Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Усилитель]

Se gasea pt Dacie caroserie intreaga ,in caz de accident sau rugina , imediat dupa revolutie un vecin si-a cumparat una ,se vedeau urme de montare pe el .....a pus capotele si usile ,era imposibil sa le reglezi sa fie paralel spatiile roata....... erau caroseriile cele mai naspa sudate ,cu erori mari ,din care in fabrica nu se putea scoate ceva cu aspect comercial ,  le dadeau la "particulari "sa se chinuie cu ele.....la tara merge....

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, puriu a spus:

Pe vremuri chinezii au vrut sa cumpere Dacii de la noi. A venit o echipa la fabrica si au urmarit probele din poligon cu masini de culori diferite. Au cerut apoi sa le schimbe usile intre ele, fiecare masina sa aiba alte culori la usi. N-au mai reusit sa le inchida si chinezii au plecat.

 

Acum 2 ore, d2134 a spus:

Da! pe vremuri aveam si noi muncitori de inalta calificare. Cam ca asta:

 

Pai atunci nu trebuie sa ne miram ca , nu toate  capotele, usile, etc, autoturimelor nu se inchideau, cum trebuie!  Pentru a se monta cit ,cit bine, foloseau ciocanele, din lemn, picioarele,etc. In filmulet, săracu'  Trabai, a suferit citeva ajustari , cu picioarele si ciocanul!

Editat August 17, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Acum 16 ore, RealAlex a spus:

Din partea mea sa se inchida toate astea de prelucrare a lemnului.

Nț! Cea mai mare parte a lemnului, ia drumul exportului, nu se prelucreaza la noi. La noi se prelucreaza deseurile, pentru placi aglomerate.

Acum 13 ore, merck a spus:

Pai de ce nu cauti sa vezi care au fost cauzele ce au dus la pierderea licentelor (erau mai multe). 

Cum iti explici ca, dupa renovare, Cantacuzino, primeste OK, de la un institut de virusologie si bacteorologie francez, iar prima sarja de vaccin iese....contaminata?

[BRANCA]

 Geo are dreptate cu industria auto ,in ce priveste muncitorii.Aia sunt angajati pe post de...roboti umani!Nu se intampla numai la noi,e valabil pentru tot mapamondul.

 Cea mai mare problema o constituie fuga capitalului dupa mana de lucru mai ieftina.Deocamdata fabrica Dacia rezista.Pentru cat timp?Nimeni nu poate prognoza.Din pacate concernul Renault scartaie din toate incheieturile...

 Per ansamblu economiei stam rau.Nu suntem specializati,autohton,nici in industrie si nici in agricultura.Suntem la mana investitorilor straini,veniti pentru costul scazut al fortei de munca.Astazi sunt aici,dar maine?...

[Vizitator]

Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

 

 

Asta e loc despre amintiri din copilarie, dintr-o vreme acum apusa.

 

Am rugaminte sa nu faceti si topicul asta albie de porci, ma refer la cei care ati tot scris numai offtopic in ultimile pagini de aici.

 

Lumea e satula de opinii deprimante si gandire negativa.  Va rog mergeti si va varsati veninul in topicuri facute special pentru asa ceva, sau mai bine, lasati plansul de mila si aruncatul cu noroi, si hai punem impreuna umarul la ceva constructiv.

 

Hai sa-ncercam toti deodata, sa vedem ce iese:  optimism, ganduri bune si fapte frumoase! 

[okean]

Era o glumita : " O usa se inchide, alta se deschide - Dacia 1300 "

[okean]

Acum 22 minute, RoGeorge a spus:

Hai sa-ncercam toti deodata, sa vedem ce iese:  optimism, ganduri bune si fapte frumoase! 

Aveti grija sa nu iesiti ...POZITIVI !

[GEO 53 BN]

Bine punctat colegu RoGeorge!

Recunosc,ca, am cam ''deraiat'' de la titlul topicului!

Cred, ca e cazul,sa trecem  la ''oile''  noastre !

Deci, hai sa-i dam bice!

Nu sint destul de sigur, daca v-am povestit sau, nu, o patanie petrecuta  intr-o zi de iarna, cind zapada, se depuse intr-un strat destul de gros. Peste noapte, zapada inghetase  bine de tot. Ne-am adunat toti cei, care eram prieteni la catarama, incercind sa stabilim, pe unde sa ne dam cu saniuta. 

