GEO 53 BN Postat Mai 21, 2018 Autor Partajează Postat Mai 21, 2018 (editat) Salutare colegi, Citi dintre voi, care-ati crescut si facut scoala la tara,va mai aduceti aminte de asa numitele ''loturi scolare''? Noi cei de la tara, in clasele V-VIII am facut o materie, numita Agricultura. Probabil ca cei care s-au gindit sa introduca manualul de Agricultura in scolile de la tara,se gindeau ca marea majoritate a celor care vor absolvi scoala generala,vor munci in agricultura. Dupa colectivizarea agriculturii, tinerii absolventi de scoala generala,au inceput a se orienta spre scoli de unde sa se aleaga cu o meserie,indiferent ce meserie. Licee industriale erau doar in orasele mai ''rasarite'',in orăsele fiind doar licee teoretice,scoli profesionale si, in unele orăsele, licee agricole. Ce faceam la orele de agricultura? Multe si neatractive. De cele mai multe ori ne duceau la lotul scolar,care era in imediata apropiere a scolii,la plivit si la prasit,pe lot fiind cultivat in special porumb, Erau si o suprafata realtiv mica, pe care erau cultivate legume. Ce puteam invata plivind si prasind porumbul? Nimic! Asta o faceam si acasa,nu trebuia sa facem la scoala cursuri de agricultura pentru prasit si plivit. Nu stiu sa fi fost vreun coleg de la noi din sat, care sa se fi inscris la Liceul agricol. Fugeau toti de agricultura ca, dracu de tamiie,perspectivele fiind sumbre. Tata fiind maistru miner, deja se gindea sa ma vada si pe mine,''ortac'', lucrind la mina. Asa ca incepind din clasa a V-a ma tot ''pistona'' cu liceul industrial minier la la Baia Mare. Am ''mincat'' matematică de mi s-a acrit. Eu vroiam sa dau admitere la Liceul industrial de la Oradea,dar tata, nu vroia sub nici o formasa ma duc acolo. Vroia cu tot dinadinsul sa fac liceul industrial minier de la Baia Mare,la electromecanica miniera. Era un inginer la mina din sat,neamt, cu care tata se intelegea foarte bine. Inginerul respectiv, dupa absolvirea Facultatii de Mine,petrol si geologie, a fost repartizat la noi, la mina,facindu-si stagiatura in schimbul lui tata. Eu, copil fiind,m-am atasat de inginerul respectiv,pentru ca venea aproape in fiecare zi pe la noi. De multe ori ma lua cu el, la vinatoare, de cotofene. Avind pusca GECO, mergeam cu el pe pasunea dintre sat si colonia miniera,unde erau foarte multi peri pădureti ,in care-si faceau cuiburi,coțofenele. Tragea dupa ele intr-o veselie. Tata avind arma de vinatoare,eram, oarecum, familiarizat cu armele. Intr-o zi, mi-a dat arma sa trag, intr-un cuib, in care clocea o cotofana. Am tras, dar cuibul fiind facut din tot felul de ramurele, glontul si-a pierdut din energie, doar ranind cotofana. Aceasta a incercat sa-si ia zborul dar n-a reusit decit sa faca un salt din cuib,cazind pe urma la pamint. Am fugit dupa ea si am prins-o. Biata cotofana se zbătea si cîrîia de mama focului. Dupa o vreme, cotofana a incetat sa se mai zbata, murind. Am dus-o acasa, laudindu-ma la ai mei cu isprava. Inginerul ma tot intreba ce vreau sa fac dupa absolvirea scolii generale,eu spunindu-i,de fiecarfe data, ca vreau sa ma duc la Liceul industrial din Oradea. Incerca sa-mi prezinte avantajele materiale pe care le puteam obtine lucrind in mina. Ca si copil,nu prea constientizam ce inseamna ''avantaje materiale''. Intre timp inginerul a terminat stagiatura si a fost avansat ca Sef sector minier, avind in subordine,sectorul minier da la noi din sat. Am terminat scoala generala si m-am dus la admitere,acolo unde tata, visa, sa ma vada. Am