Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Eram in clasele mari, a VII-a sau a VIII-a. Cum v-am mai spus, aveam o bicicleta de dama Carpati, pe care o forjam cit era ziua de mare . Se ''odihnea'' doar cind dormeam, cind era vreme ploioasa sau cind tata pleca cu ea cine stie unde. Intr-o zi ce-mi da mie prin cap? Sa demontez torpedoul(butucul rotii din spate) si sa-l ung cu vaselina. Un baiat mai mare, vecin cu noi, era si el venit sa ma ajute in caz ca trebuia. Am intors bibicleta cu rotile-n sus si cu cheile din dotare, am dat jos roata din spate si apoi m-am apucat de demontat,torpedoul. Am luat un ziar si am pus in ordinea demontarii,fiecare piesa. Am curatat fiecare piesa,spalind cu petrol si stergindu-le  cu niste cirpe. Am adus din dulapul cu scule al tata-lui meu, cutia in care a fost vopsea Linoxin,plina cu vaselina si am trecut la gresarea abundenta a tuturor pieselor componente ale torpedoului. Apoi m-am apucat de montat la loc torpedoul. Eram mindru nevoie mare de lucrarea facuta. Dupa ce am terminat  de montat totul, am trecut la verificarea in ''sarcina'' a bicicletei. Am iesit in drum si dupa ce mi-am facut avint,m-am urcat pe bicicleta. Vrind sa pedalez am constatat ca pedalele se invirt in gol fara a antrena  roata din spate. Speriat m-am dat jos si impreuna cu prietenul am inceput a ne da cu parerea  despre ce s-ar fi putut intimpla. Impreuna cu el am rememorat toti ''pasii'' pe care i-am facut,la montarea torpedoului. Am cazut de acord ca n-am gresit cu nimic! Si totusi ceva era in neregula. Am demontat inca odata torpedoul, sa ma conving ca n-am facut nici o gresala(de fapt nici nu puteai face nici o gresala). Am cazut de acord amindoi ca nimic nu-i montat  gresit. Am trecut la verificarea in ''sarcina'' a bicicletei,convinsi fiind ca bicicleta trebuie sa mearga. Nici pomeneala!  Pe linga ca pedalele se invirteau in gol in sensul de inaintare, si atunci cind vroiam sa frinez,pedalele se invirteau in gol, fara sa frineze. Am demontat si montat de citeva ori torpedoul sa ma conving ca nimic nu este gresit montat. Deja eram disperat si totodata cu morcovu' bagat adinc in c..r de nu se mai vedeau decit citeva frunzulite. Nu stiam la cine sa apelam! Ma gindeam cu groaza, ca daca vine tata de la serviciu si vrea sa plece undeva cu bicicleta si vede ca este nefunctionala ,ce ma fac. Deja vestea se raspindi-se prin vecini,citiva baieti venind sa vada si ei bicicleta cu  toanele ei. Toata lumea isi dadeau cu parerea,mie  venindu-mi sa pling. Unul din baieti mi-a spus ca si fratele lui a patit asa ceva,dar ca a rezolvat problema, cerind sfatul unui baiat  de vreo 18-20 de ani. L-am rugat pe baiatul respectiv sa mearga si sa-l intrebe ce trebuie facut . Dupa citeva minute bune,care mie mi s-au parut zile,a venit triumfator si mi-a spus ca trebuie demontat torpedoul si curatate de vaselina ,cu petrol,toate piesele din torpedou,ungindu-se cu vaselina doar coșercile cu bile(rulmentii). A mai spus ca in torpedou se pune doar ulei ''hirdraulic'', (ca doar stiam de el de la parinti despre el). Am  trecut la ''fapte'',demontind-ul. Am luat fiecare piesa si am spalat-o bine cu petrol. Apoi am trecut la montarea lui  dupa ce am gresat bine ''coșercile cu bile''. Apoi am montat roata din spate, cu bicicleta intoarsa cu rotile-n sus. Poate ca va mai amintiti ca pe butucul din spate era  un gresor cu bila. Nu prea stiam noi la ce foloseste. Baiatul, care ma salvase, mi-a spus ca trebuie apasata bila de la gresor si sa pun ulei,dar nu foarte mult, pentru ca spala vaselina de pe rulmenti. Binenteles ca m-am conformat nu de alta, dar eram  deja in pragul dispearii, gindindu-ma cu groaza ce ma fac daca bicicleta, tot nu merge! Dupa ce am terminat de montat  totul,cu inima cit un purice,m-am hotarit sa verific daca si functioneaza. Nu va spun cit de fericit am putut fi, atunci cind urcindu-ma pe bicicleta, aceasta a functionat fara probleme inclusiv frina de torpoedou. Pe baiatului care ma salvat l-am lasat sa mearga cu bicicleta tragind citeva ture pina la scoala si inapoi.