Prin sat nu intotdeauna, puteam sa ne dam cu saniuta, riscind sa intram in vreun  gard  sau sa ne ciocnim cu altii. Unii dintre noi optau pentru a ne da cu sania prin gradini, riscind sa ne rostogolim ca bostanii, altii optau pentru a merge  inafara satului, pe pasunea comunala de unde puteam sa coborim pe o distanta  de vreo 400m. Singurul inconvenient  era, ca  derelusul era cu destule  hopuri, zapada avind  grosimea  citeva zeci de centimetri. In plus exista riscul sa nu putem frina, inainte de a ajunge-n vale. Cum gheata nu era foarte groasa, riscam ca gheata sa se sparga  udindu-ne ca purceii! Dupa o asemenea patanie, n-aveam alta alternativa, decit sa mergem acasa si sa ne schimbam rufele ude, in plus riscam ca parintii, sa ne sechestreze, ce ar fi echivalat cu  interdictia de mai merge la sanius,  citeva zile!

Dupa ce-am intros variantele, pe toate partile, unu dintre noi ne-a sugerat sa urcam pina-n virful dealului deasupra Sarmasagului, de unde sa pornim la vale inspre Chiesd. Din virful dealului si pina la intrarea in colonia miniei era, destul de mult, de coborit, vreo 4km. Singurul inconvenient era, ca puteam sa deraiem de la traseu, lovindu-ne de perii padureti, care erau si inca sint, pe toata pasunea. Inarmati cu niste pari cu lungimea de aproape 1m,am pornit spre virful dealului, de unde urma sa pornim la vale. La urcare , am constatat ca zapada de pe drumul catre Sarmasag era batatorita, bine, putind sa coborim in viteza pina jos, la statia de incarcare a carbunelui, in vagonetele de la statia de  funicular.

Am pornit la vale frinind din cind in cind,cu parii introdusi sub sanie, in asa fel incit sa nu parasim drumul acoperit  de zapada batatorita. Unul din fruntea gloatei  ne-a indemnat  sa frinam mai rar, prinzind viteza, pe zapada batatorita. Zis si facut! Initiatorul a pornit la vale, noi ceilalti procedind la fel. Deodata l-am auzit  strigind, ca nu mai poate sa frineze si ca pina jos la statia de funicular este cale lunga. Am incercat sa frinam , fara nici un rezultat. Ca sa nu ne izbim de ceva am cotit spre marginea drumului, ifingindu-ne in zapada inghetata ,groasa de vreo 30cm. Cind ne-am infipt  in zapada, inghetata, am alunecat de pe sanie vreo citiva metri , sania raminind infipta in zapada ! Am scos saniile din zapada, dupa care am continuat coborirea pina la statia de funicular. Fiind ger al dracului miinile ne erau aproape inghetate, cu toate manusile tricotate, cumparate de la pravalia din sat. Am inceput a ne freca miinile, cu zapada in ideea ca ne vom incalzi. Dupa ce ne-am dezghetat cit de cit, am pornit spre casa, fiind ''intimpinati''de mamele noastre, care nu stiau nici cu spatele, pe unde haladuisem noi pina atunci. M-am descaltat punindu-mi ciorapii la uscat sub soba in care ardea carbune. A doua zi , profitind de neatentia mamei (fie iertata) am tulit-o la saniusul facut cu o zi inainte de catre ceilalti ortaci. Seara cind incepea sa se insereze, ne infiintam si noi acasa, flaminzi ca si ciinii , cu hainele ude, leoarca, semi inghetate! Dupa besteleala de rigoare, ma poftea la masa, punindu-ma sa-i promit ca voi veni intotdeauna, acasa la mincare. Rar de tot se intimpla asta!   Bataie luam cită incapea! Niciodata nu ma spunea tatalui meu, ce nazbîtii am facut. Prefera sa ma  bata ea, decit sa ma dripălească tata!

 

 

Editat August 17, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Citi dintre voi, aveati patine sau schiuri?

In anii '60 cine avea patine sau schiuri, era vazut ca pe un ''avut''!

