Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[dorian 70]

Cândva eram Dohotaru , cineva îmi spusese Bodo ( piciul din Piedone africanul -nu ştiu de ce, nu-s negru de loc, poate că-s mic...)

apoi, într-o tabără de iarnă, eram şase în cameră toţi cu nume de animale, eu eram Ţânţarul anofel...

 

Alte porecle de pe aici: Răcoare, Hârdâu, Mănţelegi, Şcamulă...

In Straja, un sat mai la munte de aici, cu peste 1500 numere de casă, sunt foarte mulţi oameni cu acelaşi nume: Popescu, Juravle, Ursulean, Pătrăucean.

Dacă nu-i ştii porecla poţi să-l cauţi mult şi bine! ( pe el... )

[franzm]

Acum 16 ore, GEO 53 BN a spus:

Si la noi in sat erau citiva, care aveau porecle mai ciudate.

Da' "de-a lu' Kebernekli" ati auzit? Porecla vine de la un obiect vestimentar asemanator raglanului care, la fel ca si acesta din urma, a fost cunoscut sub numele celui care l-a popularizat / comercializat.

[GEO 53 BN]

Acum 5 ore, franzm a spus:

Da' "de-a lu' Kebernekli" ati auzit? Porecla vine de la un obiect vestimentar asemanator raglanului care, la fel ca si acesta din urma, a fost cunoscut sub numele celui care l-a popularizat / comercializat.

Sincer, n-am auzit niciodata de o asemenea porecla!

[validae]

Pe la noi avem ,,al lu Mitricel,, ,,al lu Coinăcel,,.... ,,Petre Belea,, ,,Cioace,,.

[Vizitator]

Hai că mi-am adus aminte și de altele 

Prin fiecare sat există câte o femeie care "se ține dă prostii".  Așa e și pe la noi, (la noi sunt mai multe " vrăjitoare"... 

Una din ele, apare în filmulețul de mai jos, numele îl veți afla din el... 

 

Editat August 23, 2020 de Vizitator

[-Atlas-]

Buna

Poi inca ceva despre porecle.

Eu am in telefon poreclele prietenilor nu numele.

Dupa porecle sunt sigur ca nu-i incurc,mai ales ca in zona 

erau mai multi cu nume asemanatoare.

Muresan Alexandru(care e numele meu) suntem 3 la CFR in zona.

Spor tuturor

Alex

[GEO 53 BN]

 

 

Acum 2 ore, -Atlas- a spus:

Buna

Poi inca ceva despre porecle.

Eu am in telefon poreclele prietenilor nu numele.

Dupa porecle sunt sigur ca nu-i incurc,mai ales ca in zona 

erau mai multi cu nume asemanatoare.

Muresan Alexandru(care e numele meu) suntem 3 la CFR in zona.

Spor tuturor

Alex

Porecle au fost si vor mai fi cit lumea!  Au existat dintotdeauna, oameni care au facut gafe, oameni, predispusi la tot felul de patanii,unele comice altele mai putin comice. O porecla ''primita'', mostenita o vei purta cit vei trai si posibil ca si urmasii tai s-o mosteneasca.

Editat August 24, 2020 de GEO 53 BN

[BRANCA]

 Geo.Langa noi e Bala,ditamai comuna.O multime de oameni au acelasi nume Scurtu,Ion parca prenumele.Cei de la primarie,ca sa-i deosebeasca,le-au trecut prima data si numele tatalui.Apoi s-au trezit ca si ala coincide la mai multi...Asa ca  au trecut si porecla fiecaruia si-a fost totul oka!...

 Oricum punerea poreclelor e boala nationala,la tara.Nu stiu cum e la moldoveni,ca acolo modul de adresare e mai respectuos.Si nici in Ardeal,ca acolo lumea e mai "ocosha".Nu prea inghit glumele,mai ales daca e vorba de persoana lor.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Sigur v-am mai spus ca, atunci cind eram destul de marisor, mergeam cu prietenul  Șoani , la bunicul lui, care avea o casa cu doua camere construita cu multi ani in urma. Gherghely baci, ramase vaduv de multi ani. Cit lelea Erji traia, cei doi batrinei stateau doar in casa aflata pe virful dealului, coborind la vale doar cind erau sarbatori. Intre timp lelea Erji se imbolnavise si murise, Gherghely baci raminind singur. Acolo , sus, pe virful dealului Gherghely baci, avea cam de toate. Avea doua vite, gaini, porci si un ciine care atunci cind cineva sau ceva se apropia se apuca sa latre.