Am bagat la ''tartacuta'' toata informatia, fara sa uit nimic,dovada ca si azi stiu ce am patit atunci si cum am rezolvat problema.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Va mai aduceti aminte ,cei dintre voi care-ati crescut la tara, de musuroaiele de cirtita ,care apareau te miri unde?

Primavara dupa ce se incalzea binisor apareau musuroaie de cirtita. Nu era nici un bai, stiind ca ele se hranesc larve de insecte, daunatoare.  Baiu era ca, musuroaiele apareau si-n gradinile de zarzavat ,facind prapad. De aceea nu erau prea iubite de catre mamele noastre, care-si vedeau  straturile cu felurite legume, distruse.  Tatii nostri incercau felurite metode de a scapa de ele,de la turnatul apei in galeriile facute de cirtite,la folositul  hirletului pentru a o scoate afara si a o omori,atunci cind cirtita  scotea pamintul  afara din galerie. De foarte putine ori reuseau sa omoare vreo cirtita. Metoda inundatului cu apa a galeriilor,s-a dovedit cea mai eficienta, cirtitele  cautindu-si alt loc unde sa vineze larve. Caram la apa cu galetile si-o turnam in galerii, pina ce ne saturam. Cirtitele  faceau musuroaie, in cautare de hrana si-n  rîturile(imasurile) din apropierea caselor. Parintii ne  trimiteau sa imprastiem musuroaiele facute ,pentru ca la cosit,puteau sa-si le rupa, dind in musuroaiele de pamint,care se intareau. Stateam cu orele la pinda, fara sa ne miscam, ca sa vedem cind cirtita scoate  pamintul din galerie. De multe ori luam cite o cazma si o infingeam un pic in pamint ,in apropierea galeriei,in speranta  ca atunci cind cirtita va scoate pamintul din galerie s-o putem scoate afara sau s-o omorim,apasind cu piciorul pe cazmaua infipta la un unghi cit mai mic. Cirtita, s-a dovedit a fi mai rapida decit noi, de fiecare data.

Spuneam intr-o postare pe acest topic,ca in apropierea casei verisorului meu era o balta care nu seca niciodata. In balta erau broaste si  tritoni niste animalute de apa ,care ieseau periodic la suprafata ca sa  respire. Nu stiu de ce ne era frica de tritoni! Stiu ca se hranesc cu larve de insecte, care traiesc in apa, pina cind se transforma in insecta adulta. Acolo vedeam o gramada de libelule de toate felurile si culorile.  Mergeam de multe ori la verisorul meu si dadeam cu bulgari de pamint dupa tritonii care ieseau la suprafata sa ia o gura de aer. La tritoni le spuneam ''zalămîzdre''. Mai tirziu am aflat ca exista si salamandre care traiesc pe pamint ,nu in apa, Cred ca de acolo li s-a pus numele de zălămîzdre, tritonii, semanind oarecum cu salamandrele.

Deasemenea incercam sa prindem libelule, nereusind sa prindem niciodata vreuna. Eram fascinati  de feluritele culori ,marimi, pe care le aveau. Ne miram de zborul acestora la ''punct fix'', de repeziciunea cu care zburau in toate directiile, de schimbarile bruste de directie si de faptul ca zburau si in spate. Vedeam cum prindeau din zbor insecte mai lente, cum se asezau pe cite un fir de trestie si mincau insecta prinsa. Stateam cu ceasurile acolo.

 Primavara, seara,se porneau brotacii  pe oracait. Faceau o larma asurzitoare, auzindu-se de la mare departare. Mai tirziu am aflat, ca de fapt brotacii oracaiau facind curte broastelor femele,cu care se imperecheau. Broastele femele,depuneau oua din care ieseau puii care nu senmanau nici pe departe cu broastele adulte. Ouale erau depuse in apa putin adinca si erau invelite intr-o pielita transparenta ,gealtinoasa.  Puii de broasca(mormolocii) stateau in apa putin adinca si in timp se transformau, aparindu-le picioarele, coada disparind. La mormolocii de broasca le spuneam ''vițălari''. Habar n-am de ce li se  spuneau asa.

