Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[+_Florin_+]

Erați copii și nu știați că șerpii nu-și fac niciodată culcuș la inălțime și rar se cațără prin pomi.

În scorburile de la baza copacilor intr-adevăr poți intâlni un șarpe. 

[GEO 53 BN]

Acum 1 oră, +_Florin_+ a spus:

Erați copii și nu știați ................................................

.........................................................................

Da, intradevar! Pe atunci nu stiam, ca serpii nu stau in copaci.

Si totusi sint!  La noi, in tara, singurul sarpe,(neveninos) care sta in copac, este sarpele de alun.

Sarpele veninos care traieste la noi , este vipera cu corn. Vipera cu corn este singurul sarpe veninos. In general  vipera se fereste de om , atacind doar daca este calcata. Altfel nu are treaba cu omu'!

Editat Aprilie 18, 2020 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

Acum 26 minute, GEO 53 BN a spus:

.....................

Si totusi sint!  La noi, singurul sarpe,(neveninos) care sta in copac, este sarpele de alun.

 

Bine că mi-ați spus! ... chiar zilele trecute vorbeam cu nevastă-mea despre plantarea unor aluni de-a lungul gardului pe terenul din spatele casei ... cred că vom planta altceva .

În sezoanelel calde am văzut destui șerpi pe terenul cu pricina, sigur nu sunt "de alun" dar ... cine știe?

 

P.S. Nu am vipera cu corn, doar vipera de câmpie.  Nu-i mortală dar tot veninoasă e. Am identificat-o clar privind pozele de pe net, pe saituri de specialitate.

 

Editat Aprilie 18, 2020 de +_Florin_+

[ratza]

Acum 3 ore, GEO 53 BN a spus:

Sarpele veninos care traieste la noi , este vipera cu corn.

Nu e singurul. Mai avem vipera obişnuită şi vipera de stepă.

https://www.dorupanaitescu.ro/serpii-romaniei-ghid-ilustrat-10-specii-serpi-din-romania.html

[GEO 53 BN]

Apropo de serpi!

Acum vreo 30 de ani, fiind in concediu, intr-o zi de vineri, un prieten , vinator ca si mine, m-a rugat sa-l ajut la cosit, tarlaua fiind in apropierea padurii.

Am pornit, dimineata devreme, inarmati cu toate uneltele trebuitoare, respectiv, coasa, arcerul (cutea), ileul(nicovala) ciocanul de batut coasa, mincare si apa de baut. Dimineata, pe la ora 5 m-am urcat im masina si am pornit spre teren.  Drumul pina acolo l-am facut in circa un sfert de ora . Prietenul ajunse deja acolo, cu caruta cu cai, pornind dimineata devreme, pe cind se crapa de ziua. M-am apucat de batut coasa, nu de alta , dar sa taie  cum trebuie.

Ne-am  apucat de cosit,  tragind tare pentru a profita de faptul ca iarba era inca umeda. La amiaza asezat la masa, dupa aceea  apucindu-ne de batut coasele, roua ridicindu-se pina-n preajma amiezii.

Am pornit iar la coasa, reusind, sa cosim tot terenul , inainte ca soarele sa se apropie  de asfiintit. Ne-am adunat sculele si am pornit spre casa, prietenul propunindu-mi sa dorm la el. I-am spus ca  sotia (fie iertata)  ma astepta cu mincare. Nu s-a lasat pina cind nu mi-a dat o damigeana de 10 litri cu vin.  Inainte de a porni ,colegul m-a intrebat, daca peste doua zile, pot sa-l ajut la intors  finul , asta numai in cazul in care vremea va fi prielnica. I-am promis ca da , pot sa-l ajut. In ziua hotarita am pornit in jurul amiezii ,  spre teren. Cum soarele, era in crucea zilei, finul era uscat ca iasca. Ne-am apucat cu spor de intors brazdele. Atitia serpi citi am vazut atunci, n-am vazut niciodata. L-a inceput mi-a fost groaza  de atita ''serparie'',dupa care m-am obisnuit. La inceput am fost tentat sa-i casapesc, prietenul, spunindu-mi ca serpii sint inofensivi. Atunci a fost singura data  cind am vazut atitia serpi. Am mai vazut si alta data serpi, atunci cind am mergeam  cu tata (fie iertat) la coasa, in concediu , dar asa de multi ,ca atunci, niciodata!

