Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[icar]

Iutari, am mincat prima data in armata.

Eram intr-un divizion, cred ca la Risnov. Dupa amiaza, aveam program de voie, desi eram "obligati" sa ne incadram in programul bateriei. La una din misiuni, vine ajutantu' la mine si-mi zice sa vin cu el. Nu prea mi-a convenit, banuiam ca e ceva de circa. Mi-a dat vreo trei saci de plastic, mari, si am plecat in padure. Hai zic, e de munca! Intram mai adinc in padure si imi arata o ciuperca, maricica sa zic, alba, cu lamele dese pe dos si zemuind unde a tupt coada. Imi zice "cauta ciperci din astea, nu prea ai cu ce le confunda, daca esti nesigur, intreaba-ma". Ce sa zic, ciuperci girla, patru miini sa fi avut! Am umplut noi citva saci buni. L-am intrebat ce face cu ei. Mi-a zis ca-i usuca, o parte, pe altii ii mureaza. Venim in unitate si mergem direct la bucatarie. "Du-te dupa niste otet", imi zice, "piine si sare"! Vin cu cele cerute, imi pune citeva ciuperci in brate si imi ordona sa le spal. Le spal, le pune pe plita din bucatarie si intr-o farfurie pune nitel otet cu sare. Dupa un timp, ia ciupercile de pe plita, le tavaleste prin otet si imi intinde una. "Cu piine", imi zice. Musc io, cam neincrezator! Ce sa zic, nu ma mai saturam!!! A trebuit sa-mi atraga atentia sa nu fac vreo indigestie, ca sunem la mama dracului, in virf de munte! A doua zi, am repetat figura, adica am mai adunat citva saci cu ciuperci, dupa care ne-am ospatat  cu inca o portie de ciuperci pe plita! De aunci nu am mai avut ocazia sa maninc.

[GEO 53 BN]

Ca daca ,colegu @icar a tot adus vorba de armata si de mincarea din armata, o sa va povestesc o patanie a unui coleg de ''cătănie''

Dupa cele 60 de zile de armata (instructie) facute la regimentul de infanterie motorizata, am fost trimisi la Centrul Militar unde am fost incadrati ca furieri.

In perioada de instructie am mincat ''căprărie'' de ne-au  luat toti dracii. Deja se stia ca dupa perioada de instructie, vom fi trimisi  la Centrul Militar. ''Caprarii'' ne ''faultau'' din toate pozitiile, ori de cite ori aveau ocazia, Toate porcariile din regiment cadeau in circa noastra, vorba ceea ''ori gresesti , ori nu gresesti, tot tu esti de vina''. Naveam la cine sa ne jeluim! Noi eram primii la facut curatenie, ceilalti fiind trimsi sa faca muncile usoare. Daca trebuia sa curatam cartofi , morcovi , ceapa, etc, noi eram trimisi acolo. Cind sfirseam,un căcănar de fruntas ne ducea in sala de mese unde urma sa mincam,  Nu va spun ca mincarea era de fiecare data cam rece, de multe ori sleita. O mincam fara sa cricnim, pentru ca a te culca flamind, nu era cea mai buna solutie. 

Intr-o dimineata dupa ce terminasem ''corvoada'', soldatul de la centrul militar, care venise dupa mincare , a venit cu vestea mult asteptata si anume , ca vom pleca la centrul militar. Militarul venise cu un ordin pe care-l lasa-se la P.C.  Mai ca ne venea sa-l pupam de bucurie. Nerabdatori, l-am intrebat cind vom pleca de la unitate. Ne-a spus ca vom pleca in cursul zilei, dupa ce vom preda arma si restul de efecte.  N-a trecut nici zece minute ca a si venit ''plotoneru''de companie, spunindu-ne ca urmeaza sa predam echipamentul, asta insemnind pantalonii, camasa de corp, vestonul, izmenele, mantaua caciula si bocancii. Am intrat pe rind dezbracindu-ne de toate cele, primind in schimb niste haine ca vai de lume, mai putin mantaua. Stateam ca popindaii in fata companiei asteptind sa vina cineva de la Centru militar sa ne preia, afara fiind un frig de crapau pietrele. Ciudat era, ca nimeni  nu ne lua in seama. Treceau ofiterii si subofiterii  pe linga noi de parca nici nu existam. Dupa vreo jumatate de ora a venit un fruntas , care ne-a condus la Centrul militar. Acolo ne-a luat in primire comandantul centrul-i militar , intrebindu-ne ce-i cu hainele de pe noi si bocancii. 

