Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Ultima data am fost la surechi acum vreo 20 de ani. Curechi la murat, in butoi de plastic, am pus ultima data in 2010. Sotia-mi murise in 2004 si in virtutea inertiei,puneam curechi la murat in fiecare an.In butoi mai puneam si boabe de mălai si mere gutui. Moarea avea aroma si gust foarte placut. Combinatia de cirnatii proaspeti de porc, coaste prajite ,mamaliga si moarea de curechi era nemaipomenit de buna.

1 hour ago, alcon said:

Barabule, garniţă, lubeniţă...

Barabulele sint cartofii,lubenita stiu ce este,  in schimb garnita, nu stiu ce-i. Un cuvint cit de cit asemanator este gardina si se refera la butoaie.

Editat Mai 17, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Mi-am adus aminte de o intimplare hazlie,petrecuta la o vinatoare de  mistreti. Era iarna cu zapada destul de mare. Printre gonaci erau si citiva baieti mai marisori, mari amatori de partide de vinatoare. Dupa citeva goane sa asternut masa,fiecare mincind ce-si pusera-n ranița sau traista. Unii baieti care venisera la vinatoare cu stirea parintilor,aveau de mincare,ceilalti neavind nimic de mincare, au fost chemati da catre vinatori sa manince de la ei. La masa se glumea pe seama unora care ratasera vinatul. Intotdeauna cel care rata, gasea scuze, unele chiar de necrezut,dind vina pe viteza prea mare a mistretilor, a faptului ca a avut un rateu, ba pe desisului foarte des, ba pe faptul ca mistretii aparusera  din alta directie decit se asteptase el,  sau ca exact atunci cind isi facea nevoile, turma de mistreti a trecut pe linga el, acesta neputind trage. Ceilalti vinatori il tachinau sfatuindu-l  sa se urce-n copaci pentru ai putea vedea din timp, sau sa-si faca nevoile acasa. Glumele erau  cu dus si cu intors,nici un vinator nescapind  de bascalie. Nu exista vinatoare, in care vreun vinator sa nu rateze. Multi recomandau, ca pe linga toate cele, sa nu le lipseasca cutitul de lemn. Eu nestiind la ce poate folosi cutitul de lemn la vinatoare,am facut imprudenta sa-ntreb pe tata,la ce foloseste cutitul de lemn. Tata mi-a spus cu voce tare ca, ca s-auda,toti ca, cutitul de lemn este necesar in cazul in care apare un mistret in viteza, trecind foarte aproape , te facea sa te scapi scapi in pantaloni ,cutitul de lemn, fiind folosit la rasul  ''rahatului'' de pe izmenele, naclaite. Au izbucnit hohotele de ris a vinatorilor si a gonacilor,eu simtindu-ma cam ''inconfortabil'' ca sa nu zic, prost.

A inceput vinatoarea noi,baietii,facind  harmalaie-n goana. Strigam si fluieram, in speranta ca, mistretii vor merge inspre  vinatori. Deodata citeva caprioare au aparut in viteza,din sens opus , speriate  de vinatorii din standuri, trecind printre noi. Un baiat a avut ghinionul sa se afle pe aceeasi directie cu caprioarele speriate,o caprioara sarind direct pe el, trintind-ul  la pamint. A inceput sa zbiere ca din gura de sarpe,noi fugind la el sa  vedem daca n-a patit nimic sau nu este ranit. S-a ridicat de jos speriat si cu ochii holbati,  ingaimind ceva. L-am intrebat daca n-a patit ceva,daca nu-l doare ceva. A dat din cap in semn ca n-a patit nimic si ca nici nu-l doare nimic. Era doar speriat.  Vestea a ajuns rapid la toti, inclusiv la vinatori, acestia facind haz de patanie. Dupa terminarea vinatorii,pe drumul catre casa se faceau glume pe seama baiatului. Citiva vinatori spuneau ca ,caprioarele vroiau cu tot dinadinsul sa-l pupe pe baiat, de drag ce le era.  Am ris tot timpul pina acasa. Tata-mi spunea sa nu rid pentru ca mi se putea  intimpla si mie ce i sa intimplat baiatului.

Editat Mai 17, 2018 de GEO 53 BN

[alcon]

7 hours ago, GEO 53 BN said:

Barabulele sint cartofii,lubenita stiu ce este,  in schimb garnita, nu stiu ce-i. Un cuvint cit de cit asemanator este gardina si se refera la butoaie.

