Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[alcon]

1 hour ago, Ion_Bumbu said:

Erau tocuri mai evoluate cu o cheita pe laterala pentru blocarea penitei, acela din foto imi aduce aminte de ele.

 

 

Cred ca stiu modelul la care faci referire,

 

 

si am mai gasit un model necunoscut mie de calimara.

 

[Untold]

Pfuaaa...calimara din asta dubla avea dom' derector din sc generala in cabinet...una era cu cerneala rosh, ailalta cu albastra...asta am vazut cand ne-a chemat la el ca profa de fizica recoltase douaj'de metri de sarma cu fo' 10 casti cu care ascultam radio in ore de la burlanu' scolii...

 

[doru3160]

 

[Spitfire]

@doru3160 Detineti acele calimari? Daca da, as fi curios cum se vede cea din dreapta expusa la UV filtrat(blacklight).Are o culoare verzuie, si este posibil sa fie fabricata in perioada interbelica.

[doru3160]

Da, pozele sunt proaspete, de azi.N-am la indemana acum  o sursa de ultraviolete, dar promit sa testez.

[GEO 53 BN]

10 hours ago, alcon said:

 

Cred ca stiu modelul la care faci referire,

 

 

si am mai gasit un model necunoscut mie de calimara.

 

In prima poza,pe linga penitele obisnuite vad si trei penite Redis. Intre tocuri vad si un toc de penita care bloca penita. In liceu faceam desen tehnic. Pentru scris sau trasat(cu tuș) linii de grosimi diferite, foloseam penitele Redis, care puteau fi montate intr-un toc obisnuit. Eram obigati sa avem trusa de desen.

Editat Mai 24, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Ce jocuri ''practicati'' cind erati copii?

Noi jucam ''friștă'',un joc cu monede. Sapam o mica groapa si de la o distanta de cca, doi metri aruncam monedele incercind sa introducem moneda-n in groapa. Daca nici o moneda nu intra-n groapa, cel care arunca moneda cit mai aproape de gropa,trebuia ca folosind degetul gros sa interoduca moneda in groapa. Daca nu reusea, urmatorul facea aceeasi incercare, pina cind unul dintre jucatori intoducea o moneda in groapa. Apoi incerca sa intr-oduca cit mai multe monezi. Monezile introduse reveneau celui care a introdus mai multe monede. Urma cel cu moneda mai aproape,facind aceeasi incercare. Acelasi joc il practicam folosind si nasturi.

In vacanta de vara mergeam cu varul meu cu bicicletele pina-n Supuru de jos, la riul Crasna. Faceam baie-n riu si dupa ce ne uscam o luam inapoi  spre casa. De multe ori, legam de biciclete, niste crengi de rachita si cum drumurile erau din pamint, se facea un un praf de doua degete. Crengile tirite dupa noi ridicau un nor de praf da parca mergeau masinile in viteza. Cind ajungeam acasa, parintii ne intrebau de ce sintem asa de prafuiti. Normal ca nu le spuneam adevarul! Inventam cite-o miciuna de-o credeam si noi.

Inainte de a ajunge la drumul spre Supur,trebuia sa sa trecem peste trei poduri peste cursurile riului Maja,cursuri  facute de-a lungul anilor cind  se desprimavara si-si schimba cursul. Podurile erau din beton facute de unguri si bombardate la retregerea trupelor unguresti si germane. Unul dintre poduri mai avea inca grinzile metalice. Oprindu-ne sa ne uitam la apa, am vazut vinzoleala mare  in apa destul de namoloasa,pe margini fiind rogoz si trestie. Initial nu am stiut despre ce e vorba. Uitindu-ne mai atenti am vazut ceva care semanau cu serpii. Stateam cu frica-n sin,nestiind ce poate fi. Cind am ajuns acasa, le-am spus parintilor ce am vazut la podul bombardat. Tata nu stia ce sa creada spunind ca poate erau pesti mai mari. I-am spus ca nu semanau cu pestii ci mai degraba cu serpii. Dupa citeva zile,citiva baieti mai mari au mers la pod si au adunat cu galetile o gramada de tipari. Cind au ajuns in sat ,cu tiparii,lumea s-a adunat ca la minune. Chiar scosi din apa namoloasa tot se zbateau si cind ajungeau pe pamint se tiriiau ca serpii. Luati in mina, scoteau niste sunete ciudate. Noi copii ne uitam de departe la ei. Lumea spunea ca niciodata n-au vazut asa ceva sub podul acela. Muti sustineau ca sint  specie de serpi  de apa. Dupa citiva ani apa de sub pod a secat ,raminind doar noroiul intarit. 

