dupa care erau facute ghem.  Iarna, neavind prea multa treaba de facut, mama monta razboiul, apucindu-se de tesut, umplutura fiind din fisiile de resturi textile rupte sau uzate. Nimic nu se  arunca, totul fiind folosit la te miri ce. Pinza rezultata era folosita la confectionarea de ''covorase'' late, de circa jumatate de metru, sau chiar mai late, pinza fiind facuta sul. Urzeala era facuta din fir de cinepa, toarsa, foarte rezistenta, care nu putrezea foarte usor. Cind covorasele incepeau sa uzeze, sau sa se rupa, mama taia bucati din sulul de pinza cu care inlocuia covorasele uzate, rupte ,,etc!

Mama ma punea sa umplu cu ata de cinepa, tevile din soc. Cind tevile erau umplute cu sfoara, erau scoase din ''sucala'' , dupa care  le introducea  in suveica, apucindu-se de tesut.

Din pinza de cinepa se faceau ''strujacuri'' (saltele)care erau umplute cu paie, somnul pe ''strujac'' fiind foarte  odihnitor. Cind paiele incepeau sa se faramiteze, erau inlocuite cu alte paie, proaspete!

Ce canapea, se comoda, ce saltea!

Ati dormit careva dintre voi in fin sau in paie? Sa tot dormi acolo in claia de fin! 

Editat August 28, 2020 de GEO 53 BN

[core sma]

Bicicleta galbenă rabatabilă ?
Chiar nu m-a interesat la vremea aia. Si cat am mai cărat de ea...
Era productie romanească?

[validae]

Vorbeşti de Pegas ? Da, era de producţie românească.Îmi plăcea varianta cu şaua lungă şi un mic ,,spătar,, dar erau greu de găsit.....din păcate nu am avut aşa ceva.M-am dat doar cu bicicleta mare de la Tohan.Asta de mai jos e varianta de damă, nerabatabilă, dar foarte comodă.

Editat August 28, 2020 de validae

[core sma]

Da, Pegas se numea.
Atata fier avea ca nu stiu daca nu cumva era mai grea ca mine. La vremea aia.
Mi-a ramas in cap acel filet de unde puteai sa o rabatezi. Cu greu pentru un copil.
Acum banuiesc ca sunt cat 10 Pegasuri :)

 

[Barbu Paul]

   Am avut bicicleta  "Pegas" cu saua si coarnele (ghidon) lungi, pot sa va spun ca bicicleta aia era "aspirator de gagici", toate fete si fetiscanele din sat vroiau sa se plimbe cu bicicleta ba se mai si certau cateodata.  

 

[validae]

Era o plăcere să mergi cu ele, fiindcă aveau roţi mici şi nu depuneai mare efort, se virau uşor...

[core sma]

@Validae ,
Ce ai pus mai sus (Pegas cu saua lunga) cred ca este un fake.
Sau ceva mai recent produsa. Parca nu arata asa, dar seamana.
Erau doua variante. Eu am avut cu saua normala.

Editat August 28, 2020 de core sma

[Barbu Paul]

  Da asa este, nu depuneai mult efort cand pedalai, se merga destul de usor pe o roata, de virat vira  usor dar avea tendinta sa spravireze, a fost destul de rezistenta cred ca am vazut-o acum 2 ani la nepotii unui var, nu mai avea cauciucul original pe roata din spate (originalul era un cauciuc lat cu crampoane) in rest era aceiasi bicicleta din copilaria mea.