Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va povestesc o intimplare hazlie, petrecuta imediat dupa ce incepuse sa se topeasca zapada, pamintul dezghetindu-se asta fiind pe la inceputul primaveri , mai precis pe la sfirsitul, lunii februarie pe cind ne intorceam de la  ultima vinatoare de mistreti. 

Dupa ce batusem aproximativ, toate padurile incepind din padurea Sfintului , Caila , si  padurea Viisoarei , nu vazusem nici mistreti, nici vulpi,  de parca intrasera-n pamint toate. Colegii mai batrini abia se tineau de noi, ba citiva au cerut sefului de grupa sa-i lase sa coboare in satul Caila, de unde urmau  sa se urce in autrobuzul , care urma sa plece  spre Bistrita in jurul orei 7 seara.

Fiind tineri si destul de ''zvelti'', mersul prin padurea cu urcusuri si coborisuri, nu ni se parea chiar asa de obositoare. Din goana-n goana, am ajuns in padurea de deasupra satului Viisoara, de unde urma sa coborim prin livezile de meri la drumul de centura si de acolo , pe jos, pina-n oras, fiind o nimica toata. Coborind, am vazut un iepure care a luat-o la fuga. Nici una nici doua am intins arma spre iepurele care fugea de mama focului, tragind doua focuri, fara nici un rezultat. Dupa primul foc iepurele a inceput al fugi in zig-zag, pierzindu-se in tufele destul de dese. Suparat ca l-am ratat, a zvirlit cu, piciorul plin de noroi, in sus in ideea sa-mi curat cizmele pline de noroi. Am puscat o trinta de toata frumusetea, colegii rizind de mine gata, gata , sa se prapadeasca de ris. Am ris si eu, ce era sa fac.

Intre soseaua care ducea spre oras ,soseaua de centura  si zona industriala, erau tarlale de pamint agricol unde de regula se cultiva porumb,  tuleii de porumb, raminind in ''picioare. Mai aveam 300 de metri pina la soseaua de centura . Armele le purtam in spate,in arme  avind cartuse, pentru orice eventualitate. Ne faceam planul ca atunci cind vom ajunge la soseaua de centura ,sa ne spalam  cizmele de noroi, nu de alta dar sa nu ducem pamintul de pe cizme in casa. Unul din colegi , ne-a atentionat ca prin tarlaua unde in toamna era porumb, vineaza niste ciini. Imediat ne-am, insirat, in linie, in arme bagind cartuse cu alice de 5mm, fabricate artizanal de catre noi, in cazul in care-i, vom vedea pe ciinii care vinau prin tarlaua de porumb. In acea tarla au mai fost vazute si altadata caprioare cu iezii dupa ele. Am inceput a facem cerc , in ideea sa prindem ciinii la mijloc. Am stabilit sa nu tragem  decit atunci cind ciinii vor iesi din cerc,  avind grija sa tragem doar inafara cercului. Cum cercul s-a inchis, cum  am  inceput a hauli, punindu-i pe ciini pe fuga. Un ciine speriat a luat-o inspe soseaua de centura, fiind tavalit de un coleg, inainte de a ajunge la drum.

Doi ciini au luat-o spre Viisoara, fiind tavaliti de un alt coleg.

Eu n-am avut sansa sa-mi cada in catare nici unul dintre ciini. Ajunsi la 150 de metri de casa ,m-am despartit de colegi, stabilind ca in duminica viitoare sa fim prezenti si noi toti la vinatoare. Am pornit spre casa, injurind  de patania petrecuta.

Ajuns acasa, sotia,vazindu-ma, plin de noroi, a izbucnit in hohote de ris. M-am apucat si eu de ris, mai mult, minzeste! Ce era sa fac!

In duminica viitioare, am fost din nou prezenti la gara, de data aceea  doar pentru vinatoare de vulpi , lupi si ciini daca-i vedem fara stapin , sau fara jujeu la git. Chiar si ciinele cu stapin si fara jujeu, putea fi impuscat. Si ciinii de la stina, daca n-aveau jujeu, puteau fi impuscati, stapinul fiind suspectat de braconaj. Au fost cazuri cind vinatorii au gasit ciinele ciobanului, fara jujeu, la o distanta mai mare de 100 de metri de turma de oi, fiind impuscat. S-a lasat cu tribunal, ciobanul  pierzind procesul. 

