Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[icar]

Geo, locul este nitel curios. Riul Sebes, care izvoreste din muntii Sebesului, are apa dulce. Fintinile si izvoarele din oras, sunt cu apa dulce, chiar foarte buna. Se zice ca insusi impartul Franz Ioseph ar fi apreciat calitatea unui astfel de izvor, ca atare, acest izvor se numeste si astazi Fintina Impartului. In schimb, Secasul ara apa sarata. Nu foarte sarata, dar suficient de sarata sa-i simti gustul. Pe dealurile argilo-nisipoase dinspre estul orasului, mai sunt izvoare cu apa putin sarata, unul fiind si aceasta Slatina. Apa nu este foarte sarata, aproape ca nu-ti dai seama. Tot din aceasta zona se aducea, odata, apa sarata pentru strandul din oras, asa zisa Baie Populara. Noi ii ziceam "piş-club", probabil stii de ce. Acum izvorul este colmatat, strandul o paragina.

[GEO 53 BN]

Stiu de ce i se zicea piș-club. In Zalau, la baia populara mergeau doar cei care n-aveau nici o greața. Multi mergeau la ,sa zic, sauna, la aburi. Am fost o singura data si mi-a ajuns. Ma mir ca n-am luat  ''ceva'' de acolo,avind in vedere cit pret sa punea pe curatenie.

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Va mai amintiti cind incepind din clasa a V-a mergeam, obligatoriu, la cules de porumb. Cel putin noi cei de la tara asta faceam. In fiecare an ,incepind din 15 septembrie si pina la 1 octombrie, faceam, pompos spus, ''practica agricola''. Practica agricola o faceau doar cei din clasele V-VIII. Cei din clasele primare nu faceau ,fiind micuti. De fapt mergeam la cules  de porumb. In fiecare an ni se spunea ca din banii primiti de la CAP vor cumpara televizor la scoala.  Promisiunile nu s-au materializat niciodata.

Dimineata la ora opt, morti,copti, trebuia sa fim la scoala. Ne incolonam si plecam in diverse locuri in care era porumb. Trebuia sa avem un sac  in care sa punem stiuletii culesi. Porumbul trebuia depanusat si apoi cind sacii erau plini se goleau intr-un loc, gramada. Toamnele erau altfel decit toamnele de azi. Noaptea, bruma era de doua degete de groasa. Mergeam imbracati bine ca altfel ne era frig de ne lua dracu'. Culegeam porumb, pina la ora doua dupa masa. Cam pe la ora 10 se ridica soarele pe cer si se incalzea. Cind plecam acasa era o caldura de trebuia sa ne dezbracam de hainele groase. Parintii ne puneau de mincare si apa de baut. Dupa ce se incalzea ni se facea sete,apa consumindu-se rapid. Nu aveam de unde lua apa.Le spuneam profesorilor supraveghetori, ca nu mai avem apa de baut. Se intimpla citeodata sa fim in apropierea unor fintini si atunci era cit de cit bine,dar de cele  mai multe ori nu era nici o fintina prin preajma. Profesorii ne spuneau ca vor vorbi cu cei de la CAP,sa ne aduca apa de baut. Au venit odata cu o carutra, cu un bidon din aluminiu care era folosit la colectarea laptelui,plin cu apa. Probabil ca na fost  spalat, pentru ca mirosea a lapte acru de te traznea. Pe dinafara are mizgalit cu balega de vaca. Am spus profesorilor ca bidonul n-a fost spalat de loc si ca este murdar de balega. A venit si a constatat ca asa era. In acea zi un profesor a spus asta presedintelui CAP-ului. In ziua urmatoare,dimineata, ne-au adunat in curtea scolii, iar directorul scolii ne-a tras o morala pe cinste. Stiti ce ne-a spus? Daca nu va ajunge apa adusa de acasa, sa va aduceti  aducem mai multa  ca sa v-ajunga. Binenteles ca mai multi copii am spus asta acasa parintilor. Citiva parinti au mers in ziua urmatoare la sediul CAP si au stat de vorba cu presedintele CAP-ului. Aceasta s-a aratat surprins de cele auzite si a promis ca se va interesa, cine a spus  ca ,noi copii, sa ne aducem apa de acasa. Mai departe nu stim ce s-a intimplat ,dar cert e ca din ziua urmatoare au inceput sa ne aduca apa, cu bidonul. De multe ori, cind era foarte cald, nu ne ajungea apa. Profesorul ne dadea apa cu tiriita. Intr-o zi o profesoara ne-a spus sa dam jos bidonul din caruta,carutasul stind bine mersi in caruta. Citiva copii am refuzat sa dam jos bidonul din caruta. A incepuit profa se zbiere la noi. Binenteles ca am raportat parintilor ceel intimplate. Citiva parinti au mers la sediul CAP si i-au spus presedintelui ce s-a intimplat. Din ziua urmatoare ,carutasul n-a mai fost vazut  pe caruta. Televizor? N-am vazut televizor la scoala, nici cind am terminat clasa a VIII-a. Multi parinti au inceput sa refuze sa-si mai trimita copii la cules de porumb,chiar daca  erau amenintati ca vor sanctionati.