Apoi ne-a intrebat de ce am venit fara mantale. Fruntasul care ne aduse ia raportat ca comandantului ca plutionerul de companie din unitate ne dezbracase de mantăi. In fine! Am fost dusi la baia populara unde am facut o baie pe cinste, primind uniforme si incaltari noi. Hainele cu care plecasem de la regiment, au fost trimise inapoi. 

Unuia din colegi i-a venit rindul sa mearga dupa mincare la Unitatea militara. Era un lunecus de  abia puteai merge in picioare. Dupa ce  bucatarul ii umpluse marmita cu mincare. Marmita, impropriu spus marmita, de fapt  un vas din aluminiu pentru pastrarea laptelui, a pornit spre Centru militar. Indreptindu-se  spre Centrul militar , la coborire a lunecat  cazind, capacul marmitei deschizindu-se. Noroc ca se ridicase repede reusind sa salveze o buna parte din mincare. Ajuns la unitate ne-a spus ce a patit. Norocul lui a fost ca s-a ridicat urgent, salvind mincarea. Am ris de ne-am prapadit. N-a trecut o zi ca tot Centrul militar era la curent cu patania colegului. Comandantul de pluton(nici grupa nu eram, soldati fiind de toti 11) ne-a facut un instructaj, spunindu-ne sa mergem cu autobuzul pina-n zona industriala de unde ajungeam mai repede la unitate. Cind mergeam cu sau veneam cu in autobuz, mai erau si  fete de liceu, aruncindu-le ocheade. Cam la atit se limita totul! Ce mai! Ne mai scaldam si noi ochii!

 

Editat Iunie 5, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Simbata aveam program de instructie. Cu toate ca ne doream  sa facem instructie, de multe ori comandantul Centrului, anula programul de instructie. Era ce-a mai mare durere a noastra! Stiam ca este mult de lucru.

Programul de curatenie il aveam  tot la sfirsitul saptaminii.

Comandantul venea la serviciu, adus de soferul lui, personal civil,cu o Dacia 1300. Noi furierii aveam program de aranjare a documentelor, in fisiere, in ordine strict alfabetica.

Intr-o dupa masa, soferul s-a apucat de spalat Dacia, urmind ca dupa aceea sa plece dupa ''comandir''. Dupa ce a spalat masina, a lasat-o sa se usuce. Un coleg il tot batea la cap  sa-l lase sa conduca masina prin curte, soferul refuzindu-l de fiecare data. Intr-un moment de neatentie, colegul s-a urcat in masina si a pornit-o. A bagat-o  in viteza si a lasat ambreiajul, intrind in peretele cladirii. 

Botu' Daciei ,''mototolit'' cum trebuie!

Soferul, alb la fata a inceput sa-l injure de toti sfintii. Ofiterul de serviciu(un plutonier) a coborit si el in curte, luindu-se cu miinile de ca de cap. Nimeni nu stia ce sa faca, cum sa dreaga ''busuiocu''. La un moment dat a sunat telefonul, in spatele telefonului fiind ''comandirul''. Vazind ca soferul intirzie a sunat la Centrul militar. Dupa ce a primit ''vestea'' a luat-o pe jos, nervos nevoie mare. ''Plotoneru'' de companie, iesit si el in curte, a inceput sa ne injure pe toti. Toti eram ''căcați'' pe noi, nestiind ce o sa se intimple. Dupa vreo jumatate de ora , ''comandirul''si-a facut aparitia! Ofiterul de serviciu si plotonierul isi frecau miinile, albi la fata.

De cum a intrat in unitate, a si intrebat cine a ''mototolit'' Dacia. Ofiterul de serviciu, a luat pozitia de drepti, indicind pe colegul, care era  alb la fata mai ceva ca varul. Intorcindu-se spre ofiterul de serviciu, a decretat: La arest cu el 15 zile la Unitatea militara.

Apoi a decretat! Doua ore de instructie de front cu toti soldatii. Ne-am incolonat  si impreuna cu ofiterul de serviciu am urcat dealul in fuga spre un local numit ''Gradina poporului''. Ajunsi acolo a inceput capraria adevarata. Salturi, culcaturi, tirisuri vreme de doua ore. Citeva persoane cam afumate au iesit din local incepind sa-l injure pe plutonier. Dupa ce a trecut cele doua ore am coborit tot in fuga spre Centrul militar, insotiti de ofiterul de serviciu. Inainte de a intra am inceput sa batem pas de defilare, comandantul fiind prezent in Unitate. Dupa besteleala de rigoare, an fost trimisi fiecare la biroul la care  am fost repartizati, trebuind sa ne achitam de sarcinile trasate, indiferent de ora. Dupa ce ''comandirul'' a plecat, am inceput ai ajuta pe colegii care aveau mai mult de lucru decit  noi. Spre miezul noptii am terminat totul, chemind pe ofiterul de serviciu sa sigileze birourile.

