Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[franzm]

Acum 10 minute, GEO 53 BN a spus:

Sper ca nu v-am deranjat prea mult cu problemele mele!

Chiar deloc. Toti ne vom lovi de ele, mai devreme sau mai târziu. De aia e bine ca, pe lânga rude, sa-ti faci din timp prieteni tineri.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Observ , in aproape fiecare zi, ca stirile vin, dupa principiul , una calda , unda rece!

Nu mai stiu ce sa cred! Poate, ca nu sint eu in stare, sa pricep ce se intimpla, cu toate ca, m-as cam mira sa fie asa. In fine!  Deocamdata accept ce mi se spun, autoritatile, dindu-ne informatiile, cu picatura. Ma gindesc, ca fac asta, pentru a nu demoraliza  populatia si mai mult, decit este!

Hai sa ne mai descretim fruntile!

Va povesteam, cu ceva vreme in urma, ca se zvonise, ca-n padure, ar fi o fiinta paroasa, asemanatoare cu maimuta. Multi oameni au povestit ca au auzit in padure un urlet nemaiauzit pina atunci. Unii, faceau haz, de cei care sustineau ca-n padure ar fi ceva. Cei mai infricosati, erau tiganii, care, cutreierau frecvent padurea, pentru a culege ciuperci, fructe de padure si vreascuri pentru foc. Brusc, tiganii, nu au mai avut curajul sa  mai intre-n padure fiindu-le frica de fiinta care  haladuian-padure. Chiar si unii sateni erau destul de speriati, toata ziua vorbindu-se numai  despre asta.

Tata, avea  un verisor primar pe nume Victor apropiat ca virsta, cu tata si care era perceptor fiscal atit in sat la noi, cit si in Sighet si-n colonia Sighet.

Intr-o zi, tata s-a pomenit cu Victor, la noi acasa, el stind destul de departe de noi. Dupa s-au salutat, ca doi verisori  buni, tata la poftit in casa. S-au pus pe povestit  multe si marunte.

Tata ne povestea de multe ori ca Victor era foarte fricos , cu toate ca era un barbat inalt, zdravan. Cind era vorba de vre-o bataie , Victor era primul care o lua la fuga. I se duse vestea n-sat, poreclindu-l ''Victor fricosu'. Mai tirziu, Victor, a primit un alt nume, haios de tot si anume ''Berbecele''.V-am povestit asta mai demult!

Din una-n , alta, Victor a dus vorba de ''animalul'' care umbla prin padure, intrebindu-l pe tata daca este adevarat. Tata stiindul fricos , a apasat si un pic mai tare pe ''pedala'', spunidu-i ca animalul seamana cu o gorila, inalta de 2 metri si care fuge dupa cei ce umbla-n padure,dupa una alta. Tata spunea ca Victor, facuse ochii mari  si ca se vedea pe el ca este inspaimintat. Tata calcind si mai tare pe ''pedala'', i-a spus ca si padurarul Irimeș, vazuse animalul umblind prin padure, ba mai mult animalul fiind vazut si de padurarul care avea in grija padurea Sighetului. Spunea tata, ca Victor cazuse serios pe ginduri. Dupa o vreme Victor , l-a intrebat pe tata, ce trebuie sa faca, ca sa primeasca un pistol pentru aparare, ca si postasul satului, care ducea ziarele , revistele, scrisorile, pachetele, etc , atit in Chiesd cit si-n cele doua sate , respectiv,  Sighetul Silvaniei si Colonia Sighet, motivind ca umbla cu banii colectati de la la satenii din Sighet si Colonia Sighet. Tata l-a indemnat sa mearga la Sfatul popular si sa vorbeasca cu presedintele (primarul) sfatului popular, sa-i dea si lui un pistol intrucit umbla cu bani la el. Intre timp tata discutase cu Presedintele(primarul), fost coleg de scoala,  despre pretentia ridicola a lui Victor de a primi  un pistol pentru aparare. Cind Victor a ajuns la sfatul popular,  presedinte la intrebat de ce-i trebuie pistol, pentru ca ,pina atunci, nu ceruse niciodat pistol. Victor , i-a spus ca merge periodic sa colecteze bani din Sighet si Colonia Sighet, si ca ar bine daca ar primi si el  pistol, intrucit  poate fi atacat de oricine cind se deplaseaza de la Chiesd  la Sighet, de la Sighet la Colonia  si de la Colonia Sighet, la Chiesd. Primaru' i-a promis ca o sa faca toate demersurile  pentru a-i putea da un un pistol si ca trebuie sa astepte pina cind va primi permisul de port arma si doar dupa aceea, va putea primi pistolul. Pina una alta trebuie sa continue sa-si faca datoria. Primarul i-a mai sugerat ca atunci cind se va deplasa in cele doua sate, sa aiba la indemina si un par , ca arma de aparate. Binenteles ca n-a mai primit nici un pistol, continuind sa mearga in cele doua sate cu parul la indemina.