Editat Mai 24, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

O sa va prezint o intimplare petrecuta demult, pe cind ne duceam cu citiva prieteni, sa cules de ciuperci. Ajungind la marginea padurii, atentia ne-a fost atrasa  de un zumzet puternic. Am crezut ca sint albine si ne-am apropiat de locul de unde venea zumzetul. Ajunsi acolo am vazut niste insecte,asemanatoare cu viespile dar mult mai mari. Si-au fost facut cuibul intr-o ripa nu foarte adinca unde era piatra din aceea care se sfarima usor. Era o gaura prin care intrau si ieseau ''viespile''. Cineva sau ceva sigur le-au zgindarit fiind erau foarte agitate. Ne-am departat de locul respectiv ca nu cumva sa se dea la noi. La noi la ''viespile'' alea le spuneau găuni,fiind de citeva ori mai mari decit viespile. Ne-am facut planul ca atunci cind ne vom intoarce de la cules de ciuperci  sa facem foc la intrarea in cuib. Spre seara cind ne-am intors am trecut pe la locul cu pricina. Ieseau si intrau cite unul destul de rar. Am cules dim marginea padurii ,paiugă,un fel de iarba destul de inalta, tubulara,uscata ca iasca. Am facut manunchiuri  de păiuga si le-am asezat la intrarea in cuib,apoi am dat foc. Sintind fumul incercau sa iasa, dar trecind prin flacari aripile erau arse cazind. Citeva,care-au scapat,zburau in toate partile scotind un zumzet puternic si rotindu-se pe deasupra noastra. Am luat-o la fuga departindu-ne destul de mut. De acolo priveam ce se intimpla si totodata eram atenti sa nu ia foc frunzele uscate din marginea padurii. Am stat pina cind s-a inserat  bine de tot,plecind acasa. Ajuns acasa, i-am spus lui tata ce s-a intimplat. Tata m-a certat spunind-mi ca trebuia sa le dam pace pentru ca daca le-am fi zgindarit,fara sa facem foc,acestea puteau sa ne intepe fiind in pericol. Spunea ca in urma cu citeva saptamini, un om care plecase in padure dupa uscaturi,la intoarcere a trecut cu caruta prin apropierea cuibului de găuni aruncind cu bulgari. Spunea ca mai multi gauni l-au intepat trebuind se mearga la dispensar. S-a umflat la fata de nu-l mai cunosteau oamenii. Au trecut aproape doua saptamini, pina cind a inceput sa se desumfle. Spuneau oamenii ca daca l-ar fi intepat mai multi găuni,putea sa moara. Găunii semanau mult cu viespile uriase din Asia,Japonia. Am vazut un documentar,la TV despre viespile uriase. Erau prezentate ca fiind extrem de periculoase, multi oameni si animale murind datorita cantitatii mari de venin pe care-l injectau.

 

Vara ma urcam in podul casei si cu hirtie aprinsa dadeam foc cuiburilor de viespi. Erau o multime de cuiburi.  Tata m-a surprins pe cind dadeam foc la cuiburile de viespi si m-a atentionat  sa nu mai fac asa ceva, pentru ca pot da foc la casa. Imi spunea sa iau o galeata cu apa si o cana in caz ca se aprinde ceva, cu toate ca nu era nimic ce s-ar fi putut aprinde usor. Intotdeauna stropeam cu apa prin podul casei. Minte de copil!