In urma cu ceva vreme, va povesteam despre niste baieti,  prieteni, buni, care s-au mutat impreuna cu parintii lor, din Hunedoara in Chiesd. Cel mai mare,  era Ianoș, mijlociul Vasile  (Loați) si sora, lor , Margareta cea mai mica!

Cu Loați am fost coleg de clasa, pina-n clasa a IV-a, cind  sau mutat inapoi in Hunedoara. Tatal lor, Ianoș, ofiter de securitate , a fost ranit  in luptele cu partizanii, fiind pensionat de boala. Nu era zi sa nu vina pe la noi sa stea la povesti cu tata!  Se cunosteau din copilarie!

Fiind de aceeasi virsta cu Loați , nu era zi sa nu mergem de la unul , la altul, facindu-ne temele impreuna, dupa care , la joaca!

Imi amintesc ca,  iarna,  Loati scotea patinele si mergeam sa ne dam pe gheata. Patinele era fixate pe rama bocancilor cu ajutorul  unor suruburi fluture. O singura data am incercat sa ma dau cu patinele lui Loați , pușcind o trînta de toata frumusțetea. Degeaba  am mai incercat sa ma mai dau cu patinele! N-am reusit!

Ceilalti prieteni cu care ne jucam, isi facusera patine din lemn de prun, pe partea superioara a patinelor, fiind fixate cite doua traverse, care erau legate cu fringhii impletite.  Singurul inconvenient era ca , patinele mergeau pe unde vroiau ele, nu pe unde vroiam noi.Ca sa putem sa patinam , ne dadeam cu saniile  de multe ori pina cind derdelusul era ca sticla. Pina la urma ne-am ''profilat'' pe datul cu sania, aceasta fiind facuta la atelierul mecanic al minei. Pe drumul inghetat, in panta, prindeam o viteza de ne fluiera vintul pe la urechi! 

De citeva ori punind frina cu incaltarile, ne trezeam cu tocurile bocancilor  desprinse. Noroc cu șușterul satului, care rezolva problema  relativ repede.

Editat August 18, 2020 de GEO 53 BN

[puriu]

Imi faceam patine din fier beton de 8 mm indoit ca sa intre pe calcai si pe bombeu. 

[GEO 53 BN]

Acum 2 ore, puriu a spus:

Imi faceam patine din fier beton de 8 mm indoit ca sa intre pe calcai si pe bombeu. 

 Noi ne dadeam pe gheata, doar atunci cind era foarte frig, apa fiind inghetata bocna. Cind apa din vale ingheta, ne dadeam pe gheata fara nici o problema.  De fiecare data,  testam gheata sa vedem cit de groasa e, nu de alta, dar sa nu ne trezim ca se sparge, ajungind in apa fara sa vrem. Niciodata nu s-a intimplat sa se sparga gheata cu noi! Pe atunci erau geruri zdravene, apa din vale inghetind bocna! La stresinele caselor erau niste turturi de mai bine de jumatate de metru. Cind afara soarele-si  arata fața si se incalzea cit  de cit, abia atunci incepea sa curga  apa de pe turturi, spre seara inghetind la loc. Părintii ne dadeau niste bîte mai lungi cu care spargeam turturii, care prezentau pericol.

Editat August 18, 2020 de GEO 53 BN

[doru3160]

La noi era patinuar doar cand vremea o permitea. Pe terenul de hanbal de la clubul Vointa, venea mos Ghita cu furtunul cuplat la hidrant seara si uda. Peste noapte ingheta. Repeta operatiunea cateva zile la rand, si rezulta o gheata groasa, numai buna de patinat. Cateodata era asa de aglomerat, ca nu aveai loc sa te misti mai tare din cauza puradeilor si nu numai. Fiind vecini in cartier, nu plateam niciodata intrare. Acolo jucam fotbal in anotimpul calduros, sau tenis de masa cand era vreme urata. Mai tarziu s-au amenajat si doua terenuri de tenis de camp. Acum s-a ales praful, in sensul ca exista locatia, dar cu scop comercial, fara urma de ce a fost...dictatura banului.

Editat August 18, 2020 de doru3160

[dorian 70]

Acum 5 ore, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Citi dintre voi, aveati patine sau schiuri?