 

Garniţă este un termen usor confuz, ce defineste o metoda traditionala de conservare a carnii de porc in untura, dar, si o metoda de depozitare a produselor.
Alaturi de afumare, carnea la garniţă (vas de ceramica sau vas metal pentru transportat lichide), asa cum mai este ea numita traditional in Oltenia.
Intr-o zona din Oltenia am vazut si am mancat niste produse (carne si carnati) pastrate in clasicele bidoane de aluminiu pentru transportul laptelui.
Bineinteles ca am mancat cu mamaliga, muraturi si ardei iuti. Acest deosebit festin s-a sfarsit cu foarte multe pahare de "sprit de vara pe timp de iarna".

[franzm]

Daca tot s-o amintit de pupaturile de caprioara, iaca ce-o patit un coleg de munca:

Colegu îi ciclist înrait. Se antreneaza aproape zilnic si participa în mod regulat la curse. Acu vreo 12 ani mergea pe bicicleta prin padure pe un drum asfaltat pentru biciclete. Era seara în amurg si avea pornit farul. Aparusera pe atunci primele faruri de bicicleta cu led-uri. Faceau o lumina puternica în comparatie cu cele cu becuri. La noi e terenul mai deluros si îi placea sa mearga repede la coborîre. Facea si asta parte din antrenament pt ca urma sa participe la un maraton ciclist în Elvetia. La câtiva metri înainte sa ajunga în vale, îi sare în fata o turma de caprioare. Atrase de far, caprioarele se opresc si se hoalba la el. El, speriat la fel de tare ca si ele, uita sa frâneze, intra cu bicicleta în turma, se da peste cap si ramâne pe jos, lat. Se trezeste dupa o vreme si aude niste gemete. Se târâie în directia lor si vede câteva animale întinse la merginea drumului. Cum l-au vazut, au încercat sa fuga si s-au târat în tufisuri. El n-o avut putere sa se ia dupa ele, o fost bucuros ca nu si-o rupt gâtul. Si-o adunat bicicleta, o indreptat ce s-o putut îndrepta la ea si o mers pe jos cale de vreo 15-20 de km pâna acasa. O ajuns noaptea târziu si o fost bucuros ca n-o mai avut cine sa-l vada si sa-l ia la întrebari. Ca era dubit rau. S-o spalat, o pansat ce s-o putut pansa si, dupa un pic de somn s-o dus la munca.

Seful firmei avea obiceiul sa treaca zilnic pe la fiecare sa-i dea buna ziua. Când l-o vazut tot pansat si o aflat ce s-o întâmplat, s-o dus fuga în birou si ne-o facut la toti o asigurare suplimentara de accidente. Pe urma l-o dojenit pe colegu cum ca nu-i voie sa ranesti animalul la vânatoare si sa-l lasi sa crape undeva în padure.  Si mai ales sa-ti lipsesti colegii si pe sef de o friptura de caprioara.

De atunci, de fiecare data când ia câte o trânta cu bicicleta, îl întrebam daca ne-o adus si noua carne de caprioara.

[alcon]

A mai băut cineva Hanul Ars rachiu aprig de Cîlnău? Am întrebat peste tot, dar, nu se găseşte...

 

[GEO 53 BN]

8 hours ago, alcon said:

 

Garniţă este un termen usor confuz, ce defineste o metoda traditionala de conservare a carnii de porc in untura, dar, si o metoda de depozitare a produselor.
Alaturi de afumare, carnea la garniţă (vas de ceramica sau vas metal pentru transportat lichide), asa cum mai este ea numita traditional in Oltenia.
Intr-o zona din Oltenia am vazut si am mancat niste produse (carne si carnati) pastrate in clasicele bidoane de aluminiu pentru transportul laptelui.
Bineinteles ca am mancat cu mamaliga, muraturi si ardei iuti. Acest deosebit festin s-a sfarsit cu foarte multe pahare de "sprit de vara pe timp de iarna".