Cind tata (fie iertat), era bine dispus si ne povestea toata tevatura, rideam de ne prapadeam .

 

 

Editat Aprilie 9, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mi-am adus aminte de vremurile din scoala generala si de nazbitiile pe care le faceam in pauze, cind vremea era urita.

Noi , baietii si fetele, fiind in aceeasi clasa inca din clasa a I-îi, ne cunosteam foarte bine . Cind am intrat in ciclul gimnazial, clasa noastra  s-a marit cu inca 8 colegi, (trei baieti si cinci fete) , numarul colegilor ajungind la 44 . Cind au venit noii colegi, unii dintre noi i-au primit cu o oarecare raceala, dar  dupa citeva zile, raceala a disparut aproape de tot. Pina la sfirsitul clasei a VIII-a citiva colegi au  plecat, o colega de banca, a plecat in satul  natal,din actualul judet Satu Mare, un baiat mutindu-se impreuna cu familia in Simleul Silvaniei, un alt coleg , mutindu-se impreuna cu familia in Hunedoara, o colega mutindu-se cu familia in Arad. Cu unii dintre ei eram foarte apropiati. O vreme am simtit lipsa lor!

In timpul recreatiei , cind vremea era buna, ieseam afara, in curtea scolii, inventind tot felul  jocuri, cea mai  ''gustata fiind ''bîza'', concursurile  de fuga , de catarat in copacii care imprejmuiau curtea scolii,  iarna , datul pe gheata, batutul cu bulgari de zapada, etc, etc.

Cind vremea era urita, in pauza, stateam in sala de clasa, inventind tot felul de jocuri. Binenteles ca toate astea  le faceam in absenta  profesorilor, profesoarelor sau a cadrului scolar, de serviciu.

In pauza  inainte de venirea la clasa a cadrului didactic, faceam tot felul de bazaconii. In  clasa a V-a, am avut un profesor de muzica, care inca de la prima oara, de muzica ne-a luat ''tare''. Inainte de a intra-n clasa a V-a muzica o faceam cu invatatoarea, cintind diferite cintece pentru copii.

Profesorul Hampu Ioan profesor de muziva, ne-a testat , sa vada daca avem ureche muzicala. Din acel acel moment, orele de muzica le faceam doar cu el. Intr-o zi  profesorul ne-a pus sa cintam dupa o melodie fredonata de catre el. Cei care nu reuseau sa memoreze melodia, erau trecuti in spatele, clasei. Ceilalti cu o cit de cita ureche muzicala, am fost adunati in bancile  din fata, punindu-ne sa fredonam o melodie.  Cind greseam , primeam  citeva bobirnace peste cap.

Dupa circa o luna eram in stare sa fredonăm aproape le perfectie, melodia fredonata de catre el. Asa am ajuns, ca , unii baietii si fete, sa cintam  aproape orice melodie pe care o auzeam. Dupa cum va spuneam, intr-un topic mai vechi, am ajuns sa cintam in  mai multe sate si orase.