 Mi-aduc aminte de iernile cu zapada mare,cind mergeam cu ciinii pe hotar, sa prindem iepuri.  Bateam o gramada de teren ,de multe ori nevazind picior de iepure. Si daca se intimpla vreodata sa sara vreun iepure din culcus ,viteza cu care fugea, era mult mai mare decit a ciinilor nostri. Dupa atita umblatura ni se facea o foame de lup. Mincam porumbrele, macese inghetate,fructe de paducel. Le bagam  in buzunar pina cind se dezghetau cit de cit si apoi le mincam. Ne intorceam seara acasa rupti de oboseala si de foame . Intrebati pe unde am fost toata ziua de n-am dat p-acasa sa mincam, o dadeam ''cotita''spunindu-le ca am fost sa ne dam pe gheata sau cu sania. Nu le spuneam adevarul c-o luam pe coaja. Oricum de mustruluiala nu scapam.

Pe vremurile acelea gardinile de zarzavat nu prea erau ingradite. Un gard de lemn despartea curtea de gradina. Ca sa nu intre ciinii(care umblau de capul lor) in gradina de zarzavat,se imprejmuia cu tulpini de floarea soarelui puse una linga alta si sustinute de citeva rinduri de sirma. In felul acesta gradina era intrucitva ferita de ''vizita'' ciinilor. Citeodata,iarna, se intimpla sa ne viziteze gradina,iepurii. Rodeau tulpinele de floarea soarelui pina cind puteau intra. Acolo gaseau cotoare de varza pe care le rodeau. Noi copii fiind  am pus lațuri(noi le spuneam smîcuri) in speranta ca vom prinde vreun iepure. Nu  s-a intimplat niciodata sa pindem vreunul,cu toate ca, urme de iepure erau din belsug, prinprejur. Probabil ca erau iepuri care se dovedeau mai isteti decit noi,sau nu stiam noi sa punem smîcurile(laturile).

Editat Mai 28, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Asa cum am  mai spus ca, clasele primare le-am facut in vechea scoala,in care au fost elevi si parintii mei, posibil si bunicii mei. 

In 1964 sau finalizat  lucrarile la noua scoala cu opt sali de clasa,laborator de chimie si fizica ,biblioteca, sala profesorala, directiune, secretariat. In fiecare sala de clasa incapeau cel putin 40 de elevi. Salile de clasa erau luminate de sase lampi de electrice ,prevazute cu globuri mate. Incalzirea pe timpu' iernii, se facea cu lemne si carbuni, in fiecare sala de clasa fiind sobe de teracota.

Lucrarile la noua scoala au demarat in primavara anului '62.  Pe atunci se vorbea ca se va face o scoala cit un bloc(habar n-aveam noi cit de mare va fi ) asta insemnind ca scoala va  fi cu un etaj. Abia dupa ce s-au apucat de freaba ne-am dat seama cit de mare va fi scoala. Ni se parea enorma ,judecind dupa  sapaturile pentru  fundatie.  Scoala a fost construita cu mesterii din sat si cu localnicii care erau obligati sa presteze zile, munca. A fost adus nisip de la Supuru de Jos cu carutele,caramida fiind adusa de la un depozit de materiale din Sarmasag,cu tractoarele cu remorca. A fost adusa piatra de calcar de la o cariera din apropierea Jiboului. Au fost sapate in malul văii cuptoarele pentru arderea  pietrei de calcar. Meseriasii care s-au ocupat de arderea pietrei de calcar au fost adusi  dintr-un sat din Muntii Apuseni,''varari'' din tata-n fiu. Cind plecam si cind veneam de la scoala(veche), treceam pe linga santierul unde urma a se construi noua scoala,minindu-ne de amploarea lucrarilor. Materialele,mortar,caramida etc etc erau transportate de catre o banda transportoare actionata electric. In vacante si nu numai stateam si casca gura la cei care lucrau la ridicarea scolii,printre ei fiind si parintii nostri care aveau obligatia de a presta zile munca. Intr-o dupa masa, destul de tirziu ,eu si cu un prieten am mers pe santier si ''beleam ochii'' la ce se facea acolo. Ne uitam la banda transportoare care ducea materialele pe schele. M-a ''mincat'' undeva si am pornit banda ,falos fiind ca stiu s-o pornesc . A aparut de ''nicaieri'' secretaru de la sfatu popular(primarie) care ne-a luat de urechi si ne-a tras niste picioare-n fund,trimitindu-ne acasa,dupa ce in prealabil ne-a intrebat ai cui sintem. Am plecat glont acasa,fara sa spunem nimic parintilor. Dupa vreo doua zile a aparut la noi secretarul de la sfat,care era bun prieten cu tata. Cind l-am vazut mi s-au muiat picioarele. Din una-n alta, acesta i-a spus tatalui meu ce isprava am facut. Dupa plecarea lui, am luat o mama de bataie de la tata pe care o tin minte si azi. In '64 cladirea scolii a fost gata si data-n folosinta,noi  facind cursurile in,ultima luna si jumatate, in noua scoala. Totul era nou, banci cu doua locuri,cu sertar pentru ghiozdan,bancile avind si loc special pentru tinerea creioanelor ,gumei de sters,penitelor si calimarii. Pe jos era parchet,care, periodic, era dat cu motorina.