Si-n Ardeal carnea de porc si cirnatii se conserva in untura de multi ani. Parinti mei faceau asta. Muschii de pe spate se taie felii grosute si se prajesc,la fel si cirnatii un pic afumati. La prajitul carnii se pun si catei de usturoi. Carnea prajita si cirnatii sa aseaza-n bidoane special facute( se gasesc in comert) pentru pastrarea unturii in forma de trunchi de con,baza fiind mai mare decit gura vasului. Inainte cind nu erau vase speciale pentru asa ceva se foloseau borcane din sticla, de capacitate mare 10 l sau  mai mari si se acopereau cu celofan,legindu-se cu sfoara.  Peste carne si cirnati se toarna untura infierbintata si apoi se pune intr-un loc racoros. In felul acesta carnea rezista mult timp,(si cind cald) daca vasele erau depozitate in locuri racoroase,pastrindu-si gustul si aroma, usturoiul avind un ''cuvint'' greu. O metoda inventata de  inaintasii nostrii care n-aveau frigidere si congelatoare. Acum, carnea tinuta mult in congelator, dupa o vreme isi schimba culoarea si gustul.

Editat Mai 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

7 hours ago, alcon said:

A mai băut cineva Hanul Ars rachiu aprig de Cîlnău? Am întrebat peste tot, dar, nu se găseşte...

 

Probabil c-a disparut la fel ca alte bauturi renumite, cum au fost,Tuica de Turț,de Zalau, Bistriteana,(zone cunoscute pentru numarul mare de pruni), care nu se deosebeau aproape cu nimic de tuica facuta de catre oameni la pălincie sau la ei acasa. Acum toate bauturile au acelasi gust, de spirt alimentar. In satul in care m-am nascut, foarte multi oameni aveau cazan propriu(binenteles ca era ilegal sa ai cazan) cu care-si faceau tuica,la noi fiind foarte multi pruni. Si noi am avut cazan cu care faceam tuica. In fiecare an faceam si cite 150 de litri de tuica,binenteles daca vremea era prielnica si nu dadea vreo bruma tirzie, inghetind florile prunilor. Acum poti sa-ti faci tuica cita vrei, pentru consum propriu,dar ,legal ,n-ai voie s-o comercializezi. Citi fac  asta? Avind multa,nu poti s-o bei pe toata! Atunci mai si vinzi. La tara, sa fii prieten cu politistul din sat, este cea mai buna afacere. Multi fac asta, stiind ca politistul inchide ochii,daca-l ''momesc'' cu tuica

Editat Mai 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

7 hours ago, franzm said:

Daca tot s-o amintit de pupaturile de caprioara, iaca ce-o patit un coleg de munca:.............................................

.............................................................................................................

Ca veni vorba de cazatura cu bicicleta! Aveam o bicicleta de dama,Carpati. Intr-un an tata a vrut sa mearga pina intr-o localitate apropiata(vreo 6-7km) in care se faceau  butoaie,cazi din lemn de stejar, ca sa dea comanda pentru o cada mai mare.Drumul fiind destul de lung a ales sa se duca cu bicicleta. Cind s-a uita mai bine a vazut ca o roata este pe janta. L-a rugat pe un vecin sa-i imprumute bicicleta pantru a merge pina-n Șamșud . Vecinu i-a dat-o fara sa-si spuna ca n-are frina de torpedo ci doat frina de mina. La mers n-a fost o problema, pentru ca a avut de urcat un deal,mergind pe linga bicicleta. Dupa ce a ajuns in satul de dupa deal, de acolo drumul era drept cu o panta foarte mica, putind merge fara sa fie nevoit sa frineze. A ajuns in Șamsud la omul care facea căzi si butoaie din lemn de stejar,s-au inteles la pret ,au batut palma, ungurul scotind niste vin, cinstindu-se un pic(renumitul vin de Șamsud) si dupa ce au stabili cind sa mearga dupa cadă,tata a pornit spre casa. Drumul usor si la intors pina cind a ajuns in virful dealului. Urma coborisul unde nu mai trebuia pedalat. Ce s-a gindit tata? Sa nu mai coboare pe drum. A mers pe drumul de pe virful dealului pina cind a ajuns in drept cu satul nostru. Trebuia sa coboare pe o pasune,panta nefiind foarte abrupta,dar suficient de mare ca sa prinzi viteza. A inceput coborisul si  cind a vazut ca prinde viteza a incercat sa frineze cu frina de mina(frinele alea care actionau direct pe cauciuc).S-a redus un un pic viteza dar  nu suficient. A incercat sa frineze din trorpedou dar a vazut ca frina nu functioneaza. A insistat cu frina de min,  dar panta fiind din ce in ce mai abrupta,viteza a crescut  ingrijorator de mult, pina-n vale fiind inca mult de coborit. Trebuia sa ia o hotarire,singura viabila era sa vireze intr-o parte sau se arunce jos de pe bicicleta. Deoparte si de alta a drumului erau niste santuri sapate de ploaie,destul de adinci. A ales sa se arunce de pe bicicleta. S-a aruncat ,viteza fiind destul de mare si cazatura a fost spectaculoasa. Cind s-a oprit din rostogolire, palaria era departe intr-un sant, pantalonii rupti in fund si-n genunchi, tata cu genunchii beliti si cu orgoliul de maistru minier, la pamint. A inceput  a cobori toti sfintii din cer,  injurind de mama focului ,injurindu-l pe vecinul care-i imprumutase bicicleta si pe el ca avuse o idee total neinspirata. A luat bicicleta cu ghidonul intr-o parte,cu o roata strimba si a luat-o la vale. N-a intrat prin sat in halul in care era, fiindu-i rusine de oamenii cu care s-ar fi putut intilni. A urcat dealul  de pe cealalta parte si șotinc,șotinc, a ajuns acasa, nervos nevoie mare. Soramea,studenta, era venita acasa. Cind l-a vazut in halul acela s-a pornit pe ris de nu s-a mai putut opri. Tata nervos a inceput a injura iar  dar intr-un final a inceput a ride si el de felul in care arata,julit cu palaria plina de praf, cu pantalonii rupti si plini de praf . A dus vecinului, bicicleta, dojenindu-l ca nu i a spus ca n-are frina de toroedou, vecinul cerindu-si scuze c-a uita sa-i spuna de frina. Citeva zile n-a iesit din curte sa nu de-a ochii cu oamenii,  care treceau pe linga noi,pina cind julitutile  nu s-au vindecat. S-a jurat ca n-o sa mai imprumute niciodata bicicleta de la nimeni si ca prefera sa mearga pe jos. Cind mi-a povestit ce a patit, am ris de m-am tavalit pe jos. Deja juliturile erau vindecate, iar el facea haz de intimplare.

