Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Acum 11 ore, d2134 a spus:

Daca la lectiile de geometrie ati baut cerneala, si ati spus ca nu mai aveti cu ce scrie, sigur ca a durat si sigur ca ati trasat-o punct cu punct.

Stimate coleg!

Te rog sa te abtii la a mai face comentarii rautacioase la adresa mea.

Nu sintem de aceeasi virsta, diferenta de virsta fiind de aproape 10 ani.

Te asigur ca nu voi mai face nici un comentariu la postarile tale!

Editat Mai 13, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

De-a capacele nu ne-am jucat dar, locuind aproape de calea ferata, am pus de toate pe sine, la turtit. Dupa ce am aflat de capsele de semnalizare folosite de ceferisti, eram toata ziua pe capul lor, cersind capse (se foloseau si la pistoalele de puscat bolturi în beton) . Ceferistii ne-au aratat cum se poate pocni cu ele: le legau cu o sârma si le izbeau cu fundul de ceva tare (beton, sina sau vreo piatra mare). Pe alea puscate le umpleam cu "fosfor" de la chibrituri. Dupa ce am început sa umblu la liceu, la oras, am pus o data o cutie de chibrituri (din aia de lemn) plina cu capse pe sina de tramvai, în statia de la gara din oras. Tocmai atunci a trecut un tramvai fara oprire (se întorcea la depou). Asa a bubuit ca s-au oprit si camionagii sa se uite la cauciucuri. Tramvaiul a oprit si el, vatmanul s-a dat jos si facea ocolul tramvaiului, tremurând. A fost penultima noastra "fapta" pe profilul asta. Ultima era sa ma coste un deget (nitroglicerina din productie proprie).

[GEO 53 BN]

Din capace de bere, faceam fluiere. Mergeam la bufetul din sat si ne umpleam buzunarele de capace de bere. Acasa luam securea si o infingeam in taietor, apoi, luam cite un capac  de bere si-l aplatizam. Capacul aplatizat, il imparteam patru, apoi cu ciocanul si un cui, dadeam o gaura. Cum gaura, facuta de cui avea marginile rasfrinte, le pileam  pina dispareau. Apoi indoiam capacul de bere aplatizat , in doua. Il bagam in gura si suflam, fluierul scotind un sunet strident. Gaura data nu putea fi nici foarte mica si nici foarte mare, pentru ca nu scotea sunetul acela strident. Apoi nici distanta dintre cele doua laturi , nu putea fi foarte mare sau foarte mica.Prin incercari repetate , reuseam sa aflam distanta optima, dintre cele doua laturi.

O alta ''joaca'' pe care o practicam frecvent , era ''puscarea'' cu fosforul de pe chibrite. Luam o bucata din lemn de esenta tare , in care cu un cui faceam o gaura nu foarte adinca. Umpleam gaura facuta cu fosforul de pe chibrite, indesindu-l bine. Apoi cu un cui, cu capatul ascutit, pilit pina cind devenea bont . Fixam cuiul in gaura facuta si apoi cu un ciocan ii dadeam o locitura puternica, bubuind destul de tare .

Se mirau parintii, nostri,  cind vedeau, ca dispar cutiile cu chibrite.

Va mai amintiti de cutiile de chibrite din lemn, avind pa laturi chestia aceea neagra, pe care se freca chibritul ca sa se aprinda acela  negru. Cind chibritele se terminau, cutiile erau aruncate. Recuperam cutiile goale si apoi le dadeam foc. Prima data ardea pasta cea negra. Stingeam cutiile si apoi frecam degetele intre ele, la intuneric, aparind luminite  fosforescente.

Editat Mai 14, 2020 de GEO 53 BN

[-Atlas-]

Buna

Eu altceva faceam cu capacele de bere.

Scoteam plasticul folosit la etansare si puneam o moneda de 1 leu.Puneam plasticul peste moneda.

Mergeam la cate un prieten si indoiam un capac(fara moneda) cu 2 degete.

Apoi il puneam si pe el sa indoaie capacul de bere,cel cu moneda.Poi isi rupea degetele fara sa reuseasca.