Acum scoala este si mai mare decit atunci ,adauginduse citeva noi sali de clasa. Cind mai ajung(din cind in cind) in comuna unde m-am nascut si trecind pe linga scoala,ma incearca emotiile,aducindu-mi aminte de anii de scoala facuti acolo. E ceva ce nu pot sa exprim in cuvinte. Oare de ce, cind avem o virsta, vedem lucrurile diferit decit atunci cind eram copii? Doar sint aceleasi locuri, putin schimbate! Copii din ziua de azi au alte preocupari, la care noi ,in vremea cind eram de virsta lor, nici nu visam. Ce calculatoare,

smartfoane, celulare, tablete si mai stiu eu ce alte lucruri,la care nici nu puteam visa! Cind mergeam la posta dupa te miri ce ,si vedeam centrala telefonica alimentata din niste baterii cit sticlele de un litru, unde  centralista striga-n microfon cit o tinea gura, cind cineva din sat,vroia sa vorbeasca cu altcineva aflat la distanta. Legatura cu sfatul,cu dispensarul,scoala, postul de militie,CAP-ul se facea schimbind niste fise. Daca cineva suna la centrala din sat, la centrala telefonica ,cadea o clapeta, centralista trebuia sa schimbe fisa , in felul ala facind legatura. Cind trebuia sa sune  undeva, trebuia sa dadea la manivela pina se satura.  Acum totul este floare la ureche.  Ce n-as da sa mai fiu inca odata copil, dar cu mintea de acum! Din pacate asa ceva nu se poate,timpul nemaiputind fi dat inapoi.

Editat Mai 29, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Pun o intrebare celor care au copilarit la tara! 

Care dintre voi ati incercat mersul pe spitele rotilor de la caruta tinindu-va ,evident, de loitra? Cei  care au copilarit la tara stiu ce-i loitra.

Cind eram mai marisori  mergind cu parintii,bunicii,cu caruta dupa lemne-n padure ,dupa fin, dupa porumb,cartofi etc etc, ne hazardam, mergind cu picioarele pe spitele de la caruta tinindu-ne cu amindoua miinile de loitre. Daca erai atent nu se intimpla nimic. Bine-nteles ca nu eram incurajati  sa facem asta, dar profitind de neatentia parintilor,bunicilor, mai mergeam. Metoda mersului pe spitele de la caruta  am invatat-o de la parinti,care mergind dupa porumb,cartofi,bostani ,caruta fiind plina ,vremea ploioasa si noroiul pina la genunchi,saracele animale de multe ori nu izbuteau sa scoata caruta din noroi. Atunci tatii,bunicii,ajutau animalele sa scoata caruta  din noroi, urcindu-se cu picioarele pe spitele rotilor de la caruta,reusind cu multa truda, sa iasa din noroi. Noi, copii,am prins ''miscarea'' si de fiecare data cind aveam ocazia, ''practicam'' aceasta metoda care ,daca nu erai atent,se putea solda cu accidente destul de grave. Cind eram vazuti,se lasa cu cearta si cu amenintari,cu bataia.