Editat Mai 24, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Citeodata, acum, la virsta asta,stau si ma gindesc, cit de neastimpart eram. Cita bataie luam de la mama, fie iertata,pentru diferite nazbitii pe care le faceam cind eram copil. Nu bataie, din aceea,sora cu moartea ,ci doar palme sau nuiele la fund. Comparativ cu altii eram ''parfum'', cumintenia intruchipata. Faceam ,ce faceam si iar m-alegeam cu cite-o bataie,pentru te miri ce ''nazdravanie''. Tata fiind la serviciu,mama era cea care ma ''educa''. Ca toate mamele, ma batea dind cu  nuiaua sau cu palma, dar cu mila. Dupa ce ma ''cumintea'' ma certa ,avind o vorba: manince-te relele de spurcat. Eu bine-nteles ca ''plingeam'' (mai mult scineam)  doar asa, ca s-o ''impresionez''. Ma certa si-mi spunea de fiecare data: n-ai putut  sa fii cuminte ca Marioara? Sora mea mai mica decit mine cu trei ani si ceva era ''etalonul'' cumniteniei. De multe ori, ma ''dadea-n git'',la mama pentru diferite prostii pe care le faceam. N-o iertam si cind gaseam momentul  prielnic, ii dadeam citeva scatoalce. Facea cite-un taraboi si plingea  de credeai ca cine stie ce i-am facut. Mama, ma lua  iar la palme,certindu-ma  ca-mi pun mintea cu ea,fiind mica. Ii promiteam bataie de fiecare data,soramea ,dindu-ma iar in ''git'' la mama. Iar ma certa si-mi tragea citeva palme la fund.  Cam asa ma ''distram'' aproape in fiecare zi. De multe ori,mama-mi punea-n vedere sa nu plec de acasa, trebuind sa mai fac si eu cite ceva. Cind prindeam momentul, o tuleam la joaca cu copii. Venea dupa mine certindu-ma si spunindu-mi: iar ai plecat la joaca si doar ti-am spus sa stai acasa! Luam citeva palme la fund si ma trimitea-n ograda sa adun buruieni pentru oratanii ,porci  sau vitel.

  Vara ,mama lucra-n gradina sapind,plivind,culegind legume,legind rosiile de par, la prasit porumbul din ograda. Tot timpul cinta indiferent ce facea. Seara, rupta de oboseala, ne dadea sa mincam, de fiecare data dojenindu-ma  pentru toate relele pe care pe care le-am facut pe parcursul zilei. De fiecare data-mi spunea: n-ai putut fi cuminte, te-a mincat pielea,asa-i? Ne punea la somn, fiecare-n patu lui, sarutindu-ne de fiecare data. A fost cea mai buna mama din lume. Pacat ca s-a stins la doar 36 de ani avind cancer la sin.

 Dupa moartea ei, eu fiind cel mai mare, trebuia sa am grija de toate, cind tata era la serviciu. Mai veneau,sa ne faca de mincare si sa ne spele haine,bunica din partea mamei,sora mamei si, citeodata bunica din partea tatalui meu si sora cea mai mare a lui care  care stateau mai departe de noi. Tata-mi punea-n vedere sa am grija de oratanii,de porci, de vitelul din grajd sa le dau apa si mincare. De multe ori, plecat la joaca,uitam de ele. Intr-o vreme-mi aduceam aminte ce trebuia sa fac si plecam catre casa. Cind ajungeam acasa era o harmalaie  de nedescris. Clostile cu pui erau in fata casei, puii piuind de foame ,porcii tiuiau in coteț,de te asurzeau ,vitelul mugea in grajd de  foame si sete. Atunci ne ''mobilizam'',eu si cu sora mea si mergeam sa le dadeam de mincare si apa. Sora mea fiind mai mica nu pleca de acasa mai departe de vecini. De cele mai multe ori venea dupa mine plingind si spunind-mi  ca am uitat ce trebuia sa fac. Ea facea ce putea dar era depasita de treburi. De fiecare data ma ameninta ca ma va spune lui tata. Nu protestam  foarte tare ,stiindu-ma cu musca pe caciula. Intotdeauna-i promiteam ca n-o sa se mai intimple, Si ca mai de fiecare data, luat cu joaca, uitam. Vorba ceea: si porcu a zis ca nu va mai minca ''rahat'' ,numai pe acela că-i călduț.

Minte de copil!