Aveam citiva colegi, care in pauze, dadeau adevarate ''recitaluri'' in sala de clasa, pentru acompanioment folosind,  scindurica  culisanta subtire, de la penar, pieptenii inveliti  in staniol, muzicuta si bucatile de scinduri de la banci, care sustineu ghiozdanul.

Scotind un zumzet asemanator cu melodia cintata, penarul, pieptenii inveliti in staniol amplifica melodia. Basul era produs de catre scindura care era scoasa  din suportul ghiozdanului, tinind un deget pe tablia bancii iar cu scinduta tinuta pe cant, trasa pe deget, scotind un sunet ca de bas. Se incingea  un ''spectacol''de toata frumusetea,asta durind, pina cind profesorul sau profesoara isi facea aparitia la capatul coridorului. Citeva fete mai ''infingarete'' se apucau sa danseze cu baietii ca  la bal. Nu odata am luat-on  ''freza'' atit noi , baietii,  cit si fetele.

Ce vremuri frumoase au fost pe atunci!

 

 

 

Editat Aprilie 10, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In penultima postare, aduceam vorba, printre altele si de postasul din sat.

Cind eram in clasele primare, vedeam aproape  zilnic, postasul, cu o tasca de piele, enorma, umblind prin sat cu scrisori, carti postale, ziare, telegrame, colete, etc, etc. De citeva ori pe saptamina, postasul mergea la Sarmasag, la oficiul postal din Gara CFR, ducind  scrisori, carti postale(care pe atunci erau la moda), aducind ziare scrisori, carti postale , telegrame, cupoane de pensii etc. Coletele postale, cu greutatea de peste 8 sau 10kg, nu erau aduse de catre postas, trebuind sa te deplasezi pina la Sarmasag, ca sa-ti ridici coletul. Pentru asta, trebuia sa faci dus-intors, cam 9km. Am uitat sa va spun ca ,postasul , avea  o șareta la care inhama un cal cam batrin, altfel ,neputind  sa aduca toate cele, la sateni si la autoritatile locale . Imi amintesc, ca postasul , cind mergea la Sarmasag avea si un pistol la briu. Intr-o zi l-am intrebat pe tata, de ce postasul are pistol. Tata mi-a spus, ca ducind si aducind  diferite lucruri,, printre care si documente oficiale, postasul putea sa  fie atacat de cine stie cine. Avind pistol, postasul putea, teoretic,  sa se apere. Aproape nu  era zi, sa nu vedem  postasul, cu tasca-nspate, umblind prin sat, ducind pe la sateni, la sfatul popular, scoala, postul de militie  dispensar diferite chestii(acte).  Postasul, locuind aproape de noi, il vedeam  cind venea si cind se ducea, la ''posta'', o camaruta de circa 4-5m patrati, in care era o centrala cu manivela, si fise , veche de cind lumea, fiind alimentata, de la trei baterii rotunde,  de lungimea unei sticle de bere, fiind tot atit de lungi cit si sticla de bere. Daca cineva trebuia sa dea un telefon, trebuia sa se inarmeze cu multa rabdare, pina cind reusea sa i se faca legatura. Se auzea asa de greu incit aveai impresia ca vorbesti cu cineva din celalalt capat al lumii. Cam asa mergeau lucrurile pe atunci!

 

 

 

Editat Aprilie 11, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Parca il vad si acum. Cu chipiul dat putin pe spate, cu o tolba mare din piele maronie, tocita pe margini, rascracanata la mijloc, plina cu scrisori, ziare si mandate. Le gasea in tasca, la destinatar, cu ochii inchisi. Multi, si mai ales, multe, il asteptau cu sufletul la gura. De cele mai multe ori, le dadea incurajari: mîine tovarasico", mîine"! Pentru multe, "mîine" era niciodata. De Paste sau Craciun, se mai pricopsea cu cite un dorobant de tarie, rasplata pentru felicitarea adusa de la copiii plecati, cu munca, prin tara larga.

Dupa o vreme, m-am mutat la bloc, acolo era alt postas, mai tinerel, isi lasa plicurile, vederile si avizele, in cutiile postale, priponite in dreptul fiecarei usi. Noroc ca blocurile nu aveau decit doua etaje. Suna doar daca avea vreo recomandata sau telegrama. Asta, de multe ori, venea cu oarece veste deloc buna....

 

 

[GEO 53 BN]

Acum 2 ore, icar a spus:

...................... Cu chipiul dat putin pe spate, cu o tolba mare din piele maronie, tocita pe margini, rascracanata la mijloc, plina cu scrisori, ziare si mandate...............................................

 

......................

in plus, creionul chimic, pus dupa ureche, sapca (chipiul)murdara (vara) de la atita transpiratie, data putin pe ceafa si cam pe o ureche. Dupa masa, tirziu, cind termina cu impartirea mandatelor, scrisorilor, cartilor postale, etc. etc, daca-l vedea pe tata in curte, il saluta si apoi il intreba ce mai face. Stiind ca tata, il  va imbia, de regula,cu citeva pahare de vin, oprea calul, inhamat la șareta ,''parcindu-l'' (legindu-l) de un tarus de pe marginea santului , dupa care intra-n curte.  Dupa ce schimbau citeva amabilitati, se asezau pe banca de sub dudul din curte. Tata o chema pe mama sa aduca un canceu (o cana mare de 2 litri,din sticla) de vin din pivnita si doua pahare si dupa ce ciocneau paharele, dind continutul lor (paharelor)pe gît, se puneau pe povesti. Povesteau pina cind se insera, dupa care postasul pornea spre spre sareta, pornind spre casa. De cele mai multe ori,cind stateam pe linga ei, tata, ma trimitea sa ma duc la joaca si sa nu stau cu gura cascata la ce povestesc ei. Iarna fiind foarte frig, se limitau la salut, schimbind doar citeva amabilitati , intrind foarte rar pe la noi !

 

Editat Aprilie 12, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Exact, de creionul chimic uitasem! Nelipsit dupa ureche!

[+_Florin_+]

Mda ... creionul chimic. Am avut și eu în copilărie, dacă îi umezeam vărful scrisul devenea violet. Il foloseau cei care completau bonuri și chitanțe, mina era foarte dură permițând utilizatorului să apese zdravăn vârful creionului pe hârtie astfel încât scrisul era imprimat pe mai multe exemplare ale chitanței, între care erau plasate foi de "indigo".

[GEO 53 BN]

Acum 52 minute, icar a spus:

Exact, de creionul chimic uitasem! Nelipsit dupa ureche!

Am uitat de pelerina cu gluga , cu mineci, lunga pina-npamint si  care se inchidea cu nasturi.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam, undeva, pe acest topic, despre ''raidurile'' pe care le faceam , cu bicicleta, in vacanta de vara , prin imprejurimi.

Intr-o vara, ne-am vorbit, eu, cu varul meu, sa mergem cu bicicleta si pe altundeva , decit prin satele apropiate. Asa ca ne-am hotarit sa mergem pina-n Hodod, o localitate situata la circa 25km  de comuna Chiesd.

Dupa ce ne-am milogit parintilor (mamelor)sa ne lase se mergem cu bicicleta, ne-am luat de merinde citeva felii de piine unse cu silvoita (magiu), si apoi am incalecat bicicletele, pornind spre tinta propusa.

Drumul, din sat si pina la intersectia, cu drumul dintre Supur si Hodod, nu era prea stralucit, fiind din pamint. Ne uitam in  sus din cind,  sa vedem, daca nu se aduna norii, nu de alta dar sa nu ne prinda ploaia. Ajunsi, la drumul catre  Hodod ,am inceput a pedala tot mai virtos, drumul fiind din pietris, maruntit, de la circulatia camioanelor, tractoarelor si a carutelor. Pe marginea drumului ,erau duzi si pe  o parte si pe cealalta, plini de dude. Ne-am vorbit, ca la intoarcere, sa ne oprim si sa mincam dude, sub duzi, fiind multe fructe cazute. Ajunsi in Bogdand,  am inceput sa pedalam mai virtos, pentru a urca dealul destul de abrupt. Drumul pina la Hodod  era cam  anevoios trebuind sa urcam, constant mai ales ca mersul pe pietris, era destul de anevoios. Tiris grapis, am ajuns in Hodod, trecind mai intii prin Nadisu Hododului , un sat  aflat cam la jumatatea drumului dintre Hodod si Bogdand. Inainte de a ajunge pe drumul pietruit, nu credeam ca o sa fie asa de  anevoios. Mai injurind, mai glumind am ajuns in Hodod. Dupa atita pedalat  ne ''rupse'' setea. Ne uitam prin curti  sperind ca vom vedea pe cineva de la care sa cerem apa de baut Ca un facut nu am vazut tipenie de om in curti! Tot mergind si cautind din priviri, am dat de o cismea  aflata cam pe la mijlocul comunei. Ne-am pus pe baut la apa de parca am  fi scapat  din desert.  Pe marginea drumului,erau  multi pruni, dar nu cutezam sa culegem citeva fructe , de frica, sa nu ne fugareasca cineva. Ne-am asezat la umbra pe marginea  drumului, sa ne odihnim. Un batrinel, a iesit din curte, venind spre noi. Nu stiam ce intentii are batrinelui, asa ca ne-a ridicat in picioare, gata , gata sa o luam la fuga. Apropiindu-se de noi l-am dat binete. Intr-o romaneasca cam stilcita ne-a intrebat de unde sintem si unde ne ducem. I-am spus ca sintem din Chiesd si ca am pornit  cu bicicletele,  in drumetie, fiind in vacanta de vara.  Batrinelul ne-a spus sa stam  pe loc  ca va veni imediat  sa ne aduca ceva.  Nu stiam ce intentii are batrinelul, asa ca eram porniti pe fuga. Dupa ceva vreme , batrinelul a iesit din curte avind in mina  un cos cu toarta din nuiele plin cu mere de vara. Ne-a chemat la el si ne-a imbiat sa luam merele spunindu-ne ca merele se coc si se strica daca nu se maninca in timp scurt. Ne-am umplut cu mere plasele din nailon, in care avusem mincarea si dupa ce i-am multumit am facut cale intoarsa spre casa. Ne-am  oprit si am inceput sa mincam ,dude albe mult mai dulci decit cele negre. Dupa ce ne-am saturat de mincat dude, am, am pornit spre casa, ajungind rupti de oboseala.   

 

[GEO 53 BN]

La 13.04.2020 la 21:16, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Azi, iesind in spatele casei , am vazut doua vrabii, moarte, cazute. 

M-am uitat atent, sa vad care a fost motivul mortii lor. Initial, am crezut  ca vrabiile au murit , din cauza lovirii de gardul din plasa de sirma. Le-am luat si le-am aruncat dincolo de gard. Am intrat  in casa si m-am postat in fata geamului sa vad daca nu cumva , vreo pasare rapitoare, le ataca in timp ce se hranesc. Dupa ce am stat o vreme am plecat de la geam, gindindu-ma poate s-au otravit cu ceva substante chimice aruncate de un tractorist , care in urma cu ceva vreme le aruncase pe terenul semanat cu griu. Inainte vazusem o pereche de ulii zburind si planind la punct fix pe deasupra tarlalei cu griu, probabil luindu-i , la ochi pe soarecii care misunau prin griu. N-am reusit sa descopar de ce  pasarelele  au murit . 

Acum citeva zile , doua perechi de grauri au inceput sa-si faca cuiburi  in casutele construite si fixate pe stilpii din saptele gradinii. Initial am crezit ca poate graurii sa fi atacat pasarelele, care-si faceau veacul pe acolo. Dupa o buna perioada de timp de stat pe observare, n-am vazut ca graurii , sa aiba vreo treaba cu vrabiile , ignorindu-le efectiv. Prin griu am vazut o pisica neagra ca smoala care patrula prin griu, fiind pusa pe ''soricarit''. Din cite stiu eu  vrabiile nu-si fac cuibul la sol ci doar in copaci.

O sa continuu sa observ pasarelele cind se hranesc cu uruiala de porumb, floarea soarelui si boabe de griu. De regula sint destul de vigilente, cind se hranesc, coborind destul de rar pe sol!

 

 

 

Editat Aprilie 15, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Grija, sa nu stirnesti aviara!!!

[GEO 53 BN]

Acum 3 ore, icar a spus:

Grija, sa nu stirnesti aviara!!!

N-as prea crede sa fie ''mîna''  aviarei! Or fi mincate ele ceva, de au dat coltu'!  Ma gindesc , ca daca ar fi ''aviara'' si celelalte, ar fi sfirsit la fel ca cele doua!

Editat Aprilie 16, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Cu mai bine de o saptamina si ceva in urma, o femela graur, a inceput sa adune tot felul de crengute, paie, pe care le ducea la una din casute. 

Intr-una din zile, curozitatea, ma impins, sa ma uit in casuta. In casuta era o gramajoara de tot felul de paie, crengute subtiri. Am bagat mina inspre fundul casutei, unde am dat de trei oute de culoare albastra. Am inchis usita si m-am retras la o distanta apreciabila, in asa fel incit sa pot observa usor, activitatea femelei de graur. Dupa citeva minute femela s-a intors la casuta , cu citeva resturi vegetale in cioc. Am considerat ca e mai intelept sa nu mai conturb femela care urmeaza (cred) sa mai depuna oua.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam, in urma cu ceva mai multa vreme, ca fiind copii, in clasele primare, am avut  parte de o spaima  zdravana.

In gradina unuia dintre  prieteni, era un măr batrin , scorburos. Prietenul, ne spuse, cu ceva vreme inainte, ca in marul scorburos , graurii-s facusera cuibul. Ne mai spuse, ca a incercat sa vada puii de grauri, dar ca se speriase, de ce vazuse in scorbura.

Ne-am luat inima-n dinti si am purces spre mar, ca sa ne convingem ca in cuibul cu scorbura , nu era nimic altceva , decit puii de grauri.

Ajunsi la mar , ne indemnam unul, pe celalalt, sa ne cataram pe mar si sa ne convingem, ca in scorbura, sint doar puii de graur.

Unul dintre noi, s-a catarat,  pe mar, pina la nivelul scorburii.  Deodata, si-a dat drumul din mar , spunindu-ne, cam speriat ca in scorbura,  sint serpi. Nedindu-i crezare , am inceput a ne indemna, unul  pe celalalt, sa ne urcam in mar si sa ne convingem, ca in cuib, nu sint serpi ci doar puii de grauri. Ne-am hotarit sa ne asezam la pinda,  si sa vedem daca  graurii  mai vin la cuibul  din scorbura. Daca graurii ar intra-n scorbura, asta ar insemna, ca in cuib, nu sint decit puii.  Nu dupa  multa vreme, a venit in zbor un graur, intrind in scorbura, dupa ceva timp, iesind din scorbura, zburind, probabil, dupa hrana pentru pui. Unul dintre noi, mai infingaret, s-a catarat pe mar, uitindu-se in scorbura. Incercind sa bage mina-n scorbura, puii de graur si-au intins gitul ,spre mina amicului, acesta dindu-si drumul jos din mar fiind cam speriat. Dupa multe dezbateri, am ajuns la concluzia ca ''serpii'' sint de fapt puii de grauri, care, intind gitul catre parintii lor, care vin sa-i hraneasca. Oricum, nu vreau sa-i  conturb, atita timp cit  puii de grauri ,vor sta in casute.