A doua zi pe la ora 9 comandirul si-a facut aparitia, intrebindu-ne daca ne-am achitat de sarcinile primite. A intrat in fiecare birou verificind daca fisierele sint toate inchise si sigilate. Dupa ce a verificat totul, a plecat acasa, noi rasuflind usurati.

Cum aveam foarte mult de lucru trebuia sa stam peste program pentru a rezolva toate hirtoagele primite de peste tot, de multe ori prinzindu-ne miezul noptii. De fiecare data cind se primeau multe documente spre rezolvare  ofiterii se plingeau sefului biroului., care la rindul lui se plingea ajutorului comandantului. Colegu de la arest, care comise  fapta, slabise ca un ogar, mincarea fiind insuficienta.  In fiecare zi erau dusi la diferite munci. Vazind ca raminem in urma cu treaba ajutorul comandantului i-a raportat comandantului ca raminem tot mai mult in urma. Drept urmare a emis un ordin prin care colegul a fost scos de la arest, In felul ala noi fiind degrevati de o parte din treburi.

Cind a intrat in unitate era slab mai ceva ca un ogar.

 

Editat Iunie 6, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salut prieteni! 

Nu stiu daca  v-am spus ca toti furierii eram absolventi de liceu, scoli postliceale, licee pedagogice. Intre noi era si un absolvent de liceu, fiul directorului liceului din Jibou, fiind si cel mai tinar dintre noi.

Un coleg , invatator, avea obiceiul de a se lipi de fiecare de noi intrebindu-ne tot felul de chestii. Daca la inceput, am crezut ca este doar curios, pe parcurs am devenit banuitori, incercind sa ne distantam de el.

Periodic veneau niste ofiteri  superiori cu grade si specialitati diferite, aviatie, tancuri, infanterie, etc.

La punctul de control, doi dintre noi au fost numiti, (permanent) la punctul de control.

Ei erau cei ce ne avertizau, cind ofiterii, subofiterii,  veneau la Centru militar cind aveau si ei foarte mult de lucru. Daca eram in dormitor sau in salile de lucru, colegii de la punctul de control ne avertizau actionind de doua sau trei ori soneriile, mai lungi sau mai scurte, in functie de ofiterii care intrau. Cum noi lucram in doua sali mari ''trageam tare'', sa terminam lucrul, dupa care stateam la povesti.

Intr-o dupa masa un coleg(invatator) a fost chemat afara de colegul de la punctul de control. Credeam ca vreo ruda de-a lui a venit sa-i aduca cite ceva de-ale gurii. Dupa circa o ora a reaparut, apucindu-se de lucru imediat, fara sa ne spuna nimic. Toti ceilalti am vazut la el o oarecare stinjeneala. Parca ascundea ceva!

Un coleg care era la punctul de control, ne-a spus ca , de fiecare data cind ofiterul de contrainformatii venea  in unitate, colegul era chemat, la etaj unde era biroul ofiterul de contrainformatii, zabovind destul de mult timp.

Ciudat era ca asta s-a intimplat imediat dupa ce Dacia comandantului a fost busită.

Toti am fost chemati si nu odata ci de citeva ori la C.I-st  punindu-ne diferite intrebari, legat de parinti, colegi, prieteni, loc de munca, etc. De citeva ori a intrat si in biroul unde lucram, verificindu-ne peste tot.  Numa-ncur nu ne-a verificat.

Eu impreuna cu cel mai tinar dintre noi, eram codificatori. Am primit ordin ca orice hirtie, hirtiuta, notita pe care am scris gresit ceva , sa fie depuse in mapele pe care eram obligati sa le sigilam si apoi sa le depunem la biroul D.S (documere secrete). Ba de citeva ori a verificat si-n soba de teracota, sa se convinga ca nu s-a ars nimic. Lunar, de doua ori, toate hirtiile , hirtiutele, mizgalite erau date la ''topit'' intr-un crematoriu.

Deja stiam ce hram poarta colegu cu Dacia  evitindu-l. Cu el discutam doar banalitati, fara nici o legatura cu munca.