[franzm]

7 hours ago, GEO 53 BN said:

Carnea prajita si cirnatii sa aseaza-n bidoane special facute( se gasesc in comert) pentru pastrarea unturii in forma de trunchi de con,baza fiind mai mare decit gura vasului.

Badicu de untura era din tabla smaltuita si avea capac cu gaurele. De proaspata (=taiatul porcului) bunica facea mai multe feluri de untura. Pe lânga untura mare si untura normala, mai facea si untura cu lapte (si unt de casa). Asta era pentru prajituri si pentru uns pe pita.

[GEO 53 BN]

2 hours ago, franzm said:

Badicu de untura era din tabla smaltuita si avea capac cu gaurele. De proaspata (=taiatul porcului) bunica facea mai multe feluri de untura. Pe lânga untura mare si untura normala, mai facea si untura cu lapte (si unt de casa). Asta era pentru prajituri si pentru uns pe pita.

Cred ca e vorba de osinza pe care o  foloseau femeile, mamele si bunicile noastre la prajituri. Era o untura de calitate. Cealalta untura era facuta din untura de pe mațe, din cazaturile de slanina si bucati de carne cu multa grasime,care erau taiate mai marunt si se punea la topit. Dupa ce untura topita capata o culoare rosietica era strecurata si pusa in bidonul din tabla smaltuita cu capac cu gaurele (pentru aerisire) si se punea undeva la rece sa se inchege. Bucatile de carne, cu untura multa pe ele, puse la topit,deveneau jumari crocante. Mincam jumari cu piine si ceapa pina ne saturam. Iti mai aduci amine ce buna era bucata de pita unsa cu unsoare si cu boia dulce? Dar felia de pita (facuta-n cuptor),lunga de 30-40cm unsa cu unsoare si pus un strat gros de zahar(pe untura)? Ce zici! Deja-mi ploua-ngura!

Editat Mai 18, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Cum sa nu. Cu asa ceva ne mâna la scoala. Se faceau si pogacele cu jumari: se adaugau jumarile macinate la aluat, se intindea aluatul, se decupa cu forme da tabla (rotunde de obicei) sau se taia cu cutitul în patratele si se coceau în duba. Trebuia bunica sa aiba grija sa nu mâncam prea multe când erau calde, ca ajungeam la dispensar cu dureri de mijloc.

Da' clisa fiarta, cu usturoi si boia ati facut? Se topea în gura ca untul.