Editat Mai 25, 2018 de GEO 53 BN

[alcon]

Referitor la jocurile copilariei, ele au fost mai multe, enumar in graba doar ce mi-a venit acum in minte:
De-a v-ați ascunselea, șotron, leapşa pe ouate, lapte gros, flori, fete sau băieţi, ţară, ţară, vrem ostaşi, si...cand am crescut mai mari, de-a mama și de-a tata.
Intamplator, am gasit si un link cu peste 100 de jocuri ale copilăriei noastre:
http://geografilia.blogspot.ro/2016/09/peste-100-de-jocuri-ale-copilariei.html

 

[franzm]

Un topic vecin (despre CHE Grebla) mi-a adus aminte de un alt monument tehnic din timpul imperiului austro-ungar: calea ferata (electrica) Podgoria. Lega între ele orasele Arad, Pâncota si Lipova.

Copil fiind, am mers macar odata pe an din Arad spre Pâncota, unde-mi petreceam o parte din vacante dupa ce bunicul s-a mutat acolo. Desi drumul cu CFR-ul n-ar fi durat nici pe jumatate, cu "tramvaiul" era mult mai placut, chiar si iarna. Dupa razboi, pâna la pensionare, bunicul a lucrat la CFR, asa ca privea "tramvaiul" cu ochi de cunoscator. Si îi cunoastea pe mecanicii si sefii de tren. Asa ca am avut ocazia sa circul în cabina mecanicului, sa vad cum "mâna" trenul.

Se mergea încetisor, prin mijlocul localitatilor. Ne depaseau bicicletele si pe alocuri erai mai rapid daca mergeai pe jos. Vedeai strazile, casele, oamenii. Lumea folosea trenul ca pe un tramvai. Se urcau la un capat al satului si cobora în centru sau pe unde aveau treaba. Mie mi se parea ca bunicul îi cunoaste pe toti: "Buna maistore, iei nepotul la tine în vacanta?" "Stranepotul" replica mândru bunicul. (Desi eu vorbesc tot timpul despre bunicul, de fapt este vorba de stabunicul; bunicul dinspre mama a ramas în Germania dupa razboi iar pe tata si pe familia acestuia nu-i cunosc.)

La Ghioroc se întâlneau liniile ce veneau din cele trei orase si formau un sens giratoriu. În timp ce se faceau manevrele de recompunere a garniturilor, bunicul mergea cu mine la bodega. El la o bere (una si numai una, era renumit pentru acest lucru), eu la înghetata, prajitura sau suc. Pe atunci, la orice cofetarie de la tara (acolo und acestea existau), se gaseau prajituri foarte bune. Se aduceau zilnic, proaspete. Si sucurile mi se pareau deosebit de bune. Chiar daca nu era decât sirop de fructe cu sifon. Probabil din cauza ca nu eram saturati de ele, stiam sa pretuim altfel micile placeri ale vietii.

[GEO 53 BN]

Am vazut calea ferata(abandonata) pe care au circulat tramvaiele de la Arad la Pincota,pornind din Podgoria. Parca in Podgoria a fost o centrala electrica care alimenta liniile de tramvai spre Pincota si Lipova. Niciodata n-am inteles de ce lucrurile bune si frumoase, au fost fie desfiintate fie abandonate. Cred ca sint reminiscente de pe vremea comunistilor care, vroiau cu tot dinadinsul ca tot ce-a fost facut in alte vremuri sa fie distrus pentru ca oamenii sa uite si sa nu-si mai aduca aminte de vremurile acelea. Exemple sint cu duiumul. Peste tot in tara vezi ruine si astea doar din cauza unor persoane pe care nu i-a interesat niciodata istoria acelor locuri si lucruri. De ce in tarile civilizate se vad si azi castele in perfecta stare, construite acum citeva secole? Delasarea de la noi a facut ca multe castele, conace,cladiri sa devina ruine. Un exemplu concret. Baile Herculane! Nu mai spun nimic ca-mi vine sa urlu cind vad atita delasare si indiferenta  din partea autoritatilor,care stau bine mersi in fotolii si  intrebati de ce nu se iau masuri,dau din umeri,venind cu cele mai puerile scuze. Mergind de mai multe ori spre Moneasa, am vazut terasament de cale ferata desfiintata. Chiar nu se putea mentine? La fel de la Tirgu Mures spre Sovata era odata o cale ferata ingusta pe care circula o ''mocanita''. La fel de la Lechința si Teaca spre Tirgu Mures. Au fost desfiintate toate. Parca am auzit ca de la Sovata inspre Tirgu Mures (nu pina-n Tirgu Mures)  inca mai circula trenuletul acela pe o anume portiune,ducind oameni care sint la bai la Sovata.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi.