dat examen,reusind sa obtin medie destul de mare dar insuficienta pentru a intra-n clasa de electromecanica miniera. Tata a mers la secretariat si a cerut dosarul pe baza caruia m-am putut inscrie la liceu,la admitere. De la secretariat i s-a spus ca media pe care am obtinut-o este suficient de mare sa ma inscriu la clasele de Exploatari miniere. Tata,nervos,n-a fost de acord si mi-a scos dosarul. In sesiunea de admitere din toamna m-am incris la liceul teoretic din Zalau,incepind cursurile din 15 septembrie. Dupa vreo luna si jumatate a venit o doamna da la inspectoratul scolar,insotita de directorul liceului si ne-a intrebat daca sint printre noi, dornici de a ne transfera la Liceul Industrial de constructii,unde se infiintase o clasa de baieti la specialitatea, Masini si utilaje. Am acceptat sa ne transferam doar 28 de baieti. In anul urmator sa organizat un examen pentru completarea clasei pina la 36 de elevi. Elevii care erau admisi, erau tot elevi proveniti de la liceul teoretic. Anii de liceu au fost anii cei mai frumosi ani de scoala. Citi dintre voi ati facut liceul agricol? Dar teoretic? Editat Mai 21, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
autom Postat Mai 21, 2018 Partajează Postat Mai 21, 2018 Superbe pevestiri, franturi de viata greu de uitat! Promit ca citesc cu drag tot ce scrieti aici! Link spre comentariu
franzm Postat Mai 21, 2018 Partajează Postat Mai 21, 2018 Io m-am gândit într-o vreme sa fac liceul teoretic. Dar m-o luat bunicul deoparte si m-o lamurit: "Învata mai întâi o meserie, facultate poti sa faci si dupa. Nu se stie ce vremuri vor urma si cu o meserie o scoti totdeauna la capat. Tu ai si mâini pricepute si ar fi pacat sa se piarda un asemenea dar." Ne-am uitat împreuna la programele de liceu si am vazut ca la materiile de cultura generala se învata cam acelasi lucru peste tot. Si atunci am hotarât sa ma duc la un liceu de electrotehnica care, în treapta a doua, avea si clasa de telecomunicatii. Si-mi pare bine ca am facut asa. Liceul german din oras a fost transformat în liceu agroindustrial si unii din sat s-au dus acolo. Dar nu pentru ca le-ar fi placut agricultura ci pentru ca aveau depuse actele pentru a pleca din tara si doreau sa aiba limba germana ca limba principala de predare. Link spre comentariu
alcon Postat Mai 21, 2018 Partajează Postat Mai 21, 2018 (editat) Braga va placea? Braga, un lichid cu aspect lăptos, ușor cafeniu, cu un gust dulce-acrișor, care înțepa ușor în vârful limbii, era o reminiscență otomană la noi, ca și halvaua, halvița, rahatul, bigi-bigi. Această băutură răcoritoare se vindea în bragagerii, unde se găseau și celelalte produse enumerate mai sus. Existau însă și oameni care își puneau în spate un bidon plin cu bragă și străbăteau străzile, piețele, târgurile și iarmaroacele, strigând: — A venit bragagiul! Vindem bragă! La pahar sau la halbă! Editat Mai 21, 2018 de alcon Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Mai 21, 2018 Autor Partajează Postat Mai 21, 2018 (editat) Doar am auzit de braga. Stiu ca este o bautura racoritoare turceasca,de sorginte turceasca. De baut n-am baut niciodata,prin partile noastre, nefiind cunoscuta. Cind eram copil, veneau la noi in sat oameni cu carucioare cu vase in care in aveau inghetata. De 1 leu primeam un cornet cu inghetata. Aveau ''scula'' aia cu care lua din vas inghetata,o rădeau de marginea vasului si ti-o puneau cu partea semisferica in sus sa lase impresia ca, cornetul este plin de inghetata. Cita-ti punea, facea mai putin de un leu,dar nu comentam, pentru ca veneau rar la noi in sat,doar de sarbatori si doar vara. Editat Mai 21, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
