Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[Vizitator]

Scrie , domnule, in continuare. Eu îl citesc de când l-ați început. Și când aveam alt cont, și fără. 

Pe lângă contrele specialiștilor din secțiunile profesionale, de unde cu greu tragi concluzii, ăsta e cel mai adevărat.

Semnat, Iulian de la Ploiesti,se știe ;)

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, MOD a spus:

Scrie , domnule, in continuare. ....................................

Stii care-i problema cea mare?

Nu mi-e greu sa scriu atunci cind imi aduc aminte de vreo intimplare, poveste,  care mi-a venit in minte, asa, pe nepusa masa si la care sa nu ma fi gindit.

La fel, mi s-a intimplat, sa-mi aduc aminte de vreo poveste, intimplare, pe care s-o uit pina-n ziua urmatoare. Oricit m-am strofocat, nu mi-am adus aminte, nici sa ma fi picat cu ceară,  despre ce  poveste, intimplare, era vorba. Nici nu va inchipuiti cit frustrant e sa uiti !

Intr-un fel, e explicabil! Mai am vreo doi ani si ceva si fac 70 de ani.  Creerul nu mai ''percuteaza'' ca si atunci cind aveam 50-60 de ani. Saracii ''neuroni'' ,pe masura ce trece timpul,se tot raresc, pina cind vor disparea cu totul 

Asa ca va rog sa nu man-jurati prea urit, atunci cind va voi povesti, ceva, ce v-am povestit mai demult!

Va salut si va doresc lecturare placuta!

Editat Iulie 20, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Povestile, mai ales amintiri, sunt binevenite oricind!

Si le citesti cu placere, mai ale cind, unele, seamana intre ele! 

[okean]

E pacat sa nu scrieti daca aveti darul de a povesti, cred ca la comentarii literare erati printre primii !

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, okean a spus:

E pacat sa nu scrieti daca aveti darul de a povesti, cred ca la comentarii literare erati printre primii !

Ei,  nici chiar asa!

Sint doar un om oarecare , care a  hotarit sa asterne pe ''hirtie'' (impropriu spus) peripetiile din copilarie si pina acum ceva vreme.

De fapt, fiul meu m-a determinat sa ma apuc de scris  si asta, pentru ca atunci cind , îi povesteam  tot felul de peripetii din copilaria mea si nu numai, i se pareau interesante.

 

Editat Iulie 20, 2020 de GEO 53 BN

[okean]

Sunteti modest, o calitate rara astazi, cu voia dvs un citat :

" 

Acum copii nu stiu sa se joace! Nu stiu ce-as da sa fiu iar copil, sa retraiesc iar vremurile alea!  Cu cit inaintez in virsta, cu atit mai des ma napadesc amintirile.

 

Depanind amintiri din vremurile cind eram copil, mi-am amintit cum m-am ''pricopsit'' cu bască. In '58 cind nu inca nu eram elev,  tata m-a luat cu el sa mergem pina-n comuna vecina, unde in vremurile alea era librarie,cofetarie, magazine de tot felul,etc. Stiu ca tata a intrat impreuna cu mine  intr-un magazin de confectii. Acolo a cerut vinzatoarei sa-i dea o basca sa-ncerce daca-i este buna. Dupa ce a cumparat-o m-a intrebat daca vreau si eu o basca. La raspunsul meu afirmativ,tata a cerut o basca care sa-mi fie buna. Nu va spun cit de falos am fost cind am pus basca-n cap. Multi copii din sat,mai mari decit mine aveau basca si-mi doream si eu una. Indiferent cum era vremea, basca era prezenta pe tartacuta. Doar iarna inlocuiam basca cu caciuli din piele de miel. Intr-o vreme era in mare voga, bataia cu basca udă. Udam bastile-n apa si ne bateam cu ele. Fiind din lina absorbeau foarte multa apa. Cind primeai o basca peste mina ,cap,spate,picioare te ustura de parca te-ar fi lovit cu nuiaua. De multe ori se lasa cu bataie in toata regula. Citi dintre voi a-ti purtat basca? "

 

O cofetarie " standard " ...borcanele cu bomboane, vitrina cu prajituri, cupele pentru inghetata...

 

 

 

 

Editat Iulie 20, 2020 de okean

[GEO 53 BN]

Intradevar, am avut la un moment dat, sa inchid topicul. Chiar am avut intentia de al contacta pe @validae sa-l inchida. Dupa discutia cu un coleg, am revenit la sentimente mai  bune,  care m-au determinat sa  renunt, la a inchide topicul.

Am zis c-ar fi pacat sa se uite toate pataniile , aventurile , din acele vremuri, pe care le-am petrecut  cu colegii prietenii din copilarie. Pentru ca am avut o copilarie destul de frumoasa, m-am gindit ca ar fi pacat sa nu povestesc si altora ce am petrecut in acele vremuri

Cind voi decide sa pun capat povestilor, va voi anunta din timp si chiar voi cere inchiderea topicului!

Deocamdata nu ma bat astfel de ginduri!  Mai am si alte intentii de viitor, pe care, le tin secrete. Deocamdata!

 

Editat Iulie 20, 2020 de GEO 53 BN

[Vizitator]

Domnule Geo, nu sunteti singur, aici pe forum suntem multi care va citim povestile, ganditi-va ca sunteti un bunic inconjurat de zeci de nepoti si le cititi povesti seara....ei nu  prea stiu sa spuna...

[franzm]

Cum sa nu stie:

- Mai zi una bunicule!