 

Editat Iulie 23, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Vi s-a intimplat vreodata, la scalda, sa va treziti cu lipitori prinse de picioare, sau de alta parte a corpului?

Va povesteam odata, ca , parintii mei duceau snopii de cinepa, la topit, in valea Corundului, intr-un loc unde, apa curgea foarte lent si asta datorita largimii (4-5 metri) si adincimii de circa 1m, nivelul apei depinzind de precipitatiile  din amonte.

Fundul vaii era lucios si destul de tare. Imi amintesc ca si din mina era scos un fel de lut (steril îi ziceau minerii) albastriu  la culoare si care era depozitat intr-o halda de pamint.

Acolo satenii (femeile)care duceau cinepa la topit , duceau si niste cirlige din lemn de stejar, care erau fixate cu muchea securii in fundul lutos al vaii si care aveau rolul de a  impiedica snopii de cinepa sa fie luati, de apa cind ploua  mai mult.

Dupa fixarea snopilor de cinepa, aceasta era lasata la topit vreo 3-4 saptamini, dupa care era scoasa, scursa de apa si dusa acasa. Acolo snopii erau asezati in picioare pentru ca apa sa se scurga mai repede. Cinepa topita si uscata avea culoarea alba.

Inainte si dupa sezonul de topire a cinepii, valea era libera, noi, profitind de asta mergind la scalda unde ne balaceam  cit era ziua de mare.

De citeva ori s-a intimplat ca dupa ce ieseam din apa sa ne trezim cu lipitori prinse de  te miri unde. Ciudat era ca nu simteam niciodata, cind lipitorile sa lipeau de noi. Incercam sa le indepartam de pe noi, punind sare pe ele. La inceput eram cam speriati , dar pe masura ce timpul a trecut, ne-am obisnuit cu ele. De multe ori incercam  sa le desprindem de noi punind sare pe ele  fara nici un rezultat, cu toata sarea pusa pe ele. Cind se săturau se desprindeau singure de pe noi. Singura urma lasata de lipitoare, era  o rana foarte mica, aceasta cicatrizindu-se foarte repede

Imi aduc aminte  ca bunicamea din partea mamei avea pe picioare, varice foarte pronuntate. Citeodata se  vaicarea , spunind ca o dor foarte tare  picioarele, din cauza  lor. Avea o prietena de aceeasi virsta (leat zicea ea), care venea  la bunica si-i punea lipitori pe picioarele cu varice(mătrici),   lipitorile desprinzindu-se de picioare singure cind erau satule. Lipitoarea sătula era ''stoarsa'' de singe, dupa care o punea din nou la ''treaba''. Citeva sedinte si durerile de picioare , o lasau. Lipitorile erau tinute  intr-un borcan, mai mare, din sticla. Ultima data lipitorile erau lasate sa se sature de singe, dupa  care erau puse in borcanul cu apa din fintina.

Deh! Metode babesti, care se pare, aveau si efect.

 

Editat Iulie 25, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

Multi paraziti, care se hranesc cu sânge, introduc în zona muscaturii/întepaturii substante cu efect analgetic si anticoagulant. S-au realizat si medicamente pe baza acestor substante (de ex. desmoteplase, un anticoagulant descoperit în saliva liliacului vampir Desmodus rotundus). Cât timp victima nu e alergica la ele, totul e bine si frumos. Reactia la muscaturile de tântar e o astfel de reactie alergica.

[daniels]

Si la mine in sat erau babe care foloseau lipitori ca leac, chiar si la tensiune arteriala marita. Le bagau un țăghii (țăghia este o teava cam de 15 cm folosita la bobinarea firului la suveica de tesut si era din lemn de soc caruia i-a fost scoasa maduva), si le puneau la supt sange.