Intr-o vara Șoani m-a intrebat daca vreau sa ma duc cu el, la bunicul sau. Dupa multe ''miorlaituri'', mama fie iertata, m-a lasat sa merg , nu inainte de a-mi spune sa nu stau ''uitat'' pe acolo. Vesel, nevoie mare, m-am infiintat la Șoani acasa. Mama-sa ne pregatise bagajele (mincare)  ceva faina de malai si un litru pălinca, pentru Gherghely baci. Cu bagajele in miini si in spate  am pornit spre casa batrinelului. Ajunsi acolo am ''predat'' bagajele batrinelului, cel mai mult bucurindu-se de pălinca adusa. Șoani la intrebat pe bunicul sau unde sa le punem si apoi am stat la taclale, Gherghely baci,  bucurindu-se mult de vizita  noastra. Ne-a intrebat daca nu cumva ne e foame.  I-am spus la unison ca nu ne e foame.

La vreo 50 de metri era o borna topografica, pe care ne urcam uitindu-ne peste tot chiuind si fluierind. Batrinelul ne spunea ca acolo este cel mai inalt virf din imprejurimi. Cel mai mult ziua, ne-o petreceam, alergind pe liziera padurii. Toata ziua fugeam si fluieram ca bezmeticii, orpindu-ne doar atunci cind Gherghely baci ne chema la masa

Seara, cind ne era cit de cit foame, Gherghely baci ne chema la masa, dupa care plecam la somn , batrinelul iesind de mai multe ori, din casa  megind pe la vite, pe la porci si la gainile  din cotete. Cind simtea sau auzea,  ceva, ciinele se apuca imediat de latrat. Incolo, era o liniste pe care n-o  ''gustai'' nicaieri in sat, sau altundeva! Poate doar la biserica, cind era goala!

 

Editat August 24, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

Lelea Erji, adica Elisabeta (Erszebet), Gherghely baci, pe româneste Grigore si Șoani, sau Alexandru (Sándor).

Stiu pe cineva originar din centrul Germaniei (Braunschweig). Când s-a mutat în sud (ceva mai la sud de Stuttgart), noii colegi de munca i-au facut cadou un dictionar german-svabesc. Ca sa se descurce omul în noua "tarisoara" (asa îsi numesc svabii regiunea, tarisoara).

 

[dorian 70]

Acum 3 ore, GEO 53 BN a spus:

 

... era o liniste pe care n-o  ''gustai'' nicaieri in sat!

 

 

Asta îmi aduce aminte de o ieşire de vreo trei zile în vârf de munte, aveam atunci ceva peste douăzeci de ani.

Dincolo de Putna, în fundul pădurii, la mai mult de opt km de la mănăstire, într-o poieniţă cocoţată pe versantul sudic al unui deal,

era în construcţie un schit de călugări, se spunea că stareţul a stat mai mulţi ani pe Muntele Athos,

iar rânduiala schitului era copiată de acolo, cu slujbe toată noaptea şi cu femeile ţinute la gard, nefiind lăsate să intre în incintă.

Pentru că era în construcţie, era nevoie de braţe de muncă, mulţi săteni din apropiere au dat câte o mână de ajutor.

Într-o zi prietenul meu Dan mă întreabă dacă nu vreau să mergem la schit la lucru pentru câteva zile.

I-am răspuns că da, mergem, era vară, eram în concediu, am luat-o ca un cialengi... cum se spune amu... Dan fiind tâmplar de meserie,

iar eu cu pixu-n mână şi nasu-n hârtii...

 

Zis şi făcut, miercuri spre seară ne pornim de acasă, luăm cu noi ceva bagaj mic cu alimente, să avem pe drum o gustare

şi să ducem sus la bucătăria schitului zahăr, orez, făină...

Aveam pe atunci o motocicletă Minsk de 125cm³. Trecem de Putna, intrăm în pădure, trecem de primul schit ( acum Măn. Sihăstria Putnei)

mai mergem vreun km şi ajungem la cantonul silvic ultima aşezare omenească unde puteam lăsa motocicleta în siguranţă,

oricum drumul era barat cu o barieră închisă.