Editat Mai 18, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

1 hour ago, franzm said:

.........................................................................................

Da' clisa fiarta, cu usturoi si boia ati facut? Se topea în gura ca untul.

 Da cum sa nu?  Adusa din podul casei,un pic inghetata, mincam ca lupii.

 Mama scotea bucati de carne si cirnati din bidoanele cu untura ,le punea in cratita ,pe foc, si le infierbinta pina sfiriiau, untura  topindu-se, ni le servea cu cartofi ''tosăniți''(zdrobiti) sau piure de cartofi si muraturi: castraveti murati,sau varza murata,tocata cu cutitu si pus ulei peste ea.  Mincam ca spartii. Nu am fost grasi si cu atit mai mult, obezi!  Azi lumea maninca toate porcariile ,numai mincare sanatoasa, ca atunci, nu. Deh, frica sa nu se-ngrase!

Nu trebuie mers la sala, sa scape de kilogramele-n plus! Trebuie doar miscare si daca se poate munca sustinuta. Sa vezi numa'  cum arzi caloriile! Daca maninci ca spartu' si pe urma te tolanesti in pat,uitindu-te la TV, la telenovele, n-ai cum scapa de kilogramele-n plus,din contra, se vor adauga alte kilograme. La tara mincai bine dar si munceai pe masura!

Editat Mai 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Continuu cu peripetiile de pe vremea cind era copil.

Tata, fiind vinator ma lua cu el iarna la vinatoare de iepuri,fazani,potirnichi. Intr-o zi un amic de-al lui l-a intrebat daca nu-i trebuie un catel care provine de la o catea buna la vinatoarea  de fazani si de potirnichi. Cum era mic, tata nu-l lua la vinatoare, asteptind sa creasca si pe urma sa-i vada aptitudinile. A trecut un an si intr-o zi de toamna tata a hotarit sa-l ducem cu noi la vinatoare de iepuri si fazani. Zis si facut. Am plecat de dimineata cu mincare-n ranita si cu catelul dupa noi. Cum am ajuns  pe hotar tata ik-a dat drumul,catelul alergind ca un nauc. Degeaba eu si cu tata strigam la el sa vina linga noi ca nu ne asculta. Am incercat sa-l prindem si sa-l legam ca sa nu mai fuga ca si habaucu, peste tot,dar n-am reusit, continuind sa fuga neascultindu-ne. Tata a inceput sa-l injure si sa strige la el. Am incercat sa-l chemem sa-i dam de mincare,dar nici poveste sa se apropie de noi. Tata era tot mai nervos pentru ca fugind peste tot stirnea iepurii care o luau la fuga.  A trecut ceva vreme si tata deja era hotarit se mergem acasa. Dupa multa alergatura  pe cimp catelul a inceput a obosi. Tata l-a chemat ,momindu-l cu o bucata de piine.  A reusit sa-l prinda si sa-l lege ca  sa-l putem controla. Se smucea al dracului de tare. Am incercat sa-l linistim, dar n-am reusit. Mergind pe cimp ,la un moment dat a sarit un iepure din culcus  si a luat-o la fuga. Tata a intins pusca si a tras, iepurele cazind. Ciinele cind a auzit detunatura s-a smucit  si a scapat ,luind-o la fuga  chelalaind. A fugit pina nu l-am mai vazut. Deja tata era convins ca ,ciinele este pierdut. Era nervos doar pentru ca umblase-m mult ,degeaba, batind atita teren fara sa impuste nimic,inafara de acel iepure.  Deja a inceput sa se insereze si ne gindeam sa plecam acasa. Tata-si luase gindul de la catel,considerindu-l pierdut definitiv. Am plecat catre casa,ajungind acasa pe intuneric. Mama  ne-a intrebat daca am venit cu ceva in ranita sau nu. I-am aratat iepurele impuscat. Tata i-a povestit ce probleme ne-a facut catelul si cum am reusit  sa-l scapam din mina. Dupa vreo saptamina ,intr-o dimineata tata a vazut catelul acasa. Ce facuse el in tot acel timp nu am reusit sa aflam. Era slab ca un ogar coastele vazindui-se foarte bine prin piele. L-am hranit pina si-a revenit. Dupa doua saptamini  am plecat iar la vinatoare,ducind si catelul cu noi, dar de data aceea l-am legat  cu o curea nemaiputind sa mai scape. Tata il tot linsitea crezind ca il va aduce pe ''calea cea drepata''. La primul foc de pusca sa zbatut de am crezut ca o sa se sugrume. Tata nervos, la dezlegat si i-a dat drumul, tragind un foc de arma in aer. Catelul a luat-o la fuga ca un nebun pina cind nu l-am mai vazut. Din acel moment nu l-am mai vazut niciodata. Cine stie pe unde s-o fi ratacit , murind de frig si de foame. Tatalui meu citeodata-i parea rau dupa el  dar imediat se apuca sa injure stiind cite necazuri ne facuse  cit am fost la vinatoare. Abia peste un an tata a primit o catelusa de vreo citeva luni ,care s-a dovedit a fi ciine de vinatoare. Mergea la fazani de zbirniia. Pe iepuri,daca nu cadeau in foc ii alerga pina cind n-o mai vedeam., De fiecare data, se intorcea, obosita si plina de noroi si de scai. Ne era foarte  draga la toti ai casei . Intr-o zi a disparut de acasa. Tata si eu am cautat-o peste tot citeva zile fara s-o gasim. Eram convinsi ca cineva ar fi otravit-o,cu toate ca nu era deloc agresiva. Dupa o saptamina cineva i-a spus tatalui meu ca un ciine prins int-un laț,  mort. A mers sa vada si atunci a vazut ca este cateaua noastra. Ne-a parut foarte rau la toti dupa ea. Dupa aceea am mai avut si alti ciini,unii buni la vinatoare altii fara veleitati  vinatoresti ,tata scapindu-se imediat de ei, dindu-i la cine vroiau ciine de curte.