Va mai aduceti aminte de vremurile cind iarna ,inainte de craciun se taiau porcii? Cind se stabilea, de cu seara, ca-n ziua urmatoare se vor taia porcii, noi ,deja, ne faceam planuri. Ne rugam de parinti  sa ne scoale ca sa asistam  la pirlitul porcilor, un motiv pentru noi sa tinem paie aprinse(nu multe),ca sa nu fie nevoie de fiecare data,ca parintii, sa aprinda paiele cu chibrite. Asta era rolul nostru si ne facea o deosebita placere. In anii aceia erau niste geruri de crapau pietrele. De multe ori ne era asa de frig incit atunci cind intram in casa,ne dureau miinile de frig. Atunci eram trimisi afara si ne frecam miinile cu zapada pina cind incepeau sa se incalzeasca. Stateam linga paiele aprinse cu miinile deasupra ,flacarilor si ne incalzeam. Parintii dupa ce pirleau porcii,ii curatau de zgura rezultata din arderea parului si-i spalau cu apa calda, frecindu-i cu periile de radacini, pina cind soricul era alba ca zapada. Ceream sa ni se dea o bucatica din coada,pe care o ''morfoleam'' cu placere. Nu stiu de ce ne placea atit de mult . Parca acuma n-as mai minca coada. Soric, in schimb ,da ! Soricul pirlit, spalat bine, aproape crocant,este o delicatesa,pentru mine cel putin.

Citi dintre voi ati umblat dupa pui de vrabii, care-si faceau cuiburile in pomi, in stresinile grajdurilor sau caselor acoperite cu paie?  Cind puilor incepeau sa le creasca penele erau foarte frumusei. Ii luam ne uitam la ei si-i puneam inapoi  in cuib.

Multa lume,saraca, cu bani putini, nu-si prea putea permite sa-si acopere casa sau grajdul de animale,cu tigla. Paiele erau alternativa la tigla. Cind eram copil ,de foarte multe ori se intimpla sa ia foc case sau grajduri invelite cu paie. Cind clopotul de la biserica,era tras intr-o ''ureche'' era semn ca undeva s-a aprins o casa sau un grajd. Lumea se mobiliza si sarea sa salveze ce se putea salva. Clopotarul striga din turla bisericii unde este foc,lumea stiind cu precizie, unde trebuia sa fuga la stins focul. In vremurile acelea , oamenii se ajutau unii pe altii,cind dadeau de nacaz. In ziua de azi este exact pe dos . Cind dai de un necaz,vecinul in loc sa-ti sara in ajutor, se bucura de necazul tau.

Voi ati facut prastii din elastic,legat de degetul gros si aratator, tragind cu ''proiectile'' din hirtie rulata si indoita? Trageam cu prastia,de ''calibru mic'', dupa pisici si ciini, cu bucatele de sirma indoite. Cind erau atinse,animalele o luau la fuga, pisicile fiind foarte rapide cind erau atinse.

Joaca de copii fara minte, cum spuneau adesea, parintii.  

 

[flomar60]

In vremea copilariei mele ,la taiatul porcului de Craciun se practica un obicei legat direct de noi copiii si doar pentru baieti:

-dupa ce se parlea porcul,se spala si curata sioriciul,se punea o patura peste animal-timp de cateva minute- ca sa se abureasca si sa se inmoaie mai bine sioriciul...era momentul cand noi,baietii, calaream porcul!...ne urcam peste animal peste patura calda si era grozav!...dar aparea si partea neplacuta pentru noi si amuzanta pentru parinti!...tata inmuia degetul in sangele din rana de la gat si-mi facea o cruce pe frunte!...zicea ca face asta ca sa fiu puternic si voinic in viata!...deh,obiceiuri frumoase care s-au pierdut de mult!

[GEO 53 BN]

La noi in sat cind se dadea foc paielor pentru pirlit porcul(porcii) se spunea ca se face ''bobotaie''. De aceea, seara, ne rugam de parinti sa ne scoale  cind ,porcul fiind injunghiat, urma sa fie pirlit. Prirlitul porcului se numea,la noi, ''bobotaie''.

Obiceiuri frumoase! Pacat ca azi nu se mai pratctica!

 

Editat Mai 30, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Stiti cei bondarul?

Bondarul este o insecta melifera(produce miere) care-si face cuibul in pamint sau in diferite alte locuri ferite.

Prin partile noastre le spune zbîngoi!  Este mai mare decit o albina si destul de urit,comparativ cu albina.