Dupa patru luni am fost detasat la Biroul mobilizare, unde sef de birou era un colonel. Acolo am dus-o ca-n sinu lui Avraam, de fiecare data cind mergeam la Cluj , ducind cite doua valize pline cu tot felul de documente. Cu o zi inainte ma avertiza! Ai grija sa ai ciorapii curati, tinuta calcata, bocancii ''vacsuiti''. Vezi ca o sa vii la mine acasa, unde am sotia si fiica profesor, si nu vreau sa strimbe din nas, de la duhoarea ciorapilor. Nu ma lasa pina cind nu mincam. Sotia lui si fiica erau de o amabilitate rara.

Dupa masa pe la ora 15 eram la autogara asteptind sa vina autobuzul. Cind venea autobuzul, ma asezam pe scaunul din spatele soferului, cu PPS-ul pe picioare. Automatul era doar de ''decor'' , fara cartuse. Cind ajungeam in Zalau ma dadeam jos din autobus , pornind spre unitate, unde predam arma ofiterului de serviciu!

 

 

 

Editat Iunie 8, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salut prieteni!

Continuu cu povestile din perioada cind eram  ''cătană''.

Dupa citeva luni de munca sustinuta,(la birou) aproape toti colegii, ne resemtimeam, mai putin cei doi colegi care faceau cu rindul la P.C (punctul de control). Toata ziua frecau ''menta'' facind bataturi ''la fund'', de la atita stat pe scaun.

Noi ceilalti ne straduiam sa ne facem norma zilnica. De la o vreme ochii incepeau sa ne usture, de la holbat, in  documente. Pe coridor aveam  un rezervor plin cu apa unde ne clateam ochii ,cind incepeau sa ne usture. In cele 8 ore de munca ''beneficiam'' de doar o scurta pauza de 30min, in care serveam un supliment, dupa care  inapoi la munca.

La ora  15:30, lasam totul ''balta'', incuiam camerele, sigilindu-le, lunind  masa de prinz, dupa care obligatoriu la somn pina la ora 17:30 cind  suna soneria, pentru inceperea muncii. La ora 19:20 adunam hirtoagele, le bagam in mapa, le sigilam si apoi le duceam la biroul D.S , unde le predam unui plutonier adjutant, aflat in pragul pensionarii. De fiecare data bodoganea , suparat ca iar am dus mapele mai tirziu.

Dupa aceea vedeam la TV filmuletul de desene animate, Mihaela parca,  dupa care treceam la vizionarea Telejurnalul. La ora 08:00 serveam masa , dupa care plecam la baie, unde ne spalam , ne imbracam in pijamale, la ora 21 se dindu-se stingerea.

Tot acolo am prins si cutremurul din '77. Dupa ce treburile s-au limpezit, am trecut la programul normal.

Intr-o dupa masa a venit in ''vizita'', adjunctul comandantului, care ne-a intrebat cum merg treburile, ce neajunsuri avem etc,etc. Unul dintre colegii de la P.C a cerut permisiunea sa putem face si noi  conditie fizica in  apropierea crematoriului , unde era o groapa cu nisip, unde numai nisip nu era. Pentru asta trebuia sa mai aducem nisip , singura balastiera fiind in apropierea Jiboului. Dupa ce ne-a ascultat, colonelul ne-a promis ca o sa vorbeasca cu comandantul  C.M.J pentru a ne permite sa aducem cu camionul nisip de la balastiera din apropierea Jiboului. La sfirsitul saptaminii ne-am  imbarcat in camion inarmati cu lopeti, pornind spre balastiera. Ajunsi acolo ne-am apucat de munca, incarcind camionul ,un Buceag, cu circa 4 t de nisip. Ajunsi la Unitate, am descarcat camionul in apropierea gropii de nisip. Avind si o bara , seara, faceam tractiuni  dezmortindu-ne. Nu era seara ca inainte de a merge la culcare sa nu ne abatem la bara , facind  tractiuni. Doar atunci cind ploua  nu faceam tractiuni. Un coleg , care se dadea mare scula pe bascula, ne-a  spus ca se  roteste continuu pe bara de citeva ori. A sarit de citeva ori facindu-si avint, incepind sa se invirte. La un moment dat mina i-a  lunecat, puscind o trinta,pe spate,de toata frumusetea. Initial ne-am apucat de ris dupa care , vazind ca nu se ridica, am sarit sa vedem ce a patit. Dupa citeva secunde de scuturat, i-a revenit suflul.

A stat citeva minute, in fund, pina cind si-a revenit,dupa trinta luata.

 

 

 

Editat Iunie 10, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salut prieteni!

Prinsi cu munca, zilnica,aproape ca n-am bagat de seama, ca ''liberarea'' se apropie. Furierii dinaintea noastra, au fost trecuti in rezerva, ramanind doar noi cei care le luasem locul.

Intr-o zi ne-am pomenit cu trei noi colegi( racani), care trecusera, si ei de perioada de instructie, si care trecuse-ra si ei prin ''furcile caudine''.

La fel de speriati si dezorientati, ca si noi, cind intrasem in unitatea militara, nu stiau ce sa faca. Dupa citeva zile de acomodare,  noii veniti ne-au fost repartizati. Noi , eu si colegul, ''fiind versati'',  intr-ale codificarii, am primit un coleg nou, ''racan'',  pe care urma sa-l initiem intr-ale codificarii. Fiind absolvent de postliceeala, a prins destul de repede, ce si cum, trebuie facut. Dupa o saptamina, l-am lasat sa se descurce singur. Cu exceptia citorva ''rateuri'' de mica amploare, noul coleg  s-a descurcat rezonabil. Noi ''veteranii'' am fost repartizati pe la birouri, lasindu-i pe noii veniti, sa se descurce singuri, cu transcrierea fiselor. Oricum ''virful de sarcina'' cu transcrierea  si codificarea, trecuse, raminind foarte putin de munca, pentru noii colegi. 

I-am lasat pe  noii veniti sa se descurce singuri, verificindu-i din cind in cind, sa nu faca ''gafe''. Cind dadeau de greu, mergeam si-ii ajutam (benevol), sa iasa la liman.

A inceput trecerea in rezerva a celor din contigentul din care faceam si noi parte. Pe masura ce soldatii, erau trecuti in rezerva, veneau la centrul militar, proapsetii rezervisti, inminindu-le livretele militare, gata completate. Pe masura ce trecea timpul, numarul celor care treceau in rezerva, scadea. Intr-o zi am primit de la biroul Evidenta militara, livretele (noastre) gata completate  si semnate de catre comandantul Centrului militar. A doua zi dimineata, dupa servirea mesei, ne-am adunat in curte,noi, ofiterii si subofiterii, in frunte cu Comandantul centrului militar, care ne-a felicitat pentru retranscrierea la timp a fiselor de evidenta militara, in noul format, mult mai complet. Apoi am intrat in sala, unde, de regula, erau adunati rezervistii, care urmau sa fie concentrati pe santierele patriei si cei care, in viitorul apropiat, urmau sa fie ei , incorporati. Dupa un an si ceva de catanie, urmau si ei sa devina noii rezervisti.

In sala, loctiitorul comandantului ne-a servit pe fiecare cu cite un paharel de tuica.

Dupa aceea am intrat in fiecare birou (unde am lucrat), dind mina cu toti cei cu care am lucrat. Pe un singur subofiter de la biroul financiar, nu l-am salutat. A fost singurul ofiter căcănar cu care nu ne-am inteles de nici un fel si pe care, de fiecare data , iarna, cind era frig ii duceam butuci de brad crapati in doua si care ardeau, ca hitrtia.

Ordinul era ca in fiecare birou, sa umplem lada pentru lemne de foc pina sus.  Nu stiu cum se ''facea'' ca de fiecare data, in biroul financiar, lemnele ''ardeau'' foarte repede. De fiecare data cind eram, intrebati  de ce este frig in biroul financiar, raportam, ca gasim de fiecare data  usa de la birou, deschisa. Intrebat , ofiterul , a raportat ca fumeaza si ca fumul trebuie evacuat, din birou, astfel nu se poate lucra. Raspunsul loctiitorului comandantului a fost!  Fumeaza mai putin sau de loc. Daca totusi nu poti fara tigara, atunci  fumeaza in curte! Ofiterii cu care eram in realtii codrdiale, beneficiau de lemne de esenta tare, in birouri fiind cald, mai ceva ca vara.

Mai era un subofiter care ''suda'' tigarile una dupa alta. Intr-o zi fuma si cite doua pachete de tigari, Carpati fara filtru. Cind fuma lasa usa la birou deschisa. S-atunci cum sa nu fie frig in birou?  Vara nu era nici o problema, in schimb iarna era un frig al dracului.