[Vizitator]

Apropo de lipitori, https://www.medicer.ro/produse-cosmetice/crema-hirudinaria-medicer-300-ml/(nu fac reclamă) am folosit-o și e bună. 

[RealAlex]

Taiatul de sub limba nu era folosit in zona voastra?

Ori taiatul atei de sub limba a copiilor ce nu prind arta vorbirii mai repede? Era sa raman limbut daca apuca bunca-mea sa ma duca la o tiganca sa ma taie sub limba, aveam 3 ani si nu prea legam cuvintele, noroc cu tata ca a venit la tara in wekeendul acela.

[GEO 53 BN]

Eu  am acceptat sa fiu taiat sub limba prin 2013 - 2014, cu toate ca  eram sceptic.  Ciudat a fost singele care  era inchis la culoare si un pic coagulat, dupa taiere  devenind lichid. Dupa citeva zeci de secunde, singerarea a  incetat, rana inchizindu-se, singura. 

Editat Iulie 25, 2020 de GEO 53 BN

[RealAlex]

Si ai simtit diferente dupa procedura asta periculoasa?

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, RealAlex a spus:

Si ai simtit diferente dupa procedura asta periculoasa?

Inafara de disconfortul creeat de rana  facuta cu lama de barbierit, nimic!. Taierea sub limbă, a fost facuta cu lama de barbierit proaspat scoasa din ambalaj. N-as fi acceptat sub nici o forma sa ma taie cu o lama folosita.

A fost doar o experienta si nimic mai mult. Bienteles ca n-as mai face asa ceva niciodata!

Editat Iulie 25, 2020 de GEO 53 BN

[RealAlex]

Nu e problema de sterilitatea lamei de barbierit ( cu toate ca nu stiu cat de sterila poate fi ea), este vb ca limba este puternic vascularizata si pot aparea complicatii. Medicina trebuie lasata sa isi faca treaba, s-au dus vremurile vracilor. 

[GEO 53 BN]

Acum 20 minute, RealAlex a spus:

Nu e problema de sterilitatea lamei de barbierit ( cu toate ca nu stiu cat de sterila poate fi ea), este vb ca limba este puternic vascularizata si pot aparea complicatii. Medicina trebuie lasata sa isi faca treaba, s-au dus vremurile vracilor. 

 Bine-nteles ca n-as mai face niciodata asa ceva!

Omu' cit traieste-nvată , iar cind moare, tot prostălău moare!

Editat Iulie 25, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In urma cu ceva mai multa vreme , va povesteam de Bidișcuta unde era (si cred ca inca mai este) o ''minicariera'', de unde, pe vremea cind eram copil, se extragea un soi de nisip galbui inchis, folosit la zidirea peretilor. Tot atunci va spuneam, ca nisipul, in amestec cu apa, in asa proportie, incit sa rezulte un fel de mortar, care sa nu curga prea usor, era folosit la zidirea  peretilor. Dupa ce, mortarul se intarea, dezlipirea caramizilor, era foarte greu de facut.

Tot in acele vremuri, mai era o alta minicariera, pe dealul opus, mult mai mica, decit cea de la Bidișcuta, locul fiind  numit, ''zbîngoi''. Vizavi de cariera ,era o casa foarte veche , din lemn  unde locuia o batrina, singura. Locul cu casa in care locuia batrina, era numit ''dea fluturului''. De ce? Nu stiu! Probabil ca cineva , a pus porecla, cuiva, cel poreclit raminind cu ea. Linga poarta era un nuc batrin, care facea niste nuci cu coaja foarte tare, ca piatra, nucile putind  fi sparte doar cu o piatra, sau cu ciocanul. Cind nucile  cadeau pe jos, noi ne duceam sa culegem nuci si umplundu-ne buzunarele. Coaja nucilor era asa de tare incit trebuia sa folosim pietre, sau ciocanul, pentru a sparge cojile nucilor.

De acolo , iarna, porneam la vale cu saniile, de multe trecind peste pod, ajungind pina-n gardul de nuiele, de peste drum, unde locuia fratele cel mai mic a lui bunicu. Cind o faceam lată, unchiul, iesea din curte si ne alunga, beștelindu-ne .

