Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[franzm]

Acum 29 minute, GEO 53 BN a spus:

Barem daca-r fi incaput pe miinile iubitorilor de carte!

Au ajuns în mâini bune. Am fost placut surprins sa vad la unii consateni o camera întreaga pe post de biblioteca. La mine, din lipsa de spatiu, majoritatea le-am tinut în podul casei.

[GEO 53 BN]

Acum 16 minute, franzm a spus:

Au ajuns în mâini bune. Am fost placut surprins sa vad la unii consateni o camera întreaga pe post de biblioteca. La mine, din lipsa de spatiu, majoritatea le-am tinut în podul casei.

 Ce bine c-au ajuns pe miinile unor iubitori de carte!

Editat Martie 1, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

La 28.02.2020 la 15:15, icar a spus:

Florin, nu e chiar asa. Aici sunt hornari, si nu putini. Si tine cont, sunt autorizati! Daca stai la casa si ai centrala pe lemne sau gaz, trebuie sa ai ausvais de la hornar! Anual! Daca nu ai, amenda, cit te-ai incalzi o iarna intreaga. La gaz, nu prea ai ce curata, dar la lemne da. Si casele cu soba trebuie sa aiba autorizatie, altfel se lasa cu nasulie. Asa ca nu prea au disparut hornarii!

Ca sa ai lenme uscate bine, trehuie sa ai stoc de trei ani! Acum baiatul arde lemne de un an si ceva, si nu merge deloc bine centrala!

LIKE @icar!

Editat Martie 1, 2020 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Ca tot am  vorbit de sobe pe rumegus!

Cind aduceam, cu tata, lemne din padure, dupa ce ajungeam acasa, ne pregateam sa le taiem cu fierastraul (joagarul)in  bucati  potrivit de lungi incit sa incape in soba. Taiatul lemnelor cu fierastraul dura ceva timp, uneori si cite-o zi . Munca era destul de ''solicitanta''. In urma taierii cu lemnelor cu fierastraul , rezulta destul de mult rumegus. Rumegusul il adunam si-l foloseam , iarna , la afumatul, slaninii, cirnatilor si al carnii, in felul asta conservindu-se.  Tata vorbise cu un tigan ''plevar'' ''bădogoș''(tinichigiu) sa-i confectioneze o soba pentru afumatul ''porcariilor''(carne ,cirnati, slanina). Soba, din tabla, era mica, suficienta pentru scopul propus. In acea soba, tata facea focul, punind initial aschii uscate. Cind aschiile ardeau cu flacara, rezultind jar suficient, tata umplea sobita cu rumegus,  inchizind usita, podul casei se umplindu-se de fum. Din cind in cind, tata,verifica daca mai iese fum. Cind fumul se subtia, sobita era umpluta iar cu rumegus. Cind carnea , cirnatii, slanina, capatau o culoare rosiatica , tata nu mai facea fum in pod. Afumate , carnea , cirnatii, slanina , rezistau cu brio peste vara. Singurele preparate care nu erau afumate erau caltabosii, care erau  mincati iarna,primii, nerezistind la caldura. Parintii mei n-au facut niciodata  sîngerete, neplacindu-ne nici unuia dintre noi. Aveam vecini  faceau singerete!

Editat Martie 2, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

La noi se fac afumatori speciale. Se ridica un mic șopru, prevazut cu o aerisire. Rumegusul se pune intr-un lighean vechi, scos din uz, se aprinde si se lasa sa arda mocnit. Soprul se umple de fum, afumnid "porcariile". Aici nu se fac caltabosi, doar măietec si toba. Unii, prea putini, mai fac si singerete. Toba, măietecul, se maninca primele.

Editat Martie 2, 2020 de icar

[franzm]

La noi, pe vremuri (înainte de primul razboi) bucataria avea focar deschis, adica hornul era o constructie tuguiata, la baza mare cât jumatate din latimea bucatariei. Acolo se atârnau porcariile la afumat. Când au cumparat casa, bunicii au închis hornul la baza (adica au facut tavan complet în bucatarie) si au dus tevile de fum din trei încaperi în horn. În doua din camere aveam soba de teracota. Acolo faceam foc de aschii si-l înnabuseam cu rumegus de fag. Accesul în afumatoare era printr-o usa de tabla în podul casei.

[-Atlas-]

Acum 11 ore, icar a spus:

La noi se fac afumatori speciale. Se ridica un mic șopru, prevazut cu o aerisire. Rumegusul se pune intr-un lighean vechi, scos din uz, se aprinde si se lasa sa arda mocnit. Soprul se umple de fum, afumnid "porcariile". Aici nu se fac caltabosi, doar măietec si toba. Unii, prea putini, mai fac si singerete. Toba, măietecul, se maninca primele.

