Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[ctepeo]

O să caut să văd dacă găsesc creioane vechi Româneşti B, 2B, 3B, 4B. Până acum numai HB şi colorate am văzut (am şi colorate neîncepute în colecţie, dar pe astea nu le încep).

[+_Florin_+]

Frumoase amintiri din copilărie 

Creionul 3B, aproape imposibil de ascuțit "cu vârf" care lăsa o amprentă  fermă și un contrast fain  pe hârtie, creionul 5H pe care îl puteam ascuți că pe ac dar trebuia să-l apăs sănătos ca să se vadă scrisul... și creionul HB, universal și prietenos cu elevul . Cam astea le-am folosit.

 

Imi amintesc și trusa Rotring pe care am dat 500 lei în anii '80 (erau două tipuri, una fiind mai complexă).

 

[Ion_Bumbu]

Cel mai bine le ascuteam la polizor creioanele moi, 2B, nu tin minte sa fi avut mai mult de 2B, in general foloseam HB.

[GEO 53 BN]

Am avut o trusa de desen tehnic completa, destul de scumpa, cumparata pe la inceputul anilor '70. Nu mai stiu pe unde am ratacit-o. Am cautat-o de mi-au sarit ochi din cap, fara sa dau de ea.

Imi amintesc ca in clasa a VIII-a , am facut desen tehnic cu o profesoara, foarte talentata.  Atunci a fost pentru prima data, cind am vazut penite REDIS. Tot atunci,  dupa inceperea cursurilor, profesoara de desen, ne-a cerut sa ne cumparam, blocuri de desen, truse de desen tehnic, respectiv: compas cu creion, echere de vreo doua feluri , liniar, raportor, călimara cu tuș, penite REDIS de marimi diferite, si toc cu penite.

Penitele REDIS le-am cumparat da la o librarie din colonia Sarmasag. Cind am mers la pravalia din sat  si l-am intrebat pe vinzator, de penite REDIS , vinzatorul a intepenit, facind ochii mari, nestiind ce sa creada. Apoi ne-a intrebat ce sint alea. Cind i-am spus despre ce-i vorba , s-a relaxat. El a fost cel care ne-a indrumat de unde le putem cumpara.

In liceu, pretentiile profesorului de desen tehnic , au fost cu totul altele.

Vremuri faine!

Editat Martie 10, 2020 de GEO 53 BN

[ctepeo]

Am văzut peniţe din alea, dar sincer, nici nu ştiam că le zice aşa. Pe viitor poate am să iau din talcioc (dacă mai găsesc) ceva trusă de desenat.

Tari erau trusele "Richter".

Eu am avut în anii '90 trusă din aia Chinezească pentru matematică. Am văzut în talcioc. Îmi pusesem marcă de 'Fram' în 1996-1998 (o foloseam pe post de penar).

Ah, sper să nu închidă talciocul din cauză de virus...

Eu numai creioane HB am folosit. Am avut creion mecanic cu mine B, dar abia la facultate. Până atunci nici nu ştiam că HB înseamnă duritatea minei... nimeni nu mi-a explicat. Şi până recent am crezut că 2B e maximul de moliciune... există şi 10B. Creioane chimice folosea cineva?

Preferam să ascut creioanele cu cuterul. Pentru că ascuţitorile nu le ascul uniform. Chestie aia cu manivelă de bagi creionul şi-l ascute uniform din păcate nu am avut. Îmi doresc una de epocă.

Trebuie să vă dau o veste proastă: anul trecut fabrica de creioane de la Sibiu a fost închisă. S-a dus şi asta. Adios creioane, stilouri, pixuri, cântare produse la Sibiu. Ce frumos era să scrii ţi se scrie pe un bon cu un creion Românesc preţul produsului (se prefera însă pixul), apoi după ce ai plătit să te duci cu bonul scris de mână şi să fie tras în ţeapă (iar tu să păstrezi bonul de casă). Vă vine să credeţi sau nu, specialitatea bon la ţeapă încă mai există la unele magazine. Ba e un loc unde e asortat cu cântar "Balanţa" Sibiu (Hermannstadt) şi casieră cu ghereată (din păcate cu legile noi, nu mai e casa de marcat veche).

Editat Martie 10, 2020 de ctepeo

[franzm]

Acum 6 ore, GEO 53 BN a spus:

In liceu, pretentiile profesorului de desen tehnic , au fost cu totul altele.