Ii spuneam:

-Esti un slabanog.

Spor tuturor

Alex

[un_razesh]

Acum 6 ore, GEO 53 BN a spus:

 

O alta ''joaca'' pe care o practicam frecvent , era ''puscarea'' cu fosforul de pe chibrite. 

 

La mine treaba asta era doar de sezon, in preajma sarbatorilor de iarna. Practic erau 3 categorii mari si late :

- pistolul - confectionat din teava cupru 6 mm turtita la un capat si indoita la unghi cam de 100 de grade, in capatul cu gaura un cui indoit tot cam la 100 de grade, bont slefuit de ciment. intre ele un elastic facut din camera de bicicleta. Asta era cam periculos pentru ca puscarea se facea in mana apasand pe elastic.

- tendonul - Din asta aveau doar cei cu pile si cunostinte printre sudori. Practic cele 2 piese ale unei balamale de poarta aveau sudate un fier beton de 6mm la capete. Fierul asta era in forma de U  si era manerul tendonului. La capetele de sus ale U-ului erau piesele sudate astfel incat sa intre una in alta pastrand insa o distanta cam de 1cm pana la intrarea completa. Se confectionau bilute din staniol pline su fosforul din chibrituri. Bilutele se bagau in acel spatiu ramas (prin fortarea bratelor U-ului). Apoi se lua U-ul ca un maner si se izbea puternic de ciment astfel incat cele 2 parti mobile sa izbeasca biluta cu fosfor din interior. Bubuiau de numa-numa !

- Tunul cu carbid - Asta era moarte de urechi si zanganit de ferestre !  Se confectiona din PVC - G de 110mm sau teava neagra de 80 mm turtita si lipita / sudata la un capat.  Cam la 25-30cm de capatul turtit era data o gaura de 1 cm unde se punea flacara dupa ce carbidul de pe fund isi facea treaba....cu un pic de apa.

Dupa tun.... se lasa cu sectorist la usa ! 

Editat Mai 14, 2020 de un_razesh

[GEO 53 BN]

La noi in sat a fost  mina de carbune. Puscatul cu carbid era distractia suprema.

Vara cind, era foarte cald, iarba se usca , vitele neavind ce paste. Ca sa se sature mergeam cu ele pe linga padure, unde inca se mai gasea iarba. Noi, cei mai mici, ne alipeam de baietii mai mari , care ne aparau de unii pusi pe scandal.

Intr-o vara, niste baieti, au gasit o bucata de teava metalica indoita  lunga de circa 1m. Unul dintre ei venit cu o secure , cu care a strangulat un capat al tevii. Apoi au sapat o gaura-n pamint iesind in pamint, cam jumatate de metru. Doi dintre ei au mers la mina de unde au adus niste beton , fixind teava. Cu o masina de gaurit manuala a dat o gaura  la nivelul pamintului. Apoi au bagat citeva bucatele de carbid, in teava ingropata si fixata in pamint, dupa care turnat apa in teava. Inainte au luat o bucata de lemn de brad pe care l-au cioplit atit cit sa intre  in teava putin fortat. Cind mirosul de carbid a inceput a se simta, tot mai tare, un baiat a aprins o bucata de hirtie apropiind-o de gaura din teava. A bubuit asa de tare incit ne-au tiuit urechile o vreme. Ca sa ne lase si pe noi sa puscam, faceam tot felul de corvoade. Toata vara numai cu asta ne-am distrat.   