Eram in clasa a VII-a tot la  practica agricole cind au venit niste persoane  si ne-au instruit sa cum sa luam mostre de de pamint din diferite zone. Aveam niste scule asemanatoare cu niste burghie mai mari,cu o fanta.  Dupa ce era introdus in pamint si rotit  trebuia sa curatam pamintul din fanta in niste cutii din carton. A fost beton!  Cele doua saptamini numai cu asta ne-am indeletnicit. Am batut cu piciorul zeci de hectare de pamint, luind mostre.  Ne faleam colegilor ''culegatori'' cu ce de indeletniceam. La liceu, citeodata ne mai duceau duminica, IAS-uri,la cules de cartofi,struguri ,mere,etc. Atunci chiar era foarte fain. Odata ne-a pus michiduta sa mincam multi struguri. Ne-am ales c-o  diaree de-am crezut ca ne ia naiba. Amintiri,amintiri.......... Unele frumoase, altele,mai putin frumoase.

Si uite asa mergeau lucrurile pe la CAP-uri, IAS-uri!  Poate nu chiar peste tot.

Editat Mai 6, 2018 de GEO 53 BN

[morarul]

Activitati de genul acesta, s-au intamplat si prin anii ''75-''80 si mult dupa.

Nu era vorba despre exploatarea omului de catre om, ci era pur si simplu exploatarea minorilor de catre sistem!

Am ,,prestat" practica agricola, incepand din scoala generala continuand cu liceul, ceva practica agricola si in facultate, doar eram studenti politehnisti, la ILF Militari ( inteprinderea de legume fructe Militari, appropos cea avea sula cu prefectura?).

Ceva practica constructiva, am prins si la ridicarea Centrului Civic din Bucuresti, tot in studentie.

Finalul apoteotic a fost in armata la munci agricole, soldati in termen redus (scoala de ofiteri in rezerva), ne-au instruit la cules de porumb, sfecla, gulii si alte produse agricole.

Asa s-a construit societatea noua, predecesoare revolutiei din '90.

Dar, deh!

Amintiri de dinainte de libertatea de astazi, pe care multi dintre noi nu stim sa le apreciem!

,,Era mai bune inainte, spun unii !"

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Azi o sa va povestesc  o intimplare,protagonista, fiind o bivoliță. Era la noi in sat un om pe care-l stiam ca si Ioani Centii. Avea o bivolita care era a dracului de periculoasa. Avind vitel era si mai periculoasa. Se dadea la oricine,indiferent ca era femeie, barbat matur,copil. Ce o deranja cel mai mult erau culorile inchise,negre. Ca-i drept si noi copii o siciiam,facind-o sa fuga dupa noi. Intotdeauna aveam grija,  sa nu o siciim in locuri in care nu ne puteam refugia,ferindu-ne  de atacul ei. Poate stiti ca bivolul adult,care are naravul sa se dea la oameni, chiar daca omul este la pamint, continua sa caute sa te omoare,punindu-se in genunchi,incercind sa te zdrobeasca. Chestia asta o stiam si aveam grija sa nu ne prinda in spatii lipsite de refugii.

Intr-o duminica dupa masa,pe cind unguroaicele, veneau de la biserica s-a nimerit sa vina si ciurda de la pasune. O batrina a incercat sa treaca drumul si sa intre in curte. Bivolita sa napustit la ea si a trintit-o in sant ,care din fericire era destul de adinc. Bivolita s-a pus in genunchi si a incercat sa o striveasca. Batrina a inceput sa tipe,iar oameniiau sarit cu furci  si pari pentru a o salva pe batrina. Fiind multi oameni bivolita s-a speriat si a luat-o la fuga cu capul ridicat ,rotindu-l in toate partile. Sa iscat o zarva in sat de parca era razboi. Imediat parintii nostri ne-au chemat acasa si ne-au instruit sa avem mare grija cind vine ciurda de animale,intrind in curti. Am fagaduit ca asa vom face,dar in sinea noastra,ne gindeam  ca o vom sicii de fiecare data cind va veni ciurda,fara sa ne gindim nici un pic, la riscurile la care ne expuneam. De regula ne asiguram retragerea.