Intr-o zi stateam(nu de buna voie) si aveam grija de puii de bibilica care iesisera din ouale pusa la clocit cu ouale de rata. Closca ''cloncanea'' incercind sa adune ratustele si puii de bibilica  pe linga ea. In spre gradina era o groapa pe care parintii mei o sapasera pentru a stinge varul in urma cu ceva ani,folosindu-l  la constructia si tencuirea  casei, plus alte acareturi. Dupa epuizarea varului a ramas groapa care cu timpul s-a colmatat. Daca la inceput groapa avea o adincime apreciabila(circa 1,5m) acuma abia daca trecea de citeva palme(doua trei palme bune). Pentru ratuste era raiul pe pamint ,dupa ce au crescut un pic si descoperind apa. Puii de bibilica, prostalăi, cind vedeau ca ratustele o iau spre apa se duceau si ele intrind in groapa plina cu apa. Misiunea mea era sa am grija de puii de bibilica sa nu intre in apa si sa se inece. Trebuia sa fiu foarte atent . Se intimpla sa observ mai tirziu ca unu ,doi pui de bibilica intrasera-n apa. Fugeam si-i adunam, ca pe frunze, din apa punindu-i la soare sa se usuce. Deja dupa citeva zile am inceput sa ma satur de corvoada,urind de-a dreptul puii de bibilica. Spre deosebire de ratuste, puii de bibilica erau mai ''receptivi'' la chemarile clostei si de aceea stateau mai pe linga ea. Cind le dadeam de mincare,ratustele, fiind adevarate lacuste,mincau in graba, pina cind stateau cu gusa-ntroparte si apoi o luau spre groapa cu apa,balacindu-se. Crescind, puii de bibilica,au inceput a sta mai pe linga closca,ratustele ignorind total chemarile ei. Degeaba-i spuneam mamei  ca  puii de bibilica stau pe linga closca, nemaintrind in apa dupa ratuste,mama insista sa stau de paza.

Intr-o zi stind de paza la puii de bibilica,in spatele grajdului am observat ca un bondar(zbîngoi) intra si iese  intr-o gaura din peretele grajdului, Curios m-a dus sa vad ce se intimpla acolo. Vedeam bondarul intrind in gaura respectiva,avind pe picioarele din spate niste proeminente galbui. Cind iesea nu mai avea acele proeminente. Am stat toata ziua si am observat activitatea bondarului, cu un ochi atintit la puii de bibilica. Cind eram ''sechestrat''acasa, primind tot felul de sarcini,dadeam cite-o fuga  in spatele grajdului si ma uitam la bondar cu intra si iese din cuibul sau. Apoi am inceput a ma plictisii si mi-am reluat vechile ''indeletniciri'',mai pe inteles, mergeam la joaca cu copii, apropiati  de virsta mea. Ratustele  au inceput a creste, trebuind sa le adun din ograda felurite buruieni care amestecate cu uruiala de porumb, deveneau masa ''lacustelor''. Puii de bibilica dupa ce au mai crescut, au inceput sa se distanteze de closca, devenind independente. Din lipsa de activitate,closca a inceput a se oua. Apoi asa cum v-am mai spus si-n alt post, joaca era pe primul loc, pe loc secund fiind ''corvoada'' culegerii buruienelor pentru porci,pentru hranirea puilor de gaina,ratelor, bibilicilor, a vitelului din grajd. Eu consideram corvoada orice activitate impusa ,inafara de joaca. Faceam zilnic uruiala din porumb pentru pasari,ratele fiind mai lacome decit lacustele, au crescut dindu-le boabe de porumb,nemaitrebuind sa le dau uruiala. Ca de fiecare data se mai gasea cite un boboc de rata care raminea la ''stadiul'' de bobocel raminind in urma celorlalte rate care erau la fel de mari ca si ratele adulte. Abia spre  toamna, bobocul de rata ,''rahitic''ce mai crestea,ajungind rata matura, abia toamna tirziu. 

Puii de bibilica, dupa ce au mai crescut,fiind deja cu pene,faceau probe de zbor ,pina cind ajungeau la performanta  de a zbura pina pe casa sau grajd. Fiind foarte sperioase, trebuia sa nu facem miscari bruste, pentru ca se speriau si zburau pe casa. Daca incercam sa le dam jos de pe casa,zburau,te miri pina unde. Norocul era ca vazindu-se pe teren strain,faceau larma. Atunci mergeam dupa ele si le aduceam acasa, injurindu-le de mama focului.