Editat Mai 14, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Treaba cu "puscatul" cu carbid, nu ca vreau sa ma laud, dar eu am adus-o in oras. La noi nu exista asa ceva, dar, intr-o vara, am fost la verii mei, in Abrud. Acolo am vazut prima data carbid si lampa cu carbid. Verii mi-au arata si cum se pusca. Cum acasa nu aveam carbid, am luat de la verii mei, o bucata, maricica , sa ajunga. Am bagat-o intr-o cutie de vopsea, goala, cu capac cit de cit etans. Da, etans, cina am ajuns acasa, era sa ramin fara cutie, cind a vazut mama mea cum pute! A doua zi, impreuna cu prietnul meu, am purces la treaba. Am gasit o bucata de horn de tabla, i-am indesat o conserva intr-un capat, i-am dat o caura cu un cui, am bagat o bucatica de carbid si am turnat apa. Am infundat hornul cu hirtie si, cu un bat mai lung, aprins, am dat foc la gaura. Am obtinut o frumoasa...lampa de mina! In loc sa bubuie, la gaura hornului am aparut o flacara, ca la lampile cu acetilena: pusesem prea mult apa, asa ca acetilena rezultata, multa, pina ne-am fitait noi, a scos aerul afara in tub, asa ca in loc sa bubuie, doar s-a aprins! Am scos carbidul afara, fierbea cu spume, am varsat apa, am sters carbidul cu ziarul, sa-l uscam, l-am pus inapoi in horn, am infundat hornul cu hirtie, am turnat nitica apa prin gaura facuta in tub, ne-am indepartat putin si am pus flagara la gaura: o bubuitura de toata frumusetea!!!! Am tot puscat, spre disperarea si groaza vecinilor, care nu stiau ce se intimpla, pina am ramas fara carbid. La un moment dat, am vrut sa fac o racheta cu carbid. Am gasit o cutie de vopsea mai micuta, cam o juma de litru, si, pe capac, am pus un con din lemn de brad, racheta, de, am bagat carbidul, pe care am scuipat (reglasem cantitatea de apa!) in cutie, am pus capacul, si am dat foc. A pocnit fain, iar racheta  s-a inaltat ca...1,5 m! Mai tirziu, cind am mai crescut, ma mutasem la bloc, au aparut santiere in zona. Ne milogeam la sudori de ceva carbid si faceam cu el "grenade" pentru pescuit. Foloseam sticle de sampanie, ca erau mai rezistente, in care puneam, cam un sfert, apa. Din tifon, faceam o mica punga, in care puneam multe bucatele mici de carbit, ca sa incapa pe gitul sticlei. Introduceam plasa in sticla, pina deasupra apei, puneam dopul, il legam bine si, de gitul sticlei, legam o piatra mai mare, ca sa tina sticla la fund, apoi aruncam sticla in apa, la răgălii, unde statea pestele. Carbidul intra in reactie cu apa din sticla, si, cind presiunea era suficient de mare, bubuia sticla. N-am prins niciodata nimic!

Editat Mai 14, 2020 de icar

[bolek]

Din orasul de la poalele Sidexului. Unde cu o sticla de tuica iti puteai procura cam orice era prin sectie.

 

1 Tunulet .

Carbid si apa in cutie de nescafe amigo. Cutie culcata jos , capacul pus. Talpa pe lateralul cutiei. Carbid mai uzat de la punctul termic , la pranz goleau generatoru de acetilena. Cu 2 sticle de vin de tara obtinut, o plasa de 1 leu de carbid nou....

Cea mai inofensiva ...fata de ce urmeaza.

 

2 Tendon:

la noi i se spunea la combinatia de surub -piulita -surub , in piulita era fosforul , si in capat o coada lunga dintr o punga de plastic. Se arunca in sus si apoi cadea ca sageata pe asfalt din cauza pungii si percuta fosforul prin jocul filetului. Suruburile de M10 sau 12 sa chiar 14 si  intrau cam 10 gamalii de chibrit. 

Consecinte - de la un simplu poc , uneori sarea surubul de deasupra inapoi in sus si fugeam toti ca soarecii...maximul a fost o cadere pe un parbriz si la explozia fosforului ,  surubul de jos a patruns prin geam in bord...

 

3 Pistol - injector de tractor umplut cu fosfor , percutor era un cui indoit la 90 scos un pic afara din gaura injectorului, tragaci un elastic de la masca anti chimica. Uneori maner din tub bergman indoit la aragaz.

Consecinte -poc , cuiul sarit afara in obrazul colegului din fata.

 

4 Contracapsa cu teu.

Teava de otel cu gaura de vreo 7 sau 8mm , 10cm lungime , sudat fier de 6 lung pe laterala,  ca un teu. Intr un capat al tevii o capsa noua de impuscat cuie (cartus adica) iar in cealalta gaura o capsa goala. Se lovea de bordura cu fundul capsei bune si cealalta zbura cu viteza globtului.