alcon Postat Mai 21, 2018 Partajează Postat Mai 21, 2018 Cate ceva despre Bucureștiul interbelic. https://www.ziarulmetropolis.ro/dictionar-de-personaje-si-rasfaturi-in-bucurestiul-interbelic/ Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Mai 22, 2018 Autor Partajează Postat Mai 22, 2018 (editat) Salutare colegi, Citi dintre voi va mai amintiti daca-ti fost in excursii sau tabere scolare? Eu mi-aduc aminte ca vara anului '62 sau '63,am fost intr-o tabara scolara din judetul Arad,la Dezna. A merge intr-o tabara scolara in anii aceia, era ceva! Criteriile erau: sa fi fost cuminte si sa fi absolvit clasa cu medie mare. Intr-o zi ne-am adunat la scoala citiva elevi care urmam sa ne ducem in tabara. Si alti copii si-ar fi dorit sa mearga numai ca posbilitatile materiale, mentalitatea: lasa sa stea acasa ,ca se poate juca si aici destul si fara sa cheltuim nimic. Apoi mai bine stă acasa ca sa aiba cine avea grija de cele de pe linga casa, cit sintem la munca, la cimp. Acolo cine stie ce pot păți! Ca parca acasa n-am fi putut pati nimic! Astea erau argumentele ca sa nu-si lase copii sa mearga in tabara. Ce-i drept, atunci, viata era destul de grea pentru unii care se uitau la fiecare banut pe care-l scoteau din buzunar. Apropo! Citi va mai aduceti aminte de monedele din alama(parca) cu valoarea de 1ban, de 3 bani si de monedele de 50 de bani, nichelate care-au circulat pina-n spre jumatatea anilor '60? Pe fata monedei de 50 de bani era (in relief) un fierar, cu o nicovala in fata, intr-o mina cu un ciocan si-n cealalta cu un cleste de forjor. Am pornit spre Sarmasag unde era gara si de unde urma sa pornim cu trenu' tras de o locomotiva cu aburi, spre tabara de la Dezna. In gara ne-am intilnit cu alti parinti cu copii lor care plecau tot acolo unde mergeam si noi. Habar n-aveam unde este si cit o sa calatorim pina acolo. Cu mincare pe vreo doua zile si apa am pornit cu trenul spre destinatia, de care doar auzisem, fara sa stim exact cit vom face cu trenul pina acolo. Am calatorit destul de mult timp,noi,copii stind la geamul deschis, uitindu-ne la locurile pe care nu le mai vazusem niciodata. Citiva s-au ales cu zgura in ochi, aceasta fiind aruncata odata cu fumul de catre locomotiva. Sincer, nu stiu nici acum care a fost ruta pe care am parcurs-o si cit am calatorit pina acolo. Cert e ca ne minunam de cimpiile intinse pe care le strabateam, noi fiind obisnuiti cu relief deluros. Cind oprea trenul in vre-o gara sau halta, ne adunam la geamuri sa vedem ce gara sau halta este,nu c-ar fi contat foarte mult. Deja obosisem de atita mers,unii picotind,altii dormind. Citiva dintre noi noi ,eram pe ''metereze'' sa nu ratam nimic. Abia cind ne-am apropiat de destinatie am inceput a vedea dealuri. Am ajuns tirziu seara, intr-o gara de unde cu carute am ajuns in tabara. Ne-au dus la masa,unde am mincat si apoi am mers la somn. Statul in tabara a fost frumos ,fiind in schimb reguli pe care trebuia sa le respectam cu strictete. Am facut nenumarate drumetii prin imprejurimi, unde erau locuri foarte frumoase,odata fiind dusi si la Moneasa. De acolo mi-am cumparat,cu citiva lei, un pistol de jucarie, care pocnea destul de tare. Erau niste ''dopuri''ca cele de pluta, care se introduceau in gura pistolului. Noi le spuneam ''dopuri de nadă''. De ce ? Fiindca semanau