Din curtea cantonului ne iese în întâmpinare un hargat (argat, servitor), feşterul ( silvicultorul) nu era acasă.

Ne cerem voie de la el, băgăm motocicleta în curte.

Pentru că nu ştiam niciunul drumul până sus, îl întrebăm pe individ cum se ajunge la schit.

După cât s-a priceput şi el, răspunsul a fost ceva de genul:

"Mergeţi pe drum până se termină, este o cruce şi de acolo o luaţi arceşte ( "de-a latul" ) prin pădure",

ne-a mai spus că drumul este de vreo două ore.

 

Ne-am uitat unu' la altu', şi... am pornit la drum. După o oră de mers pe jos s-a terminat drumul, eram la cruce.

Erau mai multe poteci prin pădure, am ales-o una care am zis noi că ne-ar putea duce la schit.

Dacă pe drum am venit noi cum am venit la deal, de la cruce dealul era destul de în pantă, mergeam cât mergeam, apoi ne opream să ne tragem sufletul.

La un moment dat, ne-am oprit pe un brad căzut, să mai stăm puţin, am luat şi din gustarea pregătită acasă pentru drum.

Ne uitam că, fiind seară, începea să se întunece afară, mai ales că în pădure negura se lasă mai repede,

deja ne făceam griji dacă am ales poteca potrivită şi suntem pe drumul cel bun.

Si cum stăteam noi aşa, deodată se aud clopotele de la schit... uau ce uşurare ne-a venit !

Eram la cca 200m de schit, monahii începeau rugăciunea de seară, pădurea fiind deasă şi în pantă nu am observat că suntem aproape de poieniţă.

 

Ajungem la schit, ne prezentăm la stareţ, i-am zis că rămânem până duminică dimineaţa.

Ca să n-o întind prea mult, ziua lucram ce era nevoie pe acolo, iar noaptea mergeam în biserică la slujbă, parcă într-o noapte eram mai istoviţi şi după ce am fost treziţi am adormit înapoi, că am ajuns spre dimineaţă în biserică.

A fost ceva de povestit...  Aerul curat de munte şi liniştea, tihna, de care erai înconjurat îţi dădea putere şi să munceşti şi să mergi la biserică.

Bine, şi anii erau alţii.

Duminică dimineaţa când am coborât în sat, lume la schitul din vale, lume la mănăstire, forfotă, oameni, biciclete, maşini pe drum, parcă eram paraşutaţi din altă lume...

Poze cu intrarea de jos în poieniţă, între timp se vede că pădurea nu mai este aşa deasă, ca peste tot de altfel, schitul privit de jos şi de sus.

 

 

 

Editat August 24, 2020 de dorian 70

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, franzm a spus:

Lelea Erji, adica Elisabeta (Erszebet), Gherghely baci, pe româneste Grigore si Șoani, sau Alexandru (Sándor).

Stiu pe cineva originar din centrul Germaniei (Braunschweig). Când s-a mutat în sud (ceva mai la sud de Stuttgart), noii colegi de munca i-au facut cadou un dictionar german-svabesc. Ca sa se descurce omul în noua "tarisoara" (asa îsi numesc svabii regiunea, tarisoara).

 

Colegu' @franzm!

Ma gindesc cit tinjeau dupa tarisoara lor , pe care, la un moment dat ,  au fost obligati-fortati, s-o paraseasca! Nu cred ca exista pedeapsa mai mare  decit sa fii obligat sa-ti parasesti meleagurile natale, unde te-ai nascut, crescut, casatorit! . Ce pedeapsa mai mare le-a trebuit, bietilor oameni?

Editat August 24, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 50 minute, dorian 70 a spus:

 

Asta îmi aduce aminte de o ieşire de vreo trei zile în vârf de munte, aveam atunci ceva peste douăzeci de ani.

Dincolo de Putna, în fundul pădurii, la mai mult de opt km de la mănăstire, într-o poieniţă cocoţată pe versantul sudic al unui deal,

era în construcţie un schit de călugări, se spunea că stareţul a stat mai mulţi ani pe Muntele Athos,

iar rânduiala schitului era copiată de acolo, cu slujbe toată noaptea şi cu femeile ţinute la gard, nefiind lăsate să intre în incintă.

Pentru că era în construcţie, era nevoie de braţe de muncă, mulţi săteni din apropiere au dat câte o mână de ajutor.