Sa revin la Bidișcuta!

La vreo, 30 de metri de ''cariera'' de arină, era o fintina, la care lumea-i spunea '' fintina de la Bidișcuta''. Indiferent de vreme , din fintina  apa din fintina curgea continuu, fara ca iarna sa inghete. La citiva metri , mai jos de fintina, era un mic lac, unde femeile din zona, duceau snopii de cinepa la topit.

Imi amintesc ca pina inainte si dupa ce cinepa era topita, la suprafata apei era foarte multa ''lintiță, pe care o culegeam, cu sita. Sita era anume facuta, de catre un tigan tinichigiu,din tabla neagra, ca sa nu rugineasca, zicea el. Gaurile erau facute erau cu virful unui cui. Lintița de fapt, era  o planta acvatica care se dezvolta extrem de rapid, in apa statatoare si doar atunci cind era foarte cald, vara de exemplu. Plantutele de lintiță cu diametrul de 1,5 mm, maximum 2,5mm , le culegeam cu o sita si apoi le puneam in galeti. Cind galetile era pline mergeam acasa. Ratele fiind amatoare de lintita, mincau pina cind umblau cu gușa-ntroparte. In ziua urmatoare ''lacul'' era iar plin de lintiță. Adunam iar lintita pina cind umpleam galetile pe care le duceam acasa  la rațuște. Tata fie iertat , le zicea ratustelor, ''lăcuste'', poate pentru ca mincau aproape tot timpul. Numai noaptea nu mincau! In rest, ''malaxorul'' functiona aproape  continuu, facind multa mizerie prin curte! Nici gistele nu faceau atita mizerie!

Editat Iulie 26, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Cred , ca, daca nu ma-nsel, absolvisem clasa a VI-a!

In acel an a fost o vara foarte calduroasa , iarba de pe pasune , fiind scurta si cam palita de soarele arzator. Multi sateni, duceau ,de lanț, vitele la pascut, pe dulee(drumuri printre lanurile de porumb sau griu), seara , cind se insera,fiind duse acasa satule, cit de cit. La amiaza cind soarele ardea, ca focul, erau adapate la fintinele de la Cotețe, situate aproape de  virful dealului. Dupa ce se saturau de apa, se culcau la umbra , sub perii padureti, care, pe atunci, erau foarte multi, apucindu-se de rumegat.

Dupa ce terminau de rumegat, se apucau de pascut, iarba foarte mica. Apoii erau duse pe dulee ca sa se sature pina seara.

Intr-o seara, cind ajunsem acasa, cu vaca de la pascut, tata-mi sune ca in ziua urmatoare sa nu ne puna necuratu sa ducem vacile la pascut pe dulee, pentru ca detinatorii terenurilor cultivate, stau la pinda si daca vede pe cineva  ca intra cu vita pe terenul lui  se lasa cu scndal. Spunindu-i ca iarba de pe pasune este foarte  mica, i-am spus ca pe pasune iarba este ca arsa. Nici pe dealul de pe Purcaret, iarba nu era mai mare. Tata, stiind despre ce e vorba, mi-a zis ca putem sa sa ducem  vitele la pascut, pe linga padurea de la Mina 2 unde curgea si un firisor de apa, rezolvind problema adaparii vitelor.

Cum noi testasem inainte cu citeva zile si acea zona, stiam ca nici de acolo n-o sa ajungem acasa, cu vitele satule. Adunindune pe pasune, ne-am facut planuri peste planuri. Unuia dintre noi, i-a venit ideea sa mergem  pe drumul Teneiului si sa ducem vitele pe pasunea  de deasupra  Sighetului, trecind apoi pe sub  padure, pe pasunea Șamșudului, noi fiind destul de  departe, atit de Sighet cit si de Șamșud.

Am pornit la drum, pe drumul Teneiului,trecind pe la poalele padurii Sighetiului si de acolo pe pasunea Șamșudului. Eram cu ochii in toate partile! Probabilitatea ca paznicul din Șamșud sa ajunga la noi era extrem de scazuta, noi fiind cu ochii pe pasune. Cind soarele a inceput scapete la orizont, am pornit spre casa cu vitele. Ajuns acasa, tata m-a intrebat unde-am fost cu vacile la pascut. I-am spus ca am dus vacile sa pasca pe linga padurea Sighetului, unde iarba era destul de marisoara  si in plus erau si la umbra.