cu dopurile de pluta. Cind trageam, un cui lovea in fundul dopului,pocnind si mirosind a fosfor ars. Seara se facea foc de tabara unde cei care ne ''pastoreau'', ne invatau cintece. Prin apropiere trece un piriu in care era multi pesti. Stateam cu zecile de minute,sa vedem pestii. Era un fel de armata dar cu reguli nu chiar asa de stricte. Pentru mine a fost ceva nemaipomenit,raminind cu niste amintiri frumoase. Dupa ce au trecut cele doua saptamini,ne-am intors acasa,povestindu-le alor mei si prietenilor cum a fost in tabara. A fost prima si ultima data cind,fiind copil, am fost plecat departe de casa. A fost o experienta! Tot in clasele mici mergeam cu invatatoarele in excursie la un satuc, numit Colonia Sighet, care apartine de comuna noastra,o comunitate de oameni veniti din muntii apuseni. Linga sat este o padure . Chiar la intrare, este un loc intins fara copaci, pe margini si-n capat fiind padure. Acolo este un gorun imens cu diametru de vreo 2 metri si ceva pe care-l puteau cuprinde 7-8 copii tinindu-se de mina. Se spune ca acolo ar fi poposit si si-ar fi facut tabara lui Mihai Viteazul cu oastea, inainte de lupta de la Guruslau din august 1601. Pe dealul de a Guruslau exista un moument ridicat luptei lui Mihai Viteazul impotriva oastei lui Sigismund Bathori. Mergeam acolo, cu mincare si apa, fugind si zbenguindu-ne toata ziua. Seara ne intorceam acasa obositi si flaminzi de la atita alergat,dar cu amintiri frumoase. Cam asa ne distram noi cind eram copii in clasele mici. Dupa ce am mai crescut ,mergeam singuri, cu bicicletele sau pe jos,pina acolo unde era gorunul. Tot acolo,vara, se organizau petreceti cimpenesti,unde se adunau oameni de prin satele din imprejurimi. Era foate fain. N-am mai fost pe acolo de citeva zeci de ani, de pe la inceputul anilor '70. Poate ca atunci cind voi merge in satul meu natal,voi trage o fuga pina la Gorun sa vad cit de mare si gros s-a mai facut. Editat Mai 22, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
Spitfire Postat Mai 22, 2018 Partajează Postat Mai 22, 2018 Dar halviţa aceea albă, tare ca piatra(trebuia spartă cu ciocanul!), prinsa între două hârtii maron, care se gasea prin pieţe in anii `80, a mai văzut cineva, undeva?! Imi plouă în gură numai când mă gândesc la aia, avea o aromă de vanilie incredibilă. Quote Mincam ca spartii. Nu am fost grasi si cu atit mai mult, obezi! Azi lumea maninca toate porcariile ,numai mincare sanatoasa, ca atunci, nu. Deh, frica sa nu se-ngrase! Nu trebuie mers la sala, sa scape de kilogramele-n plus! Trebuie doar miscare si daca se poate munca sustinuta. Sa vezi numa' cum arzi caloriile! Daca maninci ca spartu' si pe urma te tolanesti in pat,uitindu-te la TV, la telenovele, n-ai cum scapa de kilogramele-n plus,din contra, se vor adauga alte kilograme. La tara mincai bine dar si munceai pe masura! Eh, cine să vă audă, şi mai ales cine să mai poată decide în privinţa asta ceva...consecinţele acestui stil de viaţă, peste câteva generaţii, NU vor consta doar în obezitate şi boli cardiovasculare...ah, ar fi trebuit să scriu "degeneraţii". Declinul capacitaţilor intelectuale şi a stabilităţii emoţionale se simte deja în rândul puştimii, nu poti să-i explici unui puşti de 18 de ani ceva , fiindcă ori nu inţelege nimic, ori se înfurie. Peste masură. Avem şi aici, pe forum ceva exemplare... Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Mai 22, 2018 Autor Partajează Postat Mai 22, 2018 (editat) 1 hour ago, Spitfire said: Dar halviţa aceea albă, tare ca piatra(trebuia spartă cu ciocanul!), prinsa între două hârtii maron, care se gasea prin pieţe in anii `80, a mai văzut cineva, undeva?! Imi plouă în gură numai când mă gândesc la aia, avea o aromă de vanilie incredibilă. Eh, cine să vă audă, şi mai ales cine să mai poată decide în privinţa asta ceva...consecinţele acestui stil de viaţă, peste câteva generaţii, NU vor consta doar în obezitate şi boli cardiovasculare...ah, ar fi trebuit să scriu "degeneraţii". Declinul capacitaţilor intelectuale şi a stabilităţii emoţionale se simte deja în rândul puştimii, nu poti să-i explici unui puşti de 18 de ani ceva , fiindcă ori nu inţelege nimic, ori se înfurie. Peste masură. Avem şi aici, pe forum ceva exemplare... Halva din aceea n-am mai vazut de mult in comert.Halvaua este facuta din simburi de floarea soarelui, zdrobiti pentru obtinerea uleiului. Ce ramine este un fel de halva, tare ca lemnu, putin dulce,dar care amestecata cu zahar, este halva curata. La noi in sat era moara unde se facea faina de griu si faina de malai. Tot acolo era si presa de ulei. La noi, la turtele rezultate din presarea simburilor de seminte de floarea soarelui,le spuneau ''pogăci'' si erau date la porci. Noi mincam bucati de turta parinduni-se grozava. Stiu ca mama, cind ma vedea cu o bucata de pogace in mina, ma certa, spunindu-mi ca numai porcii maninca pogăci. Copil fiind, mergeam cu parintii la presa,cind le venea ''rindul la ulei''. Procedeul de obtinere a uleiului,era destul de simplu. Semintele erau golite de coji si apoi intrau intr-un cuptor unde simburii erau prajiti. ''Oloierul''(asa-i spuneau oamenii celui care se ocupa de producerea uleiului)lua simburii si-i punea intr-un cazan din fier(otel,fonta ,nu stiu exact) sub care ardea focul. In cazan era o bila metalica care era rotita continuu de o paleta tot metalica si care zdrobea simburii. Cind aparea ulei deasupra ,lua doua trei scafe si-i turna intr-un cilindru cu fante inguste. Apoi punea un disc metalic destul de grosuț,dupa care punea iar doua trei scafe de simburi si tot asa pina cind cilindrul se umplea. Se punea un disc mai gros dupa care se cobora un piston,care presa continutul din cilindru. Uleiul tîsnea prin fante si curgea printr-un canal de pe marginea presei, in vasul in care se colecta uleiul. Cind nu mai curgea ulei,se ridica pistonul, se lua cilindrul si se golea de resturile presate. Se repeta operatia pina cind se termina. Ce rezulta erau niste turte cilindrice ,tari ca lemnul, si care erau duse acasa, dindu-le la porci. In ''oloire'' mirosea foarte frumos a ulei proaspat facut. Era un obicei ca in ziua cind iti venea rindul la ulei, femeile sa faca,piine-n cuptor. Duceau la moara la ''oloire''cite o piine,proaspat scoasa din cuptor, mare cit roata carului, unde, celor aflati acolo li se dadea sa manince piine cu ulei proaspat facut. Mincam toti pina ne saturam. Uleiul era pus in damigene din sticla,astupate cu dop si se tineau in beciuri la intuneric pentru a nu se rincezi. Se aducea ulei in casa doar atit cit trebuia pentru mincare. Ce raminea se ducea inapoi in pivnita. Eheiii! Ce vremuri frumoase au fost! Pacat ca timpul nu mai poate fi dat inapoi! PS. Dupa '89 multi si-au facut prese de ulei, procedeul de obtinere a uleiului, fiind reativ simplu. Sigur mai traiesc multi oameni care au prins vremurile cind uleiul se producea ''loco''. Comunistii au desfiintat presele de ulei, vechi de cind lumea, dindu-le la fier vechi. Si presa de la noi din sat a fost taiata si data la fier vechi prin '65 sau '66. Stiu ca s-a iscat un scandal destul de mare, militia cerind ajutor de la ''centru'' pentru inabusirea scandalului. Editat Mai 22, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