In anii '60 cine avea patine sau schiuri, era vazut ca pe un ''avut''!

......................

 

Identic şi după... adică 10...15 ani after ( că aşa se scrie amu ! ).

La mine, patine erau doar la şcoală, profu' de sport ( educaţie fizică) era stăpân peste ele, prea rar mai scăpau acasă pe la elevi.

Le ţin minte ca nu-ştiu-ce , erau albe şi foarte tari pentru picior, probabil că ghetele erau din piele, dar zăcând uitate cu anii prin magazie, se înţepeneau.

Schiuri... Aveam un vecin cu tat-su de lucra la o fabrică de cherestea, cu secţie unde se făcea fag aburit.

Şi acuma-l ţin minte cu schiurii lui din lemn de fag, altfel de cum aveam ceilalţi, fel de fel de gioarse improvizate,

numai că schiurii vecinului aveau vârful întors mai mult ca la ceilalţi, d-apăi şi un şanţ pe talpă făcut la cine ştie ce freză de tâmplar.

 

Hai că-i vară afară, a tras o ploaie de o oră, iară-s 28 de grade afară.

 

 

 

[GEO 53 BN]

Va povesteam , ca primele(4)clase (primare), le-am facut in fosta scoala ,veche de cind lumea, in care parintii si bunicii, au facut scoala ! In '64 s-a terminat scoala noua, cea veche fiind abandonata si apoi darimata.

Terenul noii scoli avea o suprafata egala cu terenul parohiei. Tata-mi spunea ca, initial, terenul parohiei cuprindea si terenul  pe care mai apoi a fost construita noua  scoala. Autoritatile comuniste, din anii '60, au hotarit sa preia jumatate din terenul bisericii. Imi mai spunea ca a fost mare tambalau, atunci, cind biserica a pierdut jumatate din terenul, pe care-l avea pina atunci, terenul fiind amplasat in centrul satului.

Ani de zile,  biserica, s-au judecat cu autoritatile vremii. Vizavi de casa parohiala (peste drum) vroiau sa construiasca,  o biserica  noua,  cea veche ,din lemn, fiind prea mica pentru cit ''norod'' de oameni  mergeau duminica de duminica, la biserica. 

Pentru ca, cei din consiliul parohial s-au judecat ani la rind, cu autoritatile comuniste, acestia din urma au hotarit sa nu mai elibereze, niciodata, autorizatia de constructie  a unei noi biserici. Abia spre sfirsitul anilor '80,  primarul  comunei, de formatie inginer agricol, a obtinut autorizatie de constructie a bisericii. Cum ani de zile, chiesdenii, au donat bani multi pentru construirea bisericii,  primarul a facut tot posibilul ca biserica sa fie ridicata in cel mai scurt timp, bani pentru constructia bisericii, fiind destui. Noua biserica a fost ridicata la citiva zeci de metri, de biserica veche. Drumul spre biserica  era vai de el, neavind nici trotuar, oamenii, pe timp ploios, umblind cu cizme de cauciuc in picioare . S-a nimert ca atunci sa se lucreze la constructia funicularului, care urma sa transporte carbunele  exploatat din valea Vaca.

Primarul a discutat cu cei care lucrau la constructia funicularului, sa faca drumul, care trecea pe linga biserica. Cind un rahat de activist de partid, a vazut ca s-a facut drumul pe linga biserica noua , a obtinut, de la judet, ordin de demisie, al  primarului , acesta fiind demis din functie si trecut la munca de jos. Dupa '89,  fostul primar, a fost repus in functie(primar) fiind ales primar trei legislatii consecutive, dupa care  s-a retras in satul natal!. Tata  spunea, ca multa lume , a plins atunci cind fostul primar, a plecat de la noi din sat!

 

Editat August 18, 2020 de GEO 53 BN

[Marele Savant]

 In Motru, unde am locuit ceva ani, la inceputurile orasului nu exista biserica, mergea lumea prin satele vecine. A fost construita mai tirziu, iar in interior, era o placa gravata pusa la sfintirea bisericii,  pe care scria ca a fost construita cu sprijinul comitetului orasenesc de partid si a primului secretar tov XX. Si nu s-a ofilit nimeni! nu stiu acuma, dar la destui ani dupa 1989 placa respectiva inca exista!