In birourile unde lucram si ne intelegeam bine (la catarama) cu ofiterii si subofiterii, aveam grija sa nu fie frig deloc. Cu cine ne mai intelegeam foarte bine, era un locotenet colonel, medic, fumator si el.  In pauza cind iesea la tigara ne intreba cine fumeaza. Dintre toti colegii, doar patru fumau si acelea cu filtru. Tot cu el faceam lectiile politice, care numai lectii nu erau. Stateam la  discutii intr-o sala  de la Statul major A.L.A, unde povesteam vrute si nevrute. Cind ''lectiile'' se terminau, era intrebati de catre colonelul doctor! Ati ramas  cu ceva in cap? Atunci raspundeam toti in cor!  Da sa traiti!  Dupa aceea plecam fiecare la biroul lui, ofiterii si subofiterii, asteptindu-ne, ca ''popa cu crucea'' de boboteaza.

 

 

Editat Iunie 12, 2020 de GEO 53 BN

[Marele Savant]

  Le faceati de le-ndoiati! pe mine mai ca nu m-au arestat la CMJ pe motiv ca livretul militar al meu e fals si ca nu a fost eliberat de ei, nu-mi dadeau de urma! a durat ceva pina s-a gasit cineva care citind indicativul UM unde facusem armata, le-a spus ca evidenta noastra e in alta parte si livretul este cit se poate de bun si de original! s-a intimplat cinva cind trebuia sa anunti la CMJ ca te muti in alta localitate si ca bun cetatean am vrut sa fac asta! culmea e ca am ramas in tot evidenta judetului initial, pina am ajuns la virsta la care nu mai prezint interes pentru armata!

[Ion_Bumbu]

Ma rog, nu cred ca tinea de Armata 5`a...

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, Marele Savant a spus:

  Le faceati de le-ndoiati! pe mine mai ca nu m-au arestat la CMJ pe motiv ca livretul militar al meu e fals si ca nu a fost eliberat de ei, nu-mi dadeau de urma! a durat ceva pina s-a gasit cineva care citind indicativul UM unde facusem armata, le-a spus ca evidenta noastra e in alta parte si livretul este cit se poate de bun si de original! s-a intimplat cinva cind trebuia sa anunti la CMJ ca te muti in alta localitate si ca bun cetatean am vrut sa fac asta! culmea e ca am ramas in tot evidenta judetului initial, pina am ajuns la virsta la care nu mai prezint interes pentru armata!

Livretul militar era eliberat doar la C.M.J- ul din judetul in care aveai domiciliul. Daca te mutai in alt judet, trebuia sa te duci la centrul militar, unde , pe livret in prima jumatate a lui se facea o consemnare  in care era  specificat judetul si localitatea unde ti-ai stabilit noul domiciliul. Asta o puteai face de cite ori iti schimbai domiciliul. Livretul militar era unic! Orice, modificari ca, avansari in grad, cursuri militare de specialitate, facute in cadrul unitatilor  militare, duceau la schimbarea livretului si implicit a codului de pe livret. Pierderea livretului  trebuia declarata in termen de 3 zile, la CMJ-ul judetului respectiv. Nedeclararea pierderii livretului in termenul prevazut de lege,  se lasa cu ani de puscarie!  

La citiva ani de la trecerea in rezerva, am facut niste cursuri tehnice, in cadrul unei Unitati militare din Bistrita.

 De doua ori pe saptamina faceam  cursuri teoretice. Dupa incheerea cursurilor, care au durat mai bine trei luni, ni s-au  retras vechile livrete, eliberindu-ne alte livrete militare, de asta data de specialitate.

Acum livretul il tin in dosarul cu diferite acte, mai mult sau mai putin  importante. Deh! Apucaturi de ''mosneag''.

Editat Iunie 12, 2020 de GEO 53 BN

[Spitfire]

Dupa `90, dadeai 700$ si-ti aduceau livretul acasa, iti mai spunea cretinul de colonel si "saru`mana, conasule!".

Nu a existat cretinatate mai mare decat obligativitatea "serviciului militar", dar a fost posibila fiindca unii accepta sa fie folositi ca sclavi fara sa protesteze.

[GEO 53 BN]

Acum 18 minute, Spitfire a spus:

Dupa `90, dadeai 700$ si-ti aduceau livretul acasa, iti mai spunea cretinul de colonel si "saru`mana, conasule!".

Nu a existat cretinatate mai mare decat obligativitatea "serviciului militar", dar a fost posibila fiindca unii accepta sa fie folositi ca sclavi fara sa protesteze.