Buna

La fel procedez si eu.Am improvizat o afumatoare dintr-un dulap ,metalic,cum erau cele din vestiare,de pe la fabrici.

Dar acopar vasul in care fac focul cu o tabla,pentru a nu se ridica flacara la cele de afumat.La tara afumam "porcul" in podul casei.

Cel putin dulapul metalic nu ia foc,cum a patit un vecin cu afumatoare din lemn.

Spor tuturor.

Alex

[GEO 53 BN]

Acum 14 ore, icar a spus:

...........................................................................

. Aici nu se fac caltabosi, doar măietec si toba. Unii, prea putini, mai fac si singerete. Toba, măietecul, se maninca primele.

La noi, caltabosului i se spune moietec. Unii faceau moietecul  cu păsat fiert de jumatate.

Parintii mei  faceau moietec (in mațele groase), cu orez fiert pe jumatate, jumari topite, si codimente.Dupa ce erau umpluti(moietecii) se opareau, pusi la zvintat si apoi pusi la fum in pod. Se mincau primii, nerezistind la caldura.

Apoi chișca(stomacul) curatata bine, era tinuta in apa cu putina soda de rufe(din aceea in cutie de carton) pentru a indeparta mirosul de mațe.  Umpluta cu bucati fierte de carne, orez fiert pe jumatate si jumari, era pusa la fiert pina cind chișca se umfla  devenind neteda, fiind,apoi pusa la frig.  Dupa ce se intarea cit de cit  era pusa la rece pe pevazul gemulețului de la șpaiț, de multe ori inghetind bocna. Cind se ''incepea''  se taiau cite bucatele dorea fiecare, restul fiind pus la rece pe pervazul șpaițului deschis permanent.Tinuta acolo, daca frigul persista, chișca reziata mult si bine. Cind vremea se inmuia pe timpul zilei, noaptea, frigul intetindu-se , chisca rezista cu brio citeva zile bune. Atunci trebuia mincata, existind  riscul alterarii. Mama ne taia felii de chișca, pentru mincat, restul fiind pus inapoi la rece. Peste noapte se facea frig, chisca inghetind. Ne ''tineam'' de chisca , pina cind era mincata toata . Pe atunci, probabilitatea ca ''porcariile'' sa se altereze, erau extrem de mici, iernile fiind destul de crunte. Mai existau si exceptii.

 Parintii mei,  mai preparau un ''fel'' mai ciudat!  Intre stomac si intestinele groase  era o bucata de intestin  mai subtire, in comparatie cu restul si care, dupa ce era curatat temeinic, tinut in apa cu soda de rufe, clatit bine,apoi spalat temeinic cu apa, era umplut cu un muschi mai lung(pecie-i spuneau) care era sarat, codimentat si apoi, era pus la fum. Astfel preparat tinea mult si bine. Stiu ca mama cind facea ciorba, taia cite o bucata si o fierbea impreuna cu legumele. Ciorba avea un gust foarte bun. 

.

Editat Martie 3, 2020 de GEO 53 BN

[doru3160]

Prune uscate si afumate a mancat careva? Pe noi stiu ca ne fugareau bunicii ca dadeam iama la lojnita si dupa ce luam cat luam, le raream ca sa nu se cunoasca. Bunica stia totdeauna cine a umblat acolo, dar bunicul ne injura si ne fugarea. Acum mai aduc rusii in piata, dar nu mai sunt afumate, doar uscate. 

[dan-a2]

Da foarte bune cu orez , bunicii puneau la uscat pe niste gradele (impletituri de nuiele ) zarzare sau corcoduse , cred ca pentru acrit , prune dar si mere taiate felii >> noi le ziceam poame !!

Editat Martie 3, 2020 de dan-a2

[ratza]

Eu da. Bunică-mea le făcea cu pilaf, ieşea absolut demenţial.

[GEO 53 BN]

Acum 17 ore, franzm a spus:

La noi, pe vremuri (înainte de primul razboi) bucataria avea focar deschis, adica hornul era o constructie tuguiata, la baza mare cât jumatate din latimea bucatariei. Acolo se atârnau porcariile la afumat. Când au cumparat casa, bunicii au închis hornul la baza (adica au facut tavan complet în bucatarie) si au dus tevile de fum din trei încaperi în horn. În doua din camere aveam soba de teracota. Acolo faceam foc de aschii si-l înnabuseam cu rumegus de fag. Accesul în afumatoare era printr-o usa de tabla în podul casei.

Interesant mod de dirijare a fumului catre podul cu ''porcariile'' puse la afumat!

 

Ș-acum va povestesc ceva , care a bulversat un sat intreg, de vreo 2000 de persoane. 

Pina-n anii 80, in vecini,era o familie care avea o casa invelita cu paie. Grajdul de animale arata mai bine decit casa. Casa avea doar o camera mai mare, intrarea facindu-se printr-o incapere unde era cuptorul de piine si unde-si tineau unele lucruri mai de valoare. Camera nu avea deloc pod, pod avind doar camera unde dormeau. Pe interior , acoperisul, era lipit cu lut. Acolo-si tineau slanina , cirnatii, carnea la fum. In a doua camera, unde dormeau, erau trei paturi unde dormeau copii si parintii lor. Tot acolo era un cuptor pe care dormea bunicul  copiilor. Ferestrele erau foarte mici. Legat de cuptor era o soba din caramizi, lipita cu lut si care avea doar doua ochiuri. Iluminatul se facea cu o lampa cu petrol. Cind seara, mergeau ''de banii lor''afara, (la budă) foloseau un felinar cu petrol. Noaptea, in casa,lampa cu petrol, era aprinsa continuu, feștila fiind ''trasa-n ciur'', adica la minimum. Prima camera, prin care treceau, in cea de-a doua camera(dormitorul comun)  si unde dormeau cu totii, se numea ''băbătie''. Din ''băbătie'' se putea urca in  podul casei unde tineau tot felul de lucruri . Batrinul, bunicul copiilor, era cel ce conducea casa, el dirijind treburile-n casa. Vorba lui era litera de lege. Avea pe atunci aproape 90 de ani. Batrinul umbla, vara, vesnic in izmene largi  si descult. Iarna ce era mai imbracat , purtind opinci cu obiele si o ''șopa'', un fel de haina mai lunga si o caciula, jerpelita. El, batrinul, dispunea ce cum si cind trebuie facut. In casa nu se minca piine  ci mălai. Copii faceu niste băsici, care dupa ce se spargeau, faceau ca pielea de pe palmi sa se usuce, sa se farime si sa cada. Tot la ei am vazut pecingine in cap. Ai nostrii ne sfatuiau sa nu ne jucam cu ei.  Chiar daca n-am tinut cont de sfaturile  parintilor, nu ne-am pricopsit cu o astfel de boala. Abia dupa ce batrinii(parintii copiilor) au murit , copii , deja maturi, au scapat de necaz, mergind la dispensar  si tratindu-i cu o substanta lichida de  culoare albastra.

Acum vreo saptamina, m-am intilnit in satul natal,cu fata cea mai mica. Am povestit mult cu ea, aflind o gramada de  lucruri, despre parintii, si  bunicul ei . Bunicul ei , din ce-mi spunea nepoata lui, era un fel de Hagi Tudose. Batrinul si fiul lui au fost capii rautatilor adunind o gramada de bani fara stirea celorlalti. Batrinul a murit, fiul lui ascunzind de ceilalti, ca au adunat impreuna cu tatal sau o suma mare de bani. Inainte de a muri, tatal copiilor, le-a spus unde sint ascunsi banii adunati in timp. Fratele fetei murise de cancer, in urma cu citiva ani buni, el fiind cu un an mai mare decit mine. Cind s-a aflat toata povestea, lumea din sat, a ramas incremenita, nestiind ca sa creada. Ca sa vezi ce inseamna sa-ti maninci ''căcatul de sub tine'' doar pentru a nu cheltui nici un banut.

Un Hagi Tudose contemporan!

Editat Martie 3, 2020 de GEO 53 BN

[icar]

Aici măieticul e una, caltabosul, care nu se prea face, alta. Măieticul e un fel de "pate", cuvintul vine de la sași, insemnind chiar pate. Se face numai din organe, ficat, plamini, splina si un pic de slanina, tocate marunt, marunt, prin masina cu gauri mici si "pușcate" in intestinul gros. 

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, icar a spus:

Aici măieticul e una, caltabosul, care nu se prea face, alta. Măieticul e un fel de "pate", cuvintul vine de la sași, insemnind chiar pate. Se face numai din organe, ficat, plamini, splina si un pic de slanina, tocate marunt, marunt, prin masina cu gauri mici si "pușcate" in intestinul gros. 

Eu stiam  ca moietecul este sinonim cu caltaboșul. Cel putin, la noi, asa se numeste. Vorba ceea! Cite bordee atitea obicee!  La voi, au fost sasi , pe cind la noi, au fost unguri. De exemplu! la noi, orezului i sa spune rișcaș, fara accent. In schimb,  ungurii-i  spun orezului,  tot rișcaș cu accentul pe primele trei litere.

In  satele din judetul Bistrita caltaboșului, i se spune călbaș.

Editat Martie 3, 2020 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Da, in zona Dejului stiam si de călbaș dar si mai era și maioșu, acel pateu de care spunea @icar, maiu` fiind ficat.

Mai faceau si toba de porc, parca ii mai ziceau caș de porc.

Editat Martie 3, 2020 de Ion_Bumbu