Editat Mai 31, 2018 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

La noi ii zicea bingoi, am umblat dupa cuib si miere de`a lor.

Cu greu si rabdare am scos un cuib de bingoi de sub o cioata putregaita din marginea padutii si am gasit ceva miere de`a lor, cam ca apa...

Oricum nu au aparat cuibul ca un stup de albine salbaticit, ca am luat si de la alea miere.

De intepat insa inteapa, parca nu asa rau ca viespea dat tot ustura.

Ieri a facut "cunostiinta" catelul cu unu, a schelelait da nu are nimic, un pic si`a lins laba.

Motanelul insa s`a luat de o albina, am reusit sa`l fugaresc da tot a incasat`o si el.

 

 

 

[GEO 53 BN]

1 hour ago, Ion_Bumbu said:

La noi ii zicea bingoi, am umblat dupa cuib si miere de`a lor.

Cu greu si rabdare am scos un cuib de bingoi de sub o cioata putregaita din marginea padutii si am gasit ceva miere de`a lor, cam ca apa...

Oricum nu au aparat cuibul ca un stup de albine salbaticit, ca am luat si de la alea miere.

De intepat insa inteapa, parca nu asa rau ca viespea dat tot ustura.

Ieri a facut "cunostiinta" catelul cu unu, a schelelait da nu are nimic, un pic si`a lins laba.

Motanelul insa s`a luat de o albina, am reusit sa`l fugaresc da tot a incasat`o si el.

 

 

 

Bondarii inteapa, dar nu asa tare ca viespii sau albinele. In general sint destul de calmi. Mie-mi erau chiar dragi. Daca-i iei in mina si-i stringi, normal ca o sa se apere intepindu-te.

Editat Mai 31, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Bondarii pur si simplu n-au puterea necesara sa întepe. Trebuie sa-i strângi în mâna sau sa calci pe ei ca sa fii întepat. E interesant de urmarit cum se comporta daca se simt amenintati.

[yo9hrb]

Habar n-aveam ca bondarii fac miere... Ce-i drept, omu' cat traieste invata.

[doru3160]

La noi li se spune trântori. Nu stiam nici eu ca fac  miere. Rolul lor este doar de reproducere, dupa care sunt alungati din stup.

[eugenius]

La 30.05.2018 la 7:29, flomar60 a spus:

In vremea copilariei mele ,la taiatul porcului de Craciun se practica un obicei legat direct de noi copiii si doar pentru baieti:

-dupa ce se parlea porcul,se spala si curata sioriciul,se punea o patura peste animal-timp de cateva minute- ca sa se abureasca si sa se inmoaie mai bine sioriciul...era momentul cand noi,baietii, calaream porcul!...ne urcam peste animal peste patura calda si era grozav!...dar aparea si partea neplacuta pentru noi si amuzanta pentru parinti!...tata inmuia degetul in sangele din rana de la gat si-mi facea o cruce pe frunte!...zicea ca face asta ca sa fiu puternic si voinic in viata!...deh,obiceiuri frumoase care s-au pierdut de mult!

 

He he, încă mai e obiceiul ăsta

[yo9hrb]

47 minutes ago, doru3160 said:

La noi li se spune trântori. Nu stiam nici eu ca fac  miere. Rolul lor este doar de reproducere, dupa care sunt alungati din stup.

Trantorii sunt altceva, aia isi fac veacul prin stupul de albine si, intr-adevar, au functia de gigolo.

Bondarii cred ca sunt alta specie, sunt mult mai mari. 

P.S. Chiar daca mama a fost profesoara de biologie, va rog sa nu aveti pretentii mari de la mine. Nu e o chestie genetica. Eu sunt doar inginer sudor.

Editat Mai 31, 2018 de yo9hrb

[Ion_Bumbu]

Da, sint aia mult mai mari si cu dorsalul colorat, am vazut cu alb, galben si portocaliu.

Cinstit cind le`am scormonit in cuib am incasat o muscatura de la unu...

Mierea lor e apoasa si incolora, era adunata cumva intr`u fel ghem facut din fire de iarba.

Multa munca pentru nimic.

Am gasit insa si unu mai mare decit ceilalti, am zis noi ca aia o fi fost matca.

Mai erau unii albastru metalic foarte inchis, isi faceau veacul in gaurile din stilpii de telefon.

Nu am avut incidente cu aia.