Daca, armata, n-ar fi fost obligatorie, Han tataru' se inrola in armata! Dar cum atunci, armata era obligatorie, nu puteai sa te  fofilezi. Nici chiar tentativa, de a te eschiva de la incorporare, pe motiv de probleme cu sanatatea, nu era o optiune. De regula, erai tirit prin policlinici, spitate ,clinici,etc. Daca se dovedea ca-ai vrut sa fentezi armata, automat faceai bulau,5 ani parca, dupa care te duceau in fata comisiei, unde erai intrebat  daca vrei sa faci armata. Daca si atunci refuzai sa faci armata, mai incasai inca 3 ani de puscarie , dupa care erai eliberat. Oricum 8 ani de puscarie nu erau chiar putini ! Recalcitrantii, pe perioada cit faceau puscarie, erau intrebati daca sau razgindit si vor  sa faca armata. Daca refuzau  erau dusi din nou la ''gherla'', unde aveau parte de cele mai nasoale umilinte. Mincarea putina, desteptarea la ora 5 dimineata, munca de ocnas incepind de dimineata devreme si pina seara tirziu. Cred ca nici puscariasii nu aveau parte de astfel de tratamente!

[Marele Savant]

Acum 56 minute, GEO 53 BN a spus:

Livretul militar era eliberat doar la C.M.J ul din judetul in care aveai domiciliul. Daca te mutai in alt judet, trebuia sa te duci la centrul militar, unde , pe livret in prima jumatate a lui se facea o consemnare  in care era  specificat judetul si localitatea unde ti-ai stabilit noul domiciliul. Asta o puteai face de cite ori iti schimbai domiciliul. Livretul militar era unic!

 precum am spus, exact asta am vrut sa fac, cind m-am mutat in alt judet, dar eram inexistent! si ii cred. chiar m-am mirat de-a lungul anilor ca mai toti colegii au fost chemati la diverse ''convocari'' nu mai eu nu! Binenteles ca am avut si eu parte de mai multe atentii de acest fel dupa povestea cu livretul! dar am ratat destule fata de cei din generatia mea!

Acum 50 minute, Spitfire a spus:

Nu a existat cretinatate mai mare decat obligativitatea "serviciului militar", dar a fost posibila fiindca unii accepta sa fie folositi ca sclavi fara sa protesteze.

sincer, parerea mea este ca a fost cretinatate renuntarea la serviciul militar obligatoriu! desigur raminind armata nu munca pe santierele patriei, desi nici asta nu a facut rau nimanui!

Acum 6 minute, GEO 53 BN a spus:

Daca, armata, n-ar fi fost obligatorie, Han tataru' se inrola in armata! Dar cum atunci, armata era obligatorie, nu puteai sa te  fofilezi.

  Am avut doi colegi de pluton care au plecat plingind acasa pentru ca desi reusisera sa se fofileze la examenul de la incorporare, in prima luna de armata au fost depistati cu diverse probleme medicale, dezbracati si trimisi acasa! efectiv, au plecat plingind!

[Marele Savant]

Acum 9 minute, GEO 53 BN a spus:

Daca, armata, n-ar fi fost obligatorie, Han tataru' se inrola in armata! Dar cum atunci, armata era obligatorie, nu puteai sa te  fofilezi. Nici chiar tentativa, de a te eschiva de la incorporare, pe motiv de probleme cu sanatatea, nu era o optiune. De regula, erai tirit prin policlinici, spitate ,clinici,etc. Daca se dovedea ca-ai vrut sa fentezi armata, automat faceai bulau,5 ani parca, dupa care te duceau in fata comisiei, unde erai intrebat  daca vrei sa faci armata. Daca si atunci refuzai sa faci armata, mai incasai inca 3 ani de puscarie , dupa care erai eliberat. Oricum 8 ani de puscarie nu erau chiar putini ! Recalcitrantii, pe perioada cit faceau puscarie, erau intrebati daca sau razgindit si vor  sa faca armata. Daca refuzau  erau dusi din nou la ''gherla'', unde aveau parte de cele mai nasoale umilinte. Mincarea putina, desteptarea la ora 5 dimineata, munca de ocnas incepind de dimineata devreme si pina seara tirziu. Cred ca nici puscariasii nu aveau parte de astfel de tratamente!

mult folclor, nu se juca bambilici de acest gen! iar pe motive medicale se fenta si atunci, nici atunci medicii nu considerau ca sint platiti pe masura muncii depuse, plus alte situatii gen intretinator de familie, fiu de vaduva care mai avea frati sau surori minori, casatorit si cu copii, deci o evitau destui in mod legal!