 

 

Editat Aprilie 18, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Asta imi aduce aminte de o intimplare, nici o legatura cu serpii, doar cu iarba, petrecuta in padurea Scrovistea. Masuram contaminarea solului padurii (v-am spus cu alta ocazie povestea), vind dam de un luminis, cu iarba cam pina la genunghi. Cum baleiam eu solul cu sonda, atent doar la tiriitul din casca, zdup, dintre picioarele mele, o fazanita. Era sa cad in fund de spaima! Nu ma asteptasem la asa ceva! Colegii, ca de ca i-am dat cu sonda in cap! Dat pe naiba, aproape intepenisem de spaima! Treaba e ca eram cinci colegi pe linie, destula galagie, dar nu a zburat decit mai, mai ca i-am calcat pe coada!

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, icar a spus:

......................................................................................................

 Treaba e ca eram cinci colegi pe linie, destula galagie, dar nu a zburat decit mai, mai ca i-am calcat pe coada!

De astfel de patanii, am avut parte si eu si nu odata , ci de mai multe ori.

Fazanul,in general, este foarte atent. Zboara, doar cind este surprins, si doar in cazul in care,  distanta dintre el si urmaritor, este mica. Fiind foarte atent, orice miscare suspecta,il pune pe fuga.  Dupa iesirea din oua, puii de fazani isi urmeaza mama , fiind apti sa se ascunda, in caz de pericol.

Cind distanta dintre fazan si pradator(om , animal de prada), este mica, fazanul isi ia zborul. Nu se sperie de animalele  cu care a avut contact de mai multe ori.

Inafara satului, la o distanta de circa 5km, era o mlastina cu stuf, foarte des, unde ,iarna , fazanii isi cautau de mincare si se adaposteau. Zapada, nu era foarte mare, putind sa merg relativ usor.

Intr-o iarna, am mers cu tata, la vinatoare de fazani.  Tata, s-a amplasat la marginea mlastinei, eu, dupa un ocol destul de mare ,pornind spre locul, unde era tata in ștand. Ca un facut,  n-am vazut nici un fazan. Urme erau destule , printre care si urme de vulpe. Mi-am continuat drumul, spre iesirea din stufaris. Deodata, la nici un pas de mine,un fazan s-a  ridicat in zbor, facind un zgomot mare, scotind  un ciriit specific.  Normal ca m-am speriat al dracului de tare.

Editat Aprilie 19, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In urma cu ceva vreme , va povesteam, ca primavara devreme, mergeam impreuna cu tata la tuns via.

Tunsul viei se facea  in general spre sfirsitul lunii februarie, citeodata si mai devreme, depindea de vreme si asta doar atunci cind via inca nu intra-n vegetatie. Daca via intra-n vegetatie, exista riscul ''orbirii'', mai exact mugurii de pe coarda ( coarde)se uscau.

De aceea tunsul viei se facea doar atunci cind vremea era frumoasa, chiar daca era un pic frig.

Intr-un an, tata mi-a spus ca in ziua urmatoare vom merge la tuns via, vremea fiind frumoasa citeva zile la rind, zilele fiind caldute, noptile temperatura raminind  peste 0 grade. 

A doua zi am pornit spre vie. In rucsac tata a pus de mincare cirnati uscati, oua fierte, slanina, o sticla de sfert de litru cu tuica, si o damigeana de 3 litri cu vin. Tata a mai luat si o damigeana de 3 litri cu apa de baut, cu toate ca nu era asa de cald incit sa nu mai putem de sete. Am pornit incarcati ca ''magarii sibienilor'', spre vie. Ajunsi la vie , ne-am descotorosit de calabalic, stind citeva minute bune ca sa ne tragem suflarea, apoi am pornit la treaba, tata tunzind butucii de vie, eu adunind corzile taiate pe care apoi le duceam si le aruncam pe gardul plin cu mladite de vie, aruncate de-a lungul anilor. Pentru mine toata treaba, nu era foarte solicitanta, tata, in schimb,statea aplecat alegind ce trebuie taiat si  ce trebuie lasat. Intr-un moment de respiro, l-am intrebat pe tata, ce trebuie taiat si ce trebuie lasat la un butuc de vie. M-a luat si mi-a aratat corzile de vie. Corzile care au fost pe rod in anul anterior, trebuiau  taiate , coaja de pe mladite deslipindu-se de partea lemnoasa. Corzile cele mai zdravene crescute anul anterior, erau lasate de rod. Mladitele subtirele crescute inainte si  dupa culegerea strugurilor, erau lasate(nu toate) pe rod in anul urmator .

In ziua urmatoare mergind la vie sa terminam de de tuns via , tata a aluat inca un foarfece de tuns, artindu-mi cum si ce sa tai, sau sa las. Nu era mare scofala! Trebuia doar  sa fiu atent , nimic altceva. Bine-nteles ca nu aveam aceeasi indeminare si viteza  ca si tata. Tata avea o vorba! ''Ce faci tu , chiar daca incet, nu fac eu''!

La amiaza ne-am asezat la ''masa'' , mincind  ce ne-am pus de mincare. Ce-mi placea in mod deosebit era slanina fripta pe  jar, grasimea lasind-o sa curga pe feliile de piine, mincind-o cu ceapa si ''scoacă'', brinza dulce de vaca. Cirnatul il cîrcăleam putin la foc, inmuindu-se putin. Dupa ce terminam de mincat, beam la apa de nu ne mai saturam. Dupa ce stateam sa ne odihnim,nu foarte mult, ne apucam iar de tuns. Ce nu terminam in acea zi , terminam in ziua(zilele) urmatoare.

Urmarea o voi continua in zilele urmatoare

 

 

Editat Aprilie 21, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Chiar acum, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

In urma cu ceva vreme , va povesteam, ca primavara devreme, mergeam impreuna cu tata la tuns via.

Tunsul viei, se facea, in general, spre sfirsitul lunii februarie, citeodata si mai devreme. Totul depindea, de vreme si asta doar atunci, cind via inca nu intra-n vegetatie. Daca via intra-n vegetatie, exista riscul ''orbirii'', mai exact mugurii de pe coarda ( coarde)se uscau.

De aceea. tunsul viei se facea ,doar atunci cind vremea era frumoasa, chiar daca era un pic frig.

Intr-un an, tata mi-a spus, ca in ziua urmatoare, vom merge la tuns via, vremea fiind frumoasa citeva zile la rind, zilele fiind caldute, noptile temperatura raminind  peste 0 grade. 

A doua zi, am pornit spre vie. In rucsac, tata, a pus de mincare cirnati uscati, oua fierte, slanina, o sticla de sfert de litru cu tuica, si o damigeana de 3 litri cu vin. Tata, a mai luat si o damigeana de 3 litri cu apa de baut, cu toate ca nu era asa de cald incit, sa nu mai putem de sete. Am pornit incarcati ca ''magarii sibienilor'', spre vie. Ajunsi la vie , ne-am descotorosit de calabalic, stind citeva minute bune, ca sa ne tragem suflarea, apoi am pornit la treaba, tata tunzind butucii de vie, eu adunind corzile taiate pe care apoi le duceam si le aruncam pe gardul plin cu mladite de vie, aruncate de-a lungul anilor. Pentru mine , toata treaba, nu era foarte solicitanta, tata, in schimb,statea aplecat alegind ce trebuie taiat si  ce trebuie lasat. Intr-un moment de respiro, l-am intrebat pe tata, ce trebuie taiat si ce trebuie lasat la un butuc de vie. M-a luat si mi-a aratat corzile de vie. Corzile care au fost pe rod in anul anterior, trebuiau  taiate , coaja de pe mladite deslipindu-se de partea lemnoasa. Corzile cele mai zdravene crescute anul anterior, erau lasate de rod. Mladitele subtirele crescute inainte si  dupa culegerea strugurilor, erau lasate(nu toate) pe rod in anul urmator .

In ziua urmatoare mergind la vie sa terminam de de tuns via , tata a aluat inca un foarfece de tuns, artindu-mi cum si ce sa tai, si ce sa las. Nu era mare scofala! Trebuia doar  sa fiu atent , nimic altceva. Bine-nteles ca nu aveam aceeasi indeminare si viteza  ca si tata. Tata avea o vorba! ''Ce faci tu , chiar daca incet, nu fac eu''!

La amiaza ne-am asezat la ''masa'' , mincind  ce ne-am pus de mincare. Ce-mi placea in mod deosebit era slanina fripta pe  jar, grasimea lasind-o sa curga pe feliile de piine, mincind-o cu ceapa si ''scoacă'', brinza dulce de vaca. Cirnatul il cîrcăleam putin la foc, inmuindu-se putin. Dupa ce terminam de mincat, beam la apa de nu ne mai saturam. Dupa ce stateam sa ne odihnim,nu foarte mult, ne apucam iar de tuns. Ce nu terminam in acea zi , terminam in ziua(zilele) urmatoare.

Urmarea in ziua(zilele) urmatoare!

 

[icar]

Acum 20 minute, GEO 53 BN a spus:

 Ce-mi placea in mod deosebit era slanina fripta pe  jar, grasimea lasind-o sa curga pe feliile de piine,....

Ehe, asta nu cred ca a ratat-o careva. Luam o bucata zdravana de slanina, o taiam in feliute, apoi o crestam, infigeam un bat in ea si...restul se stie. Brinza nu aveam, dar ceapa si castraveti proaspeti, din belsug. Cea mai cea, era piinea putin perpelita pe jar, tot infipta in bat, pe care picuram untura din slanina! Mai rontaiam soricul prajit, fiind sarat era foarte bun! Si dupa aia...zdup in Secaș!

[yo9hrb]

Adica asa?

 

[icar]

Asa, doar ca slanina e mai groasa, deci crestele mai mari! 

 

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, icar a spus:

Asa, doar ca slanina e mai groasa, deci crestele mai mari! 

 

Slanina afumata, taiata felii, nu mai groase de un deget, lata de trei , patru degete , infipta intr-o nuia ,(frigare-i spuneam noi) tinuta deasupra jarului, pina cind incepe sa curga untura. Lasata sa curga pe ''scrijeaua'''(felia de piine) cu niste ceapa taiata felii, cu bucatelele de cirnati afumati, era un adevarat festin. Pe linga toate astea mai aveam si ''scoacă'' (brinza dulce de vaca), si pe care o taiam bucatele, mincam ca ''sparții''. Dupa ce terminam de mincat, beam apa pe saturate. Dupa ce ne odihneam  pret de jumatate de ora , ne apucam iar de lucru. Tata (fie iertat)  lua damigeana si tragea cite un gît , doua, de vin, dupa care ne  apucam de lucru.

Editat Aprilie 21, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 4 ore, yo9hrb a spus:

Adica asa?

 

Cam asa!

[daniels]

Acum 6 ore, yo9hrb a spus:

Adica asa?

 

Am facut armata in Ardeal. 

Slana o taiam cubulete pe soric, iar tepusa o infingeam numai in soric. Cand se prajea era ca o floare. Painea o taiam totdeauna ”in pana”. Tot asa lasam sa se scurga unsoarea pe felie. Ceapao preferam rosie.

Cand mancam retezam cu briceagul cate un cub de slana de pe soric, iar la urma mancam soricul. De baut in gemeral tarie, aveam un pahar de decantare de la o pompa de benzina pe care il foloseam ca masura. Masura asta trecea de la unu la altu.