[GEO 53 BN]

Acum 52 minute, fluffy37 a spus:

Domnule Geo, nu sunteti singur, aici pe forum suntem multi care va citim povestile, ganditi-va ca sunteti un bunic inconjurat de zeci de nepoti si le cititi povesti seara....ei nu  prea stiu sa spuna...

Multumesc pentru aprecieri!

[GEO 53 BN]

Acum 36 minute, franzm a spus:

Cum sa nu stie:

- Mai zi una bunicule!

Multumesc mult! Apreciez mult faptul ca m-ai facut bunic!  Sincer!

De fapt chiar sint bunic. Am o nepotica de 5 luni. O scumpete, de fetita, nu alta! Abia astept sa creasca mare, sa inceapa sa mearga de-a bușilea si faca  primii pași.

[Vizitator]

Zi-i d"alea vânătorești, cum s-a urcat iepurele în copac de frică.

[+_Florin_+]

Păi hai să  zic eu una "cu coborâre" rapida.  Nu din copac, ci de la etajul 9 pe scările blocului 

  4 martie 1977 reprezinta o data marcanta pentru mine. Sirul celor mai vechi amintiri/imagini din copilarie incep de atunci, de la varsta de 3 ani si 2 luni. Desi amintirile sunt usor estompate si incomplete, am ramas totusi cu destule imagini clare care impreuna cu povestirile ulterioare ale bunicii mi-au permis sa refac filmul evenimentelor.

Locuiam intr-un bloc turn cu 10 etaje construit prin '70 pe actualul bd. Timisoara. In acea seara eram doar cu bunica, parintii fiind plecati in vizita la niste prieteni. Inainte de cutremur m-a dus la o plimbare prin parculetul din apropierea blocului si in jurul orei 21:00 ... 21:10 am ajuns acasa, in apartamentul nostru de la etajul 9  .

Imi amintesc ca eram in dormitor, tocmai ma dezbracasem si stăteam pe un scaun uitandu-mă la dulapul din stanga mea, pe care erau un ceas mecanic și un aparat de radio "Mamaia". Deodata au inceput să se auda țipete, din ce in ce mai multe, apoi au apărut si zgomote de sticle rostogolite sau sparte. Urâtă  combinație de sunete. Imediat a aparut bunica in dormitor. Am intrebat-o ceva de genul "ce este?" sau "ce se intamplă?", raspunsul fiind "nu te speria, trebuie sa mergem afara!". M-a luat in brațe si a inceput sa coboare repede pe scari. Avea o conditie fizică destul de buna. Oamenii erau zăpăciti, femeile țipau, unii fugeau pe scari, altii deschisesera ușile si stateau in pragul acestora, neștiind ce sa faca. Cănd am ajuns pe palierul de la etajul 7, cutremurul a devenit foarte violent, atunci - spunea bunica - a fost perioada "de varf", in acele momente a cuprins-o cu adevărat groaza. Era sigură ca blocul se va prabusi. Foarte demoralizantă a fost atitudinea unora, care in acea perioada de maxim renunțaseră "la luptă", practic s-au lăsat jos pe scari si au inceput sa tipe, ingreunandu-le coborarea celorlalti. Cam atunci s-a stins si lumina. Ea a continuat sa coboare tinandu-se de balustrada. Pana la urma miscarile s-au mai diminuat oprindu-se intr-un final. Au aparut imediat lumanari si lanterne. Pana la urma am ajuns in fata blocului. O vecina de la parter ne-a oferit o patura, foarte utila pentru ca era destul de frig afara si eu eram imbracat sumar. Dupa ceva timp au aparut si ai mei, tata a urcat in apartament - desi toti insistau sa nu o faca - a luat ceva imbracaminte si am plecat cu masina la casa bunicii (la curte), in cartierul "Bucurestii Noi". A doua zi am revenit acasa. Nu au fost pagube importante in apartament, doar cateva pahare sparte in vitrina din sufragerie, glastra cu flori rasturnata si o oala cu mancare aterizata de pe aragaz.

Incet-incet, lucrurile au reintrat in normal, asa cum se intamplă de fiecare data ..

 

În fine ... amintiri din copilărie.... 

[GEO 53 BN]

Acum 31 minute, MOD a spus:

Zi-i d"alea vânătorești, cum s-a urcat iepurele în copac de frică.

Pai chiar am fost vinator, timp de aproape  30 de ani. Am avut parte de o gramada de peripetii care mai de care de hazlii!

Nu mai pun faptul, ca am fost gonac,  de prin '60 si pina spre sfirsitul anilor '70.

Fiind copil, nu exista duminica, iarna, sa nu-l insotesc pe tata , cind mergea la vinatoare de iepuri, fazani, capriori, potirnichi. Mai mergeam , citeodata, si la braconat cu tata si unii din ortacii lui. Vinatul, preferat era capriorul, iepurele, niciodata caprioara. Mistretii erau cam greu de gasit .  Doar la pinda, puteam spera sa tavalim vreun ''grohan'', care  facea imprudenta sa treaca prin dreptul cătării.

[GEO 53 BN]

 

Acum 37 minute, +_Florin_+ a spus:

.....................................................

În fine ... amintiri din copilărie.... 

Urite amintiri !

Eram cătană (furier) pe atunci la Centrul militar. Cind au inceput sa se legene becurile din dormitor, am  zbughit-o  ca fulgerul, afara , numai in pijama. Imi amintesc ca ploua marunt. Ofiterul de serviciu ne-a ordonat sa ne imbracam in uniforma si sa stam pe pat imbracati fara bocanci. Vreo  trei saptamini am dormit imbracati, pina cind  comandantul a ordonat sa trecem la programul normal.