Acum 2 ore, Ion_Bumbu a spus:

Ma rog, nu cred ca tinea de Armata 5`a...

Nu, pur si simplu au fost probabil uitate in alt loc, tot in acelasi CMJ.

[GEO 53 BN]

Mai nasol, a fost atunci, cind in loc sa faca armata, erau dusi la munci agricole, cules de porumb, cartofi,  struguri, fructe, etc,etc!

Apoi multi au muncit pe santierele patriei, ca, constructii de poduri, locuinte, canale de irigatii, etc. Nu mai departe Transfagarasanu, unde multi soldati au murit in accidente. Numarul real al soldatilor, care au  murit pe transfagarasan inca nu se stie cu cu exactitate.

Adevarul e ca in acea perioada, numai pregatire militara nu se facea! Dupa instructia de mintuiala, facuta , erau trimisi te miri pe unde, unde numai pregatire militara nu faceau. Daca, doamne fereste, se isca un răzbel, soldatii , pregatiti sumar, trimisi pe teatrul de lupta, soldatii ar fi murit pe capete.

Cind am facut armata, vreau sa spun, ca totul se limita la căprărie si anume, culcaturi, salturi, batut pas de defilare, etc,etc de parca in razboi, lupta se dadea, batind pas de defilre. In toata armata n-am tras mai mult de 15 - 20 de cartuse de reale. In rest trageam cartuse de manevra(oarbe). Bine ca nu s-a iscat un razboi, ca sigur  n-ar  mai fi fost nimeni sa va povesteasca.

La Centrul militar am facut trageri , doar  cu PPS-urile, si odata cu pistolul TT , greu ca naiba. Niciodata nu am nimerit tinta, cartusul infingindu-se in pamint la citiva metri de tinta.

Cam asa se facea armata pe atunci! Singurii care faceau armata cu adevarat au fost cei din trupele de securitate, in rest doar figuratie!

 

Editat Iunie 13, 2020 de GEO 53 BN

[-Atlas-]

Acum 49 minute, GEO 53 BN a spus:

Mai nasol, a fost atunci, cind in loc sa faca armata, erau dusi la munci agricole, cules de porumb, cartofi,  struguri, fructe, etc,etc!

Apoi multi au muncit pe santierele patriei, ca, constructii de poduri, locuinte, canale de irigatii, etc. Nu mai departe Transfagarasanu, unde multi soldati au murit in accidente. Numarul real al soldatilor, care au  murit pe transfagarasan inca nu se stie cu cu exactitate.

Adevarul e ca in acea perioada, numai pregatire militara nu se facea! Dupa instructia de mintuiala, facuta , erau trimisi te miri pe unde, unde numai pregatire militara nu faceau. Daca, doamne fereste, se isca un răzbel, soldatii , pregatiti sumar, trimisi pe teatrul de lupta, soldatii ar fi murit pe capete.

Cind am facut armata, vreau sa spun, ca totul se limita la căprărie si anume, culcaturi, salturi, batut pas de defilare, etc,etc de parca in razboi, lupta se dadea, batind pas de defilre. In toata armata n-am tras mai mult de 15 - 20 de cartuse de reale. In rest trageam cartuse de manevra(oarbe). Bine ca nu s-a iscat un razboi, ca sigur  n-ar  mai fi fost nimeni sa va povesteasca.

La Centrul militar am facut trageri , doar  cu PPS-urile, si odata cu pistolul TT , greu ca naiba. Niciodata nu am nimerit tinta, cartusul infingindu-se in pamint la citiva metri de tinta.

Cam asa se facea armata pe atunci! Singurii care faceau armata cu adevarat au fost cei din trupele de securitate, in rest doar figuratie!

 

Buna

Exact.

La fel si la noi in unitate,era unitate militara de"munci".

Noi eram TR-isti.Eram de serviciu peste tot.La bucatarie.la animale,in garda.

Intra cate un ciclu de 1200 de soldati(la ultimul ciclu doar 2 aveau liceul),iar dupa perioada de instructie si depunerea 

juramantului erau dusi la Rovinari.Inclusiv noi am fost 6 saptamani la munci agricole,la Sag,langa Timisoara.Nu pot 

spune decat ca a fost perfect acolo.Mai ales ca am fost platiti binisor(pe langa solda).

Spor tuturor

Alex