In zilele  urmatoare  am continuat sa ducem vitele , tot pe acolo, intr-o zi dupa masa pornindu-se o ploaie zdravana. Iarba a inceput sa creasca, noi continuind sa mergem cu ele la pascut. Iarba pe drumul Teneiului a inceput sa creasca, noi mergind cu vitele la pascut pe acolo, avind mare grija sa nu intre-nculturi.

Stiti ce mi se pare foarte ciudat! Ploile de vara nu erau de lunga curata, maximum doua ore, in schimb erau caldute. Mama, mama ce ne mai balaceam in gropile pline cu apa ,de pe linga vale. Acasa mama (fie iertata) ma verifica in cap si dupa urechi, sa vada daca n-am praf , cu toata ne clateam cu apa curata inainte de a merge acasa. Mai raminea pe ici pe colo, putin praf. Atunci ma punea sa ma spal temeinic peste tot!

[BRANCA]

Geo.Nu-mi aduc aminte cum se numea jocul de la scoala cu monezi.Ala de dadeam cu banul in perete,acesta cadea jos si daca puteai intinde palma cu degetele sa atingi moneda adversarului o luai!Jucati si voi?Tin minte ca aveam buzunarul plin de bani castigati.Ne-au prins profesorii si am trecut la...nasturi!Am umflat apoi buzunarele cu din astia...Dadeam bine si aveam si ditamai laba cand o intindeam...

 Si tot ai pomenit de Sarata.Mai jos de Saratel e Arcalia.Am fost,cand eram mic,cu masina Gostatului la scaldat,la cascada.Lume multa ca la balamuc.Era sa o mierlesc.Ma invatase tata cata sa inot.Mi-am dat drumul intr-un loc adanc.Cand am simtit ca ma duc la fund am "pedalat" ca inecatu!Nici nu stiu cand am ajuns la apa mica!Si ,culmea,nu era nimeni pe langa mine...

 Nu stiu daca ai fost la Arcalia.Superba cascada pe Sieu.Superb si parcul dendrologic.Din pacate n-a mai ramas nimic,din cate stiu,din castelul/cetatea grofului.Au "nivelat-o" ai nostri rumani...Ca aveau amintiri nu tocma placute...La fel s-a intamplat si la Taga,langa Gherla si in multe alte locuri...Dupa sute de ani de robie si umilinte te mai loveste "amocu"...

[GEO 53 BN]

La noi jocului cu moneda de 50 de bani, nu cea de acum, ii spuneam ''flișcă''. Citeodata mai foloseam si cite-un, nasture din acela mai baban. Trasam un santulet de unde aruncam monedele sau nasturii, la o distanta de circa 2m. La joc participam 4-5 baieti.

Sapam cu briceagul o gaura de circa 10-12cm. Ne insiram inainte de  zgriietura  si incercam sa introducem nasturul sau moneda in groapita. Daca ratam , trecea al doilea la aruncat, daca si el rata, trecea urmatorul. Apoi cu unghia de la degetul mare incercam sa introducem moneda, nasturele, in groapa. Dadea pina cind rata sau introducea toate monedele sau nasturii in gropita. Era un joc destul de fain.

De scaldat m-am scaldat  la confluenta dintre Valea Sieului si Valea Bistritei, apa fiind lina cu adincimea de maximum 1,5m. La Arcalia , n-am fost. Inotul, l-am invatat la Sovata , apoi l-am perfectionat tot la Sovata la Hotelul Sovata, la demisol fiind un bazin cu apa dulce si caldută . Ultima data am inotat la Bekesksaba, unde serviciile sint de inalta calitate!

Din pacate ai ''nostri ''au facut totul praf si pulbere. Iti vine sa urlii, cind vezi cite nelegiuri au facut!

 

Editat Iulie 27, 2020 de GEO 53 BN