Ca tot am pus intrebarea cum si cu ce v-ati mai jucat in copilarie!

Pai la tara aveai tot timpul cu ce sa te joci sau sa inventezi un joc. Mi-aduc aminte de moristile de apa pe care le faceam din bucati de tulpina de floarea soarelui,pe care le puneam la capatul podetului,primavara cind se topeau zapezile santurile si valea care traversa satul,fiind pline da apa pina-n gura,gata,gata sa dea pe dinafara. Se mai intimpla sa mai iasa apa din vale ajungind pina aproape de poarta.  Faceam barcute din hirtie pe care le ''lansam la apa''. Apoi faceam avioane din hirtie ,facind concurs care avion zboara mai mult. Apoi parasute din hirtie de coala de desen ,la care indoiam marginile,  de colturi legind sfori de care atirnam o greutate. O aruncam in sus si ne uitam cum coboara incet spre pamint.

Odata tata a chemat niste mesteri sa schimbe o grinda de la grajd care putrezise  de la apa care curgea pe ea cind ploua.Mesterii au schimbat grinda (din brad) cautind pe unde se infiltra apa. Au gasit citeva  tigle sparte pe unde se infiltra apa, inlocuindu-le. Dintr-o bucata de grinda am incercat sa-mi fac o barcuta din lemn. Am cioplit la ea o gramada (doar atunci cind aveam timp), incercind sa-i dau o forma cit mai apropiata de o barca adevarata. Cioplitul era anevoios dar ce-a mai multa treaba a fost la scobit. Am incercat in toate felurile inclusiv sa ard  cu fier inrosit in foc. Am facut mai mult fum decit am scobit. Ba m-am ales si cu o cearta zdravana de la mama. Aveam un fin (parintii mei l-au cununat) care era timplar. Am mers la el si l-am rugat sa ma ajute. Mi-a spus ca are treaba,dindu-mi o dalta ascutita bine cu care sa scobesc. Am scobit de m-am saturat,intr-un final terminind. I-am pus un catarg din lemn tot de brad  de care am agatat niste ''vele'' din hirtie. Cum pe vale apa era destul de putin adinca nu puteam sa vad cum se comporta . La prima ploaie mai zdravana,cind apa a crescut destul de mult, am pornit la lansarea barcutei. Ca masura de prevedere am legat barcuta cu o sfoara ca s-o pot recupera. Am pus-o pe apa si am lasat-o sa mearga la vale. S-a agatat de niste crengi de salcie si incercind sa o descurc,sfoara s-a rupt  si barcuta a luat-o la vale. Cu toate eforturile mele de a o recupera,n-am reusit. Nu va spun cit de necajit am fost. Mai ca-mi venea sa pling.

Un alt joc foarte indragit era ''catapultarea'' mingilor din cauciuc,cumparate de la tigani pe zdrente. Cum procedam? Luam o scindura cu latimea de circa 10cm si lungimea de circa 1m. O asezam in asa fel ca un capatal scindurii sa intre intr-o  groapa,acolo asezind si mingea. In jurul gropii infingeam nuiele scurte ca mingea sa nu sara in lateral. Sub scindura puneam la cam doua treimi de groapa o bucata de lemn rotund. Cu o bucata de lemn mai sanatos sau cu o secure dadeam peste capatul opus al mingii, aceasta sarind  ,cu atit mai sus, cu cit lovitura era mai zdravana. Era cel mai indragit joc la momentul acela.

Inventivitatea noastra nu avea limite. Inventam  tot felul de dracii! Cind mergeam cu vitele la pascut,ne cataram pe stilpii de telefonie,de multe ori la coborire, julindu-ne. Apoi ne jucam de-a razboiul,''fabricindu-ne'' tot felul de arme(pusti,pistoale) asemanatoare cu cele din filmele cu razboi. Iarna, cind zapada era mare,mergeam cu ciini pe hotar sa prindem iepuri. Vorba  ceea:numai mergeam, ca de prins, n-am prins nici unul,niciodata. Apoi ne faceam arcuri din nuiele de mar gutui care sint foarte flexibile. Sagetile erau din trestie, la un capat dupa un nod, bagind un cui, fixat apoi cu bucatele de lemn de brad si legat strins. Trageam la tinta  in scinduri de brad sau in poarta de la sura sau grajd. Trasam cercuri concentrice cu carbuni din soba. Concurs in toata regula. Apoi jucam sotron,la noi fiind cunoscut ca si ''coște''

De multe ori intram in conflict cu copii de peste vale. Se pornea rezbelul. Dadeam cu bulgari unii catre altii,de multe ori alegindu-ne cu niste cucuie de toata frumusetea.