Consecinte...previzibile... fiindca era destul de etansa teava... maximul ? Contracapsa a nimerit cam de la 1m  in tibia unui vecin in blugi...gaura in blug  ...sange in zapada ca la porc...dus la urgente la judetean...scos fragmente de blugi dintre fragmentele de os de tibie...ghips...sectorist...autorul ulterior a facut exercitii de spart piatra cu ciocanu in cariera.

 

Eu eram mic  si priveam sa invat meserie de la cei mari .

Editat Mai 14, 2020 de bolek

[Усилитель]

Aparat de sudura cu acetilena am avut totdeauna acasa, puscatul cu carbid nu m-a pasionat. Si acum mai am 2 tuburi goale de oxigen, tevi si pistol de sudura. 

Am puscat una de s-a auzit la 6 km..... Bunicul meu era sef echipa la CAP si lucrau pe camp la distanta aia. Am umplut un sac mare  de polietilena cu acetilena si oxigen din pistolul de sudat, tras fitil 10 m cu benzina pe jos.... Noroc ca am acoperit urechile bine, si asa fluierau, a picat si tencuiala de pe perete, eu si vecinul eram in camara.... 

Pe la 10 ani luam pusca Flobert de 4.8mm cu gloante si mergeam pe strada, impuscam gugustiuci, cand se umplea sacosa mergeam acasa, iesea o tocanita ca lumea.Acum mi-e mila si de o furnica..... apropo, in Ungaria arma respectiva este si acuma in categoria celor neletale, la fel ca cea cu aer comprimat, nu necesita permis port arma, dar nu este voie de folosit in locuri publice. 

[GEO 53 BN]

Un alt joc pe care-l practicam, era, ''frișca''(asa-i spuneam noi)!

Pentru joc nu trebuia altceva decit niste nasturi cu diametrul  egal cu a unei monede de 50 de bani, moneda aia care pe o fata era  un forjor, care intr-o mina avea un ciocan , iar in cealalta un cleste, pe cealalta fata fiind stema romaniei (la magazin gaseam asa ceva)

Sapam o gropita cu diametrul de aproximativ 10cm. Trasam(zgiriam)in  jurul gropitei un cerc , cu diametrul de circa 2m. Luam cite un nasture si-l aruncam spre gropita , Cel ce arunca nasturele cit mai aporoape de gropita, sau chiar in gropita, avea intiietate  la aruncat nasturele. Cu degetul mare incerca sa bage nasturele  in gropita. Daca baga-n gropita nasturele, trecea la alt nasture si tot asa pina cind rata. Atunci cel care avea nasturele cit mai aproape de gropita , incerca sa bage cit mai multi nasturi in gropita, dupa care , daca rata, urmatorul trecea la aruncat si bagat nasturele-n gropita. Cel care reusea performanta sa bage toti nasturii-n gropita, acvea intiietate la aruncat!Asa ne pierdeam timpul aproape toata ziua. Unghia de la degetul mare, era mai tot timpul  ''uzata''!

Editat Mai 15, 2020 de GEO 53 BN

[Vizitator]

Ma intreb acum, cate din toate jocurile enumerate si descrise aici ,se mai joaca? Sau se vor pierde in amurgul timpului?

[GEO 53 BN]

Chiar acum, fluffy37 a spus:

Ma intreb acum, cate din toate jocurile enumerate si descrise aici ,se mai joaca? Sau se vor pierde in amurgul timpului?

Probabil pe la tara, undeva, unde si-a rupt ''dracu coada'' sa se mai practice astfel de jocuri, cu toate ca m-as cam minuna.

[Усилитель]

Mai era un joc pe care eu nu l-am cunoscut/practicat , un prieten mi-a povestit care a stat o vara la sora-sa in Bucuresti , era nevoie de capace de bere aplatizate frumos pe sina de tramvai.....a adus cateva mostre ,erau frumoase ,la noi era o singura marca de bere ,si aia se gasea rar ,si avea capac fara grafica.....