franzm Postat Mai 22, 2018 Partajează Postat Mai 22, 2018 (editat) Geo, cum se descojeau semintele de floarea-soarelui? Halva se gaseste si aici la magazinele specializate în produse din Balcani si Europa de rasarit. Cu diverse arome si adaosuri (fistic, alune de pamânt, etc.). Dar nu este preparata cu zahar ci cu sirop. Am fost o singura data în tabara, în vacanta dupa clasa a doua. A fost de fapt o excursie de vreo zece zile, organizata de învatatori si parinti. Lânga Valiug, la lac. Am stat într-o cabana în apropierea lacului, cu dormitoare mari, comune, si mâncam la alta cabana (Crivaia?). N-am avut apa curenta la cabana, doar o fântâna. De spalat ne spalam la pârâu. In apa rece ca gheata. Am umblat peste tot: La pestera Comarnic, în satele din jur, în vîrf pe Semenic. De urcat, am urcat cu telescunul si am coborât pe jos. Am dat peste niste cuiburi de viespi. Pe unul dintre noi l-au aranjat ca lumea, si azi mai are urme. Eu am avut o pelerina din alea ieftine, de nailon, cu capison. M-am învelit în ea si am scapat neatins. Noroc ca n-a fost nimeni alergic. Ca s-ar fi terminat tragic. Un coleg s-a kkt pe el de frica. Dar nu se stie daca pe telescaun sau la viespi. Bineînteles ca am facut si baie în lac. În cele doua clase care trecusera, învatatorii ne-au dus în mod repetat la Mures ca sa învatam sa înotam. Sau cel putin sa ne obisnuim cu apa si sa "facem pluta". Mai târziu au fost si expeditiile "Cutezatorii" dar eu n-am participat. Fratii mei, da. În clasele V-Vlll, în vacante îmi petreceam multe dimineti în laboratoarele scolii (în cel de fizica, mai ales). Faceam ordine si, normal, experimente. Ca în timpul anului scolar nu prea era timp. Deh, lotul scolar, viermii de matase, etc. Editat Mai 22, 2018 de franzm Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Mai 22, 2018 Autor Partajează Postat Mai 22, 2018 (editat) Din cite-mi spunea tata era o masinarie destul de simpla care aveau doua tavi una cu proeminente ascutite iar cealalta cu gauri suficient de mari incit simburii sa treaca si sa cada in lada din lemn. Tavile se miscau inainte si inapoi frecind coaja semintelor,in felul acela spargindu-le coaja. Distanta dintre tavi era in asa fel reglata incit sa sparga doar coaja semintelor,lasind simburii intregi. Tata spunea ca ''oloierul'' dadea periodic jos tava cu prioeminente si cu un cui (special ????) refacea proeminentele, devenind ascutite. Un ventilator(la noi ii spunea vinturatoare) sufla aer peste seminte si coji.Semintele seci,mici,si cojile erau aruncate de curentul de aer intr-un sac. Unii simburi erau sparti sau cu resturi de coaja pe ei. De acolo erau luati si dusi la prajit. De aceea toamna sa adunau palariile de floarea soarelui si intinse pe podul casei pentru a fi bine uscate. Catre vara, semintele erau trecute printr-o vinturatoare ,curentul de aer aruncind florile si semintele seci afara. Dupa vinturare semintele se puneau in saci si erau dusila ''oloire'' ,la moara pentru a face ulei. Spunea tata ca atunci cind mergeau la ''oloire'', ''oloierul'' verifica daca semintele sint uscate. Daca erau cit de cit jilave nu erau primite,trimitindu-i sa le puna la uscat. L-am intrebat pe tata de unde stia ''oloierul'' ca semintele sint uscate. Spunea ca,cojile trebuiau sa fie despicate