 Primavara ne cataram in pomii cu scorburi  pentru a vedea daca sint pui de pasari. Odata ne-am catarat intr-n mar care avea o scorbura. In scorbura respectiva intrau si ieseau frecvent grauri. Cind unul dintre noi a vrut sa-si bage mina-n scorbura, a zbierat atit de tare incit ne-am speriat si noi. Si-a dat drumul din mar si ne-a spus ca in scorbura sint serpi. N-am vrut sa-l credem ,un alt baiat incercind acelasi lucru. La fel a spus si el dupa ce a coborit in cea mai mare viteza din mar. Noi ceilalti n-am mai cutezat sa ne mai urcam in marul respectiv. Dupa un timp am citit,undeva, ca puii de graur  cind se simt amenintati isi lungesc gitul si casca mult ciocurile marginite de pielita galbuie de pe marginea ciocurilor,facind ca ''intrusul'' sa renunte la a mai pofti la pui de grauri.

Voi continua si miine cu alte ''activitati cultural,educativ,sportive'',  pe care le practicam in copilarie.

Editat Mai 26, 2018 de GEO 53 BN

[flomar60]

Postul colegului GEO 53 BN,mi-a adus aminte de un joc special pe care-l jucam cand eram mic...

Cred ca toata lumea -din cei care postam aici!- a avut in copilarie soba cu plita....va aduceti aminte de acele cercuri concentrice din fonta si cu dopul central care constituiau fata plitei dela soba...vara ,cand soba nu era folosita,luam cercurile mai mari-noi le numeam tuturigi- si ne jucam cu ele....pentru asta se confectiona din sarma de 4-5mm grosime un "băț" care avea la capatul de jos o deschidere in forma de "U" ...tuturiga aflata in rostogolire deja , se incadra intre bratele acelui "U" si asfel putea fi condusa pe distanta mare,in alergare, fara sa cada....capatasem o asemenea experienta incat puteam alerga sute de metri fara sa cada tuturiga...noi,copiii, numeam acest joc " țârâitoarea"....bineinteles ,reprosurile mamei erau mereu prezente!

[GEO 53 BN]

La noi in sat fiind mina,se scoteau tubulaturile de aeraj,deformate ca urmare a surparilor. Pe capetele tubulaturii erau niste cercuri din tabla de 6-7mm, cu latimea de 5-6cm ,facute cerc nu pe latime ci pe partea subtire,pe capete tubulatura  fiind rasfrinta. Ne chinuam cu ciocane aduse de acasa sa desdoim  partea rasfrinta ca sa scoatem cercurile. Din sirma mai groasa (gasita tot acolo) faceam  indoitura in forma de U si apoi perpendicular pe prima ,o alta  indoitura care se termina cu un miner. Infasuram sirma  pe partea pe care freca cercul,pentru a nu se uza. Cind se uza  infasuram alta sirma. Impingeam la cerc toata ziua, alergind  dupa el . Faceam cite-un concurs  care face cercuri cit mai mici cu cercul,noi spunindu-i ''roata'' . Parintii ne mai certau reprosindu-ne ca toata ziua alergam dupa roata. Mama ma mai trimitea la cooperativa (magazinul) din sat ,sa cumpar diverse lucruri si intotdeauna-mi spunea sa iau si roata cu mine. Ma cam miram ca-mi spune asta! De regula ma ocara ca fug toata ziua dupa roata. De fapt totul era o șmecherie! Ma indemna  sa iau si roata cu mine pentru a merge si a veni mai repede acasa. Cu cercul nu prea puteai sa mergi incet. Mergeam si veneam tot intr-o fuga, toata lumea fiind multumita,mama si eu,evident.

 

Parca-mi amintesc c-am mai scris asta cu cercul si tot pe acest topic.

Editat Mai 26, 2018 de GEO 53 BN