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, Усилитель a spus:

Mai era un joc pe care eu nu l-am cunoscut/practicat , un prieten mi-a povestit care a stat o vara la sora-sa in Bucuresti , era nevoie de capace de bere aplatizate frumos pe sina de tramvai.....a adus cateva mostre ,erau frumoase ,la noi era o singura marca de bere ,si aia se gasea rar ,si avea capac fara grafica.....

Nu era cumva berea Samus? Am fost de multe ori in Satu Mare, unde aveam un verisor, militian. Saracu, a murit fiind batut si abandonat de tigani in parcul din spatele garii. Berea produsa in Satu Mare, mi se parea foarte buna, cu toate ca nu eram mare ''bautor'' de bere!  Asta era pe la sfirsitul anilor '70.

Berea adusa la noi in sat, era berea, de la Oradea.

Editat Mai 15, 2020 de GEO 53 BN

[un_razesh]

Acum 4 ore, fluffy37 a spus:

Ma intreb acum, cate din toate jocurile enumerate si descrise aici ,se mai joaca? Sau se vor pierde in amurgul timpului?

 

@Fluffy, e doar parerea mea, insa cred ca cel putin 90% din jocurile pomenite aici sunt pierdute definitiv de cel putin 20 de ani. Si aici ma refer strict la cele care implicau jocul pe echipe de cel putin 3-4 coechipieri.

Dupa cum am spus acu cateva postari eu sunt onestean. Mama insa e de undeva de pe langa Dej si multe din vacante mi le petreceam acolo, in sat Urisor, comuna Casei. Ei bine, chiar si atunci, adica acu 40-48 de ani multe din jocurile noastre erau necunoscute acolo. Dar erau si jocuri pe care le-am descoperit acolo. Cred totusi ca tinea si de numarul de copii si de preocuparile zilnice ale zonei. Cand cresti cu cheia de gat si parintii veneau de la serviciu dupa ora 16 iti dai seama ca diferea mult gradul de libertate

 

Acu sa va zic un pic cum statea treaba cu barcutele cu motor:

Musai se executau din polistiren expandat. Materialul de baza provenea din deseurile de la magazinul Universal care era undeva la vreo 300 de metri de bloc. Bucata de polistiren era prelucrata pe suprafata grunjoasa a exteriorului blocului prin frecare(alt motiv ca vecinii de la parter sa ne binecuvanteze !  Daca mai eram si 5-6 care executam barca in acelasi timp bietii vecini spuneau ca a  nins peste noapte desi era iulie !). Dupa ce forma barcii era definitivata ( nu le faceam mai mari de 40-50cm lungime) se trecea la  montarea componentelor de baza, motorasul  si axul elicii. Eeehh, aici era durerea cea mare....Motorasul cu tot cu fire era demontat din jucaria cu telecomanda cu fir (3V, cc). Axul elicei era musai din mina metalica de pix chinezesc (foarte greu de procurat) la care i se scotea varful cu bila si ramanea o simpla teava miniatura. La unul din capate lipeam elicea cu fir de polistiren topit la ochiul de aragaz. Elicea o faceam din capac de borcan taiat cu foarfeca si gaura data cu un cui. Una din piesele de baza si tot spilul lucrarii era cuplajul elastic dintre axul motorului si axul elicei care bineinteles ca nu erau perfect aliniate. Dar treaba o rezolvam cu banalul ventil de camera de bicicleta ! Acel mic tub de cauciuc era perfect pentru acest cuplaj.

Motorul si axul elicei se fixau de barca cu agrafe de sarma infipte in polistirenul barcii. Bateria la fel, tot cu agrafe. Era haios ca mereu testam bateria Elba , patrata, de 4,5V cu limba.....timp de 10 minute dupa....eram peltic sadea ! Nu mai legam 2 vorbe ca lumea !

Mergeau barcutele astea de rupeau...apa...ca intrerupator nu aveau ! Practic, pana se termina bateria ne rupeam si noi picioarele alergand pe mal...Doamne ce vremuri !

Editat Mai 15, 2020 de un_razesh