Daca ai avut noroc, ai dat de unul (de regula inginer) care te-a învatat sa întelegi desenele.

Creioane moi am tot cumparat din România pâna acu vreo cinci ani. Le-am luat pentru niste cunostinte, graficieni, dar si pentru prieteni care aveau copii la scoli de arta. Erau foarte multumiti de calitatea lor. Bineînteles ca si de pret.

Editat Martie 10, 2020 de franzm

[Ion_Bumbu]

Tin minte ca la un moment dat foloseam si creioane cu duritatea F daca nu gaseam HB.

Erau mai moi decit H, aproape ca HB se comportau.

Editat Martie 10, 2020 de Ion_Bumbu

[ctepeo]

Acum 3 ore, franzm a spus:

Daca ai avut noroc, ai dat de unul (de regula inginer) care te-a învatat sa întelegi desenele.

Creioane moi am tot cumparat din România pâna acu vreo cinci ani. Le-am luat pentru niste cunostinte, graficieni, dar si pentru prieteni care aveau copii la scoli de arta. Erau foarte multumiti de calitatea lor. Bineînteles ca si de pret.

 

Din Românai... dar produse în România?

[GEO 53 BN]

Fabrica (societatea) Flaro Sibiu unde se fabricau pe linga altele si  creioane, a dat cu ''armele'' (creioanele) de pamint''?

Din ce-am citit , Societatea Flaro  s-a reorientat, pe productia de automotive. Probabil chinezii au vindut creioanele, la noi, la pret de damping.

 

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va spuneam, cindva, ca nu foarte departe de noi, pe virful dealului, la Bidișcuta, era (si cred ca inca mai este) o mica cariera de ''arină'', un fel de nisip foarte fin, de  culoare galbena. Unele femei, din familii mai, necajite,din punct vedere material, ''lipeau''(acopereau) ''dusumeaua'' cu un strat subtire, care se usca foarte repede. Aceasta activitate o faceau destul de des, pentru ca, uneori, stratul subtire, se desprindea destul de usor, si asta din cauza ca , in amestecul de apa si arina, apa era prea multa. 

In general, familiile, al caror cap de familie, lucra-n mina, aveau dusumea,din scindura de brad, in camere.

''Arina'' (nisipul) extrasa din ''cariera'' era amestecat cu apa, pina cind compozitia era de consistenta aluatului de clatite. Barbatii sau femeile, mergeau cu caruta, avind si o sapă, cu care scoteau bucatile de arina. Dupa ce le scoteau,  le zdrobeau, cu muchea sapei, bucatile fiind  incarcate in caruta, dupa care erau duse  acasa. Acasa, caruta era descarcata, bucatile de arina fiind depozitate intr-un loc unde sa nu ajunga apa. Bucatile de arina sparte, erau apoi, maruntite si cernute. Arina cernuta si amestecata cu apa, era folosita de multe ori la zidit. Cind se intarea era destul de dificil  de dezlipit de pe caramizi.

Un mester zidar, chemat de tata, sa-i construiasca un cotet, pentru oratanii,(inainte avind un cotet din scinduri) i-a spus, ca de multe ori, mortarul de arina , este mai durabil, decit mortarul de argila, folosit la zidirea si tencuirea, dependintelor (camari de alimente, cotete de porci, oratanii, grajduri, etc. De multe ori, oameni plecati dupa arina, in loc sa sape, alaturea de groapa gata  facuta, sapau in aceeasi groapa, riscind sa fie surprinsi in cazul unei prabusiri. Au fost cazuri cind oameni, mergind dupa arina, au gasit groapa prabusita. De regula,dupa ploi de durata, gaseau, cei drept, destul de rar, gropile prabusite.

Intr-o  vara, un satean a plecat dupa arină, fiind surprins pe cind iesea din groapa. Norocul lui a fost ca nu s-a prabusit si malul de pamint cu grosimea de circa 2m. In mod sigur , daca l-ar fi surprins, surpatura, acel om n-ar mai fi fost in viata.

O alta ''cariera'' de arina era chiar in sat, pe dealul din stinga, dealul, fiind poreclit ''Șandor Dîmb'' , aflat   la circa 300 de m de drumul principal. Cu toate ca autoritatile, avertizau satenii sa fie cu grija  cind extrag arina, multi oameni ignorau avertismentele, expunindu-se la accidente, grave sau mai rau, mortale!

Parintii (cind erau acasa) ne avertizau de fiecare data, cind plecam la joaca, sa nu mergem la joaca, la Bidișcuta.

 

 

 

Editat Martie 11, 2020 de GEO 53 BN

[franzm]

În Europa centrala exista chiar o breasla care se ocupa cu productia de nisip fin pentru curatat si maturat dusumele.

[GEO 53 BN]

Acum 30 minute, franzm a spus:

În Europa centrala exista chiar o breasla care se ocupa cu productia de nisip fin pentru curatat si maturat dusumele.

Ca sa vezi! P-asta n-am stiut-o!

Editat Martie 11, 2020 de GEO 53 BN

[daniels]

Corabiile se frecau pe punte cu nisip .

Se practica, sau se practica si pe Nava Scoala Mircea.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Daca tot n-am ceva anume de facut, mi-am zis sa continuu povestile.

Azi voi vorbi, despre, un alt material  folosit in gospodariile de la tara. In postul anterior, am vorbit de arină, un material folosit in gospodarii, din vremuri de mult apuse.

Un alt material, foarte  des  folosit, in constructia caselor  , era șuaiul, o argila folosita destul de des la ''fabricarea'' voioajelor (caramizi neasre).  Cei cu dare de mîna apelau la tiganii ,caramidari, care fabricau ''voioajele'' si care dupa ce se zvintau bine, le ardeau. Voioajele , puteau fi facute  de catre oricine, cu conditia sa stie cum si cit trebuie framintata, argila( cu picioarele goale) si cita pleava, sau paie tocate marunt, trebuie adaugata. Tinute la soare si intoarse frecvent, voioajele dupa circa o luna, doua, de zile (depindea de timp)cu soare ,se intareau devenind suficient de  tari incit  sa fie folosite la constructia caselor!

Va spuneam intr-un topic,ca in amonte de sat, incepind din anii '50 , multi mineri si-au facut case din caramida arsa. Pentru asta au angajat, niste tigani caramidari,(voiogari) foarte priceputi, dintr-un sat  aflat nu foarte departe de noi. In '50, tata a construit casa cu caramida facuta de tigani.

Tata-mi spunea, ca in acei ani, sau ridicat o gramada de case din caramida, marea lor majoritate ,fiind mineri, oameni cu dare de mina.

Si eu am prins vremurile cind(inca)  se ''fabricau'' caramizi. ''Fabricarea''  caramizilor a incetat spre sfirsitul anilor '60 inceputul anilor '70.

Caramizile nearse, erau cladite in asa fel incit aerul sa circule printre ele, facilitind uscarea lor. Dupa ce erau uscate, se cladea cuptorul cu gurile de alimentare cu lemne. Cind cuptorul era gata,  se lipea cu argila, se umpleau gurile de alimentare  cu lemne si apoi se dadea foc . Cuptorul ardea pina cind  caramidarul  decidea ca este gata. Se umpleau gurile de ardere cu lemne si apoi erau inchise.   Racirea cuptorului dura doua luni de zile, sau chiar mai mult. 

 

Cei mai saraci isi ridicau casele din pamint cu fundatie din piatra, adusa de la Borla, o piatra care  se putea ciopli cu securea. Bucatile cioplite erau apoi introduse in santurile sapate , facind fundatia. Apoi faceau cofrage din scindura in care se turna argila moale amestecata cu paie. Cind argila se intarea, se ridicau  cofrajele si apoi se turna  iar argila moale. Se continua pina cind peretii ajungeau la inaltimea dorita. Cind terminau cu peretii, se  aduceau grinzi din lemne care constituiau baza acoperisului. Grinzile erau cioplite de catre dulgheri, care ridicau si acoperisul. Apoi acopereau casa cu tigla sau  tabla, depindea de citi bani avea proprietarul. Peretii erau tencuiti cu mortar din var si nisip, dupa care casa era varuita.

 

 

 

 

Editat Martie 12, 2020 de GEO 53 BN

[doru3160]

Pe lutul ala trebuia si ceva plasa, altfel tencuiala din var si nisip nu prea statea. In zona moldovei caramizile din lut si paie se numeau chirpici. Tehnologia era aceeasi, denumirile difera.