Într-o zi prietenul meu Dan mă întreabă dacă nu vreau să mergem la schit la lucru pentru câteva zile.

I-am răspuns că da, mergem, era vară, eram în concediu, am luat-o ca un cialengi... cum se spune amu... Dan fiind tâmplar de meserie,

iar eu cu pixu-n mână şi nasu-n hârtii...

 

Zis şi făcut, miercuri spre seară ne pornim de acasă, luăm cu noi ceva bagaj mic cu alimente, să avem pe drum o gustare

şi să ducem sus la bucătăria schitului zahăr, orez, făină...

Aveam pe atunci o motocicletă Minsk de 125cm³. Trecem de Putna, intrăm în pădure, trecem de primul schit ( acum Măn. Sihăstria Putnei)

mai mergem vreun km şi ajungem la cantonul silvic ultima aşezare omenească unde puteam lăsa motocicleta în siguranţă,

oricum drumul era barat cu o barieră închisă.

Din curtea cantonului ne iese în întâmpinare un hargat (argat, servitor), feşterul ( silvicultorul) nu era acasă.

Ne cerem voie de la el, băgăm motocicleta în curte.

Pentru că nu ştiam niciunul drumul până sus, îl întrebăm pe individ cum se ajunge la schit.

După cât s-a priceput şi el, răspunsul a fost ceva de genul:

"Mergeţi pe drum până se termină, este o cruce şi de acolo o luaţi arceşte ( "de-a latul" ) prin pădure",

ne-a mai spus că drumul este de vreo două ore.

 

Ne-am uitat unu' la altu', şi... am pornit la drum. După o oră de mers pe jos s-a terminat drumul, eram la cruce.

Erau mai multe poteci prin pădure, am ales-o una care am zis noi că ne-ar putea duce la schit.

Dacă pe drum am venit noi cum am venit la deal, de la cruce dealul era destul de în pantă, mergeam cât mergeam, apoi ne opream să ne tragem sufletul.

La un moment dat, ne-am oprit pe un brad căzut, să mai stăm puţin, am luat şi din gustarea pregătită acasă pentru drum.

Ne uitam că fiind seară începea să se întunece afară, mai ales că în pădure negura se lasă mai repede,

deja ne făceam griji dacă am ales poteca potrivită şi suntem pe drumul cel bun.

Si cum stăteam noi aşa, deodată se aud clopotele de la schit... uau ce uşurare ne-a venit !

Eram la cca 200m de schit, monahii începeau rugăciunea de seară, pădurea fiind deasă şi în pantă nu am observat că suntem aproape de poieniţă.

 

Ajungem la schit, ne prezentăm la stareţ, i-am zis că rămânem până duminică dimineaţa.

Ca să n-o întind prea mult, ziua lucram ce era nevoie pe acolo, iar noaptea mergeam în biserică la slujbă, parcă într-o noapte eram mai istoviţi şi după ce am fost treziţi am adormit înapoi, că am ajuns spre dimineaţă în biserică.

A fost ceva de povestit...  Aerul curat de munte şi liniştea, tihna, de care erai înconjurat îţi dădea putere şi să munceşti şi să mergi la biserică.

Bine, şi anii erau alţii.

Duminică dimineaţa când am coborât în sat, lume la schitul din vale, lume la mănăstire, forfotă, oameni, biciclete, maşini pe drum, parcă eram paraşutaţi din altă lume...

Poze cu intrarea de jos în poieniţă, între timp se vede că pădurea nu mai este aşa deasă, ca peste tot de altfel, schitul privit de jos şi de sus.

 

 

 

Frumoase privelisti! In tinerete am strabatut acele meleagri, cu masina , nu pe jos, vizitind multe manastiri , nu pentru ca sint bisericos, ci pentru ca manastarile vizitate mi s-au parut extraordinar de frumoase! Agapia , Varatec, Moldovita, Sucevita, Voronetul,  sint printre cele mai frumoase manastiiri,  pe care ,le-am vizitat.

Editat August 24, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

@GEO 53 BNEu vorbeam de svabii bastinasi de aici, din sudul Germaniei.

[GEO 53 BN]

Acum 13 minute, franzm a spus:

@GEO 53 BNEu vorbeam de svabii bastinasi de aici, din sudul Germaniei.

Acum am inteles! Scuze pentru greseala comisa!

Editat August 24, 2020 de GEO 53 BN