In vara aceea era seceta mare iar animalele nu prea aveau ce sa pasca,iarba fiind aproape uscata. Parintii ne trimiteau cu vacile la pascut pe dulee (drumuri printre parcelele cultivate). La amiaza duceam vitele la adapat la fintinile de la Cotețe. Fiind destul de multi baieti ne jucam pe pasune,fara sa ne gindim ca ar fi putut fi si bivolita lui Ioani. Un baiat ,mai  idraznet, a inceput sa siciie bivolita pina cind a luat-o la fuga dupa el. Baiatu' s-a impiedecat  si a cazut , bivolita s-a pus in genunchi si a incercat sa-l  zdrobeasca. Norocul lui a fost ca era pe un pic de panta si a inceput sa se rostogoleasca reusind sa scape. Cind am vazut ca incearca sa-l zdrobeasca, am inceput a tipa,. Ciurdarul(vacarul) a venit in goana si a alungat bivolita, iar pe noi injurindu-ne de mama focului. De atunci am prins frica de ''bivolita ucigasa'',cum ii spuneam noi, fiind mult mai atenti. Satenii spuneau ca avea vitel si de aceea era asa de ''artagoasa''.

In acel an, intr-o zi de vara un baiat(verisor de-al doilea), de peste 20 de ani a fost traznit chiar la intrarea in sat adapostindu-se sub un salcim foarte inalt. A fost la pescuit pe valea Maja iar inainte de a se insera,s-a indreptat spre casa. Nu era singur,mai era cu inca doi colegi toti elevi ai scolii de maistri. Cind lumea a auzit ce s-a intimplat,a fugit acolo. Degeaba a incercat  sora medicala si medicul de la dispensar  sa-l resusciteze . Era deja mort. Urma ca sa se casatoreasca in toamna. A treia zi l-au dus la cimitir,noi baietii mai marisori ducind praporii(steagurile negre). Pe cind ne deplasam spre cimitir ne-am intilnit cu ciurda. Stiam la la urma sint bivoli si ca  putea fi si bivolita ucigasa. Am vazut-o chiar la urma. Ca s-o speriem am inceput a scutura praporii. Bivolita a luat-o la fuga, ca o nebuna, pe o ulita laterala de parca avea streche.

Editat Mai 7, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Spuneam intru-n post ,ca imi placea sa merg la pescuit. Era una din indeletnicirile mele cele mai placute. Aveam o rabdare, de care ma minunez si eu, azi. Eram in stare sa stau cu undita,(un bat din lemn  de corn,drept ca lumina si extrem de rezistent), in apa zeci de minute. Nu prea aveam ocazia sa merg la pescuit,pentru ca parintii mei imi trasau diferite sarcini care trebuiau duse la bun sfirsit, altfel se lasa cu chelfaneala.  Pescuitului a inceput sa-mi placa, dupa ce am vazut niste baieti mai mari,care aveau undita din bat de bambus cu o mulineta ''primitiva'' fir de nailon si cirlige cu ancora. Toate cele enumerate mai sus,erau lucruri, pe care nu le gaseai la cooperativa din sat. Batul din lemn de corn era foarte rezistent dar si foarte greu. Mergeam vara in padure ,unde gaseam tufe de corn,de unde alegeam batul cel mai lung si drept. Ca sa ramina drept, legam batul de virf,cu sfoara, de o grinda din podul șurii, avind atirnata de bat o bucata de caramida pentru a ramine drept dupa uscare. Nu stiu ce era in capul nostru de alegeam bete de corn, care erau foarte grele. Nailon de pescuit n-aveam de unde cumpara. Tata cumparase o bicicleta de dama, Carpati,care avea la roata din spate, o plasa de nailon cu scopul de a se evita prinderea poalelor femeilor, de catre spite. Intr-o zi am scos un fir de nailon destul de gros si lung de vreo doi metri, rupind in citeva locuri plasa, pentru a lasa impresia ca a fost un ''accident''.I-am spus lui tata ca ca mergind cu bicicleta,un bat a sarit direct intre spitele de la roata din spate,rupind plasa. Tata a dat jos definitiv plasa ,mai ales ca mama,nu prea avea ''veleitati'' de biciclista. Daca stau si ma gindesc bine ,nu cred sa fi vazut vreo femeie, la noi in sat, care sa mearga pe bicicleta.