in partea ascutita a semintei. Daca luau o mina de seminte si le frecau in palma ,cojile spargindu-se, insemna ca sint uscate. Editat Mai 22, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Mai 23, 2018 Autor Partajează Postat Mai 23, 2018 15 hours ago, franzm said: Geo, cum se descojeau semintele de floarea-soarelui? Halva se gaseste si aici la magazinele specializate în produse din Balcani si Europa de rasarit. Cu diverse arome si adaosuri (fistic, alune de pamânt, etc.). Dar nu este preparata cu zahar ci cu sirop. Am fost o singura data în tabara, în vacanta dupa clasa a doua. A fost de fapt o excursie de vreo zece zile, organizata de învatatori si parinti. Lânga Valiug, la lac. Am stat într-o cabana în apropierea lacului, cu dormitoare mari, comune, si mâncam la alta cabana (Crivaia?). N-am avut apa curenta la cabana, doar o fântâna. De spalat ne spalam la pârâu. In apa rece ca gheata. Am umblat peste tot: La pestera Comarnic, în satele din jur, în vîrf pe Semenic. De urcat, am urcat cu telescunul si am coborât pe jos. Am dat peste niste cuiburi de viespi. Pe unul dintre noi l-au aranjat ca lumea, si azi mai are urme. Eu am avut o pelerina din alea ieftine, de nailon, cu capison. M-am învelit în ea si am scapat neatins. Noroc ca n-a fost nimeni alergic. Ca s-ar fi terminat tragic. Un coleg s-a kkt pe el de frica. Dar nu se stie daca pe telescaun sau la viespi. Bineînteles ca am facut si baie în lac. În cele doua clase care trecusera, învatatorii ne-au dus în mod repetat la Mures ca sa învatam sa înotam. Sau cel putin sa ne obisnuim cu apa si sa "facem pluta". Mai târziu au fost si expeditiile "Cutezatorii" dar eu n-am participat. Fratii mei, da. În clasele V-Vlll, în vacante îmi petreceam multe dimineti în laboratoarele scolii (în cel de fizica, mai ales). Faceam ordine si, normal, experimente. Ca în timpul anului scolar nu prea era timp. Deh, lotul scolar, viermii de matase, etc. Cind eram elev in clasele V-VIII si la noi la scoala se cresteau viermi de matase. Trebuia sa ne cocotam in duzii din sat pentru a culege frunze. Duzii fiind putini, oamenii nu ne prea lasau sa culegem frunze. De la Sfatul popular,s-a dat porunca,celor care aveau duzi,sa ne lase sa culegem frunzede dud. Cred ca vreo doi ani s-au crescut viermi,apoi au abandonat din lipsa de frunze,duzii fiind putini. Cind erau mari , rodeau la frunze zi si noapte ca si caii. Mie mi-au fost uriti,nu atit viermii cit corvoada culegerii frunzelor. Am rasuflat usurat cind am auzit ca nu se mai cresc viermi de matase la scoala. Link spre comentariu
Ion_Bumbu Postat Mai 23, 2018 Partajează Postat Mai 23, 2018 (editat) Si la noi la generala era moda asta cu crescutul viermilor de matase. Noroc ca la noi erau duzi pe marginea drumurilor si aveam de unde stringe frunze. Ne venea rindul cam la o saptamina sa ducem 2 plase pline, indesate de frunze. La final cam de 2 ori pe saptamina duceam frunze. Pe undeva ne placea, cind intrebau parintii unde mergem, noi...LA FRUNZEEE!!!, da de ce ma, cu betele de pescuit dupa voi? Editat Mai 23, 2018 de Ion_Bumbu Link spre comentariu
alcon Postat Mai 23, 2018 Partajează Postat Mai 23, 2018 Vă mai aduceţi aminte de acest model de călimară din oficiile PTTR şi de această sticluţă ieftină de cerneală? Link spre comentariu
Ion_Bumbu Postat Mai 23, 2018 Partajează Postat Mai 23, 2018 Erau tocuri mai evoluate cu o cheita pe laterala pentru blocarea penitei, acela din foto imi aduce aminte de ele. Link spre comentariu
Postări Recomandate