Editat Mai 18, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

 Era vara si absolvisem clasa a II-a. Tata fiind in concediu,i-a spus mamei ca in ziua urmatoare o sa mearga sa coseasca iarba de pe o parcela dintr-un loc numit Văraștină. In fiecare primavara terenul respectiv era inundat de apele care  se revarsau din valea Maja.  Fiind inundat frecvent crestea mult rogoz ,acestuia placindu-i apa si  terenurile pe care baltea apa. Rogozul crestea destul de inalt,pina la circa 60-70cm si era des ca papura. Mi-am exprimat dorinta de a merge si eu cu tata. Mama a incercat sa ma lamureasca sa stau acasa. Am insistat sa merg cu el si intr-un final mama a fost de acord. A doua zi de dimineata tata s-a trezit foarte devreme si se pregatea de mers la coasa.  Eu, care de regula dormeam mult, mama  tragind de mine si strigind sa ma scol, data asta am dormit cu grija sa nu ratez mersul la coasa. Cind am auzit miscare in casa, m-am sculat si m-am dus  in bucatarie cu ochii cit cepele,unde mama-i puse tatalui meu sa manince, punindu-i mincare si apa pentru toata ziua. Mama vazindu-ma ca intru-n bucatarie, m-a intrebat de ce m-am sculat atit de devreme,comentind ca atunci cind trebuie sa fac ceva, trebuie sa traga de mine  minute intregi pina ma vede ridicat din pat. M-a trimis sa ma spal si sa ma imbrac, apoi sa mincam ceva si sa pornim la drum. Am mincat pe fuga sa nu care cumva sa ramin acasa. Tata a luat coasa o furca si o damigeana cu apa. Traista cu mincare mi-a dat-o s-o duc eu. Am insfacat-o si la drum. Dimineata era o racoare placuta de-ti era mai mare dragul. Ca sa scurtam drumul la iesirea din sat am luat-o catre vii. N-am intrat in vii ci doar am mers pe linga gardul viilor, continuind drumul pe linga padure pina la locul unde tata trebuia sa coseasca. Tata batuse coasa de cu seara,asa ca ajunsi la locul de cosit , s-a apucat imediat de lucru. Eu, neavind alta treaba, fugeam de ici colo sa prind cosasi, mergind la vale sa ma uit dupa pesti.Cind s-a ridicat soarele s-a facut cald tare. Mi-am dat jos camasa, raminind gol de la briu in sus. Spre amiaza soarele era atit de puternic, incit frigea. Tata mi-a spus sa ma duc la umbra sub salciile care cresteau pe malul vaii. Am stat ce am stat si apoi mi-am continuat ''activitatea''. La amiaza cind am auzit clopotele de la biserica din satul vecin,tata m-a chemat sa mincam. Ne-am pus la masa si am mincat ce ne puse mama de mincare. Damigeana aporoape se golise de apa ,fiind cald, tata bea apa des. Fiind si alta data cu tata la coasa  stiam un izvor care era in marginea padurii. Tata m-a intrebat daca mai stiu unde este izvorul din marginea padurii. I-am spus ca da,stiu. Mi-a dat damigeana spunindu-mi sa ma duc la izvor si s-o umplu cu apa. Mi-a spus sa am grija sa n-o scap si sa se sparga. Damigeana fiind imbracata-n nuiele,cu toarta, era usor de dus. Am pornit catre padure si ajungind acolo am umplut damigeana cu apa. Am mai stat la umbra o vreme pina cind tata a fluierat ca sa ma intorc. Am luat-o si am pornit catre tata.  A baut apa si s-a apucat iar de cosit. Era trecut bine de amiaza si soarele  incepea sa cada spre asfintit. Tata mi-a spus sa iau furca si sa intorc brezdele cosite dimineata. Am luat furca si m-am apucat de intors brazdele cum am putut. In iarba era plin de cosasi(lacuste) care sareau in toate partile. Nu departe de noi a ''aterizat'' o barza care s-a apucat sa prinda lacuste. Tata se mai oprea din cosit si  ''vorbea'' cu barza, aceasta oprindu-se de la vinatoarea de lacuste si alte vietati ce misunai prin iarba, uitindu-se atent la el. Cind tata se apuca iar de cosit ,barza-si  continua vinatoarea de lascuste. Eu fiind, ocupat cu intorsul brazdelor nu eram atent la ce facea barza. Deodata l-am auzit pe tata strigind si injurind. M-am uitat spre tata si am vazut ca barza prinse un pui de iepure micut,micut, tinindu-l in cioc. Puiul de iepure se zbatea si tipa. Tata s-a aplecat si a luat un bulgare de pamint,aruncindu-l spre barza. Aceasta si-a luat imediat zborul. Am fost foarte marcat de ce am vazut. Nu credeam ca o barza vineaza si altceva decit sopirle,serpi,lacuste si poate soareci. De atunci atit eu cit si tata ,ne-am schimbat parerea despre berze. In anii aceia, in satul vecin erau foarte multe berze, care-si facusera cuiburile pe coamele caselor, depunind oua, clocindu-le si scotind pui. Era o poveste care spunea ca daca iei un pui de barza din cuib, aceasta se razbuna, aducind  taciuni aprinsi,dind  foc la casa. Berzele se hranesc  prinzind lacuste,soareci ,serpi, sopirle si cum am vazut cu ochii mei si pui de iepure mici fatati de curind. Cred ca daca nu era cosita iarba, barza n-ar fi prins puiul de iepure.  Dupa ce soarele a apus si a inceput sa se insereze,tata  sa lasat de cosit si ne-am pregatit de plecat catre casa,lasind uneltele, furca si coasa,ascunse sub brazde. La intoarcere am urmat aceasi ''ruta'' pe linga padure si vii. Am ajuns acasa cind deja se intunecase. Mama ne-a pus sa ne spalam si ne asezam la masa. Soramea era printre noi si asculta ce povesteam. Cind s-a ajuns la faza cu barza si puiul de iepure,sora mea si-a manifestat dorinta de a merge si ea cu noi in ziua urmatoare. Mama a incercat s-o convinga ca este prea mica, ca drumul este lung, caldura mare si ca fetelor nu li se cade sa mearga cu barbatii la coasa. S-a apucat de scincit pina cind mama, putin enervata, a luat-o de o ''aripa'' si i-a tras citeva palme la fund, trimitind-o la culcare. A continuat sa ''boceasca'' de mama focului, pina cind mama i-a promis ca o lasa sa vina si ea cu noi  in ziua urmatoare. A doua zi dimineata am plecat iar cu tata spre locul de cosit,luind cu noi inca o furca. A terminat de cosit, eu, continuind sa intorc brazdele. Barza a venit in vizita imediat ce am ajuns si noi acolo. A continuat sa prinda tot ce se putea prinde, din cind in cind isi lua zborul si disparea ceva timp dupa care era iar prezenta la vinatoare. Sigur avea pui  si acestia trebuiau hraniti.  Seara am pornit spre casa. In ziua urmatoare am intors brazdele de citeva ori ca sa fie uscate cum trebuie. Dupa vreo doua zile am mers si am adunat brazdele facind capite. Dupa vreo saptamina am mers  cu caruta( tata,mama si eu) dupa fin. Tata si cu mama au incarcat caruta si am dus finul acasa.

Si cam asta a fost!

Editat Mai 19, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Azi va voi istorisi o intimplare petrecuta acum multi ani.

Intr-o primavara, tata fiind vinator , mi-a spus ca vom merge, impreuna cu alti vinatori, la o actiune de stirpire a vulpilor. Vulpile erau foarte multe si exista pericolul izbucnirii unei epidemii de rabie. Spunea tata, ca o vulpe turbata a intrat intr-un sat, ziua in amiaza mare. Oamenii au omorit-o si au dus-o la veterinarul din sat, spunindu-i ce s-a intimplat. Acesta le-a spus  ca vulpea este turbata si ca toti cei care au pus mina pe vulpe ,trebuie sa mearga la cel mai apropiat spital pentru a fi internati ca sa li se faca analize.

Seful de grupa(de vinatoare) din sat a convocat toti vinatorii pentru ziua de duminica. Se stia de multi ani ca intr-o ripa imensa, numita  Ajaga,erau o gramada de vizuini, multe fiind vizitate de vulpi, altele fiind abandonate. Locul respectiv era situat destul de departe de sat si trebuia sa plecam devreme. Ajunsi acolo, vinatorii au inceput a verifica la cite vizuini se vad urme. Se stie ca vulpea are mai multe locuri pe unde poate intra si iesi din vizuina. Primavara, vulpile fata  si iese destul de des pentru a cauta hrana,ca sa poata sa alapteze puii. Urmele proaspete indicau faptul ca vizuina este ocupata de o vulpe si ca este posibil sa fie si pui in ea. Pentru a stirpi atit vulpile mature cit si puii lor, trebuiau scoase afara,vizuinile fiind destul de adinci si cu mai multe  galerii pe unde puteau iesi in caz de pericol. Aveam cu noi citiva ciini care erau dusmani de moarte a vulpilor,fiind specializati doar pentru asta. Seful de grupa din sat primise de la filiala de vinatoare, mai multe ''luminari'' fumigene,toxice,care scoteau vulpile din vizuini si omorau puii. Vizuinile erau sapate in spinării,si intotdeauna cu gura de intrare spre rasarit.  La prima vizuina, care se vedea umblata,vinatorii au cautat eventualele galerii pe unde s-ar fi putut strecura vulpile fara sa fie vazute. S-au postat in mai multe locuri pentru a putea impusca vulpea  care ar fi iesit din vizuina. Seful de grupa a aprins o luminare si a introdus-o in gura viziunii.  Nu dupa multa vreme s-a auzit un foc de arma ,unul din vinatori impuscind vulpea care incerca sa scape. Ne-am  adunat pe linga ea sa vedem daca ar avea pui. Dupa cum era de ciufulita  in zona mamelelor era clar ca avea pui. Probabil ca erau mici pentru ca nici un pui n-a iesit din vizuina. Primavara vulpile napirlesc fiind ca dracu de urite. Am cautat si alte vizuni umblate,gasind citeva unde sa procedat la fel,impuscinduse citeva vulpi si puii sigur murind din cauza fumului toxic. La o vizuina se vedeau urme proaspete si s-a introdus s-a introdus o luminare in gura vizuinii. Dupa citeva minute vulpea a iesit in viteza din vizuina printr-o galerie sapata foarte aproape de intrare. Un ciine care era nu foarte departe de iesire a sarit la vulpe,aceasta incercind sa se apere. Sa incins o bataie in desis intre ciine si vulpe,cheleleind si unul si altul. A resusit sa cape de ciine dar n-a scapat de arma unui vinator,fiind impuscata. Scoasa afara din desis si verificata ,vulpea urma sa fete, mamelele nefiind mari. Capetele vulpilor impuscate au fost taiate si duse intr-un sac la veterinarul din sat pentru analize. Lesurile au fost ingropate. Ciinele care se luptase cu vulpea a fost si el dus la veterinar,unde i s-a facuit un tratament,preventiv, destul de indelungat. Dupa citeva zile tata ne-a spus ca nici una dintre vulpile impuscate nu era bolnava de rabie. In saptaminile urmatoare am mai fost si-n alte locuri la vinat vulpi,la vizuina, negasind nici o vulpe bolnava de rabie.