Nailonul fiind gros si rigid nu statea drept,intins. Cirligele erau facute din ace cu gamalie legate de nailon. Ca pluta foloseam bucati de dopuri de pluta de la sticlele in care a fost  otet sau vin. Cind vreun peste se hotara sa se ''sinucida'',muscind rima, ridicam rapid batul,pestele reusind de cele mai multe ori sa evite agatarea. Am renuntat la nailon si am folosit pe post de nailon niste fire foarte rezistente,pe care le-am vazut la benzile transportoare,rupte sau sfisiate si care erau aruncate. Ne chinuiam sa scoatem fire cit mai lungi,nereusind intotdeauna. Daca trageam de firul ud, acesta sa alungea. Cind reuseam sa fim suficient de rapizi, agatam  cite un peste, care de cele mai multe ori scapa, cirligul neavind ancora. Cu toate neajunsurile,pescuitul mi se parea frumos,pescuind doar de dragul pescuitului. Dupa ce am aflat ca la Colonia Sarmasag se gaseste fir de pescuit si cirlige,am abandonat cirligele din ac cu gamalie si firul textil. Pluta o faceam din de pana de gisca pe care introduceam inele din cauciuc,firul fiind intre pana de gisca si inele,putind in felul asta sa reglam la ce adincime sa ajunga cirligul. Rimele folosite, erau cele de gunoi, rosii.  Abia atunci am inceput a prinde pesti cu adevarat. Primavara dupa ce apele scadeau si erau mai curate,reuseam ca intr-o zi sa prind si cite un kil de porcusori,care aveau obiceiul de a inota in ''stol'' in numar mare. Pestii prinsi ii tineam vii intr-o galeata. Ajuns  acasa impreuna cu tata,curatam pestii si-i prajeam in ulei dati prin ou si faina. De pescuit, pescuiam  in valea Maja care era mai mare decit valea care strabatea satul. Cu timpul, pasiunea a ramas, dar alte prioritati,  au facut sa merg din ce in ce mai rar la pescuit. Apoi am devenit vinator,dupa 20 de ani renuntind la pasiunea, sadita in mine, de catre de tata. Acum, la pensie, ma gindesc sa ma apuc iar de pescuit. Vinator nu m-as mai face, nici sa ma plateasca cineva. Nu stiu cum ar arata pamintul fara pasari si animale. Multe specii de pasari si animale au disparut datorita vinarii excesive. Mare,mare pacat!

Editat Mai 8, 2018 de GEO 53 BN

[franzm]

Cornul e cel mai tare lemn indigen din Europa. Noi faceam bete de pescuit din alun salbatic sau din trestie de mare ("bambus"). Daca are parte de umezeala suficienta, trestia se înmulteste în asemenea hal, ca de-abia mai poti scapa de ea. La noi era un brat mort al Muresului amenajat ca balta de pescuit. În fiecare primavara Muresul se umfla si inunda lunca. În baltile ce ramâneau în urma inundatiilor, crestea puiet de peste (mai ramâneau si pesti ceva mai mari) si tântari. Miliarde de tântari. Si azi stau si ma mir, cum de-am putut rabda atâtia tântari la pescuit.

Sa stiti ca pescuitul îi foarte bun pentru sanatate. Bunicul a avut un prieten la care i-au gasit cancer. L-au operat, l-au pensionat si l-au trimis acasa sa moara. Omul si-a schimbat total viata, a zis ca putinele zile ce le mai are, vrea sa le traiasca în tihna. S-a lasat de fumat, s-a apucat de pescuit, a crescut iepuri, a cultivat vie, legume, trifoi, flori, samd. si a trait numai din ceea ce crestea în ograda sa. A mai trait înca vreo treizeci de ani si a murit de batrânete la peste optzeci de ani.

Editat Mai 8, 2018 de franzm

[GEO 53 BN]

1 hour ago, franzm said:

Cornul e cel mai tare lemn indigen din Europa. Noi faceam bete de pescuit din alun salbatic sau din trestie de mare ("bambus"). Daca are parte de umezeala suficienta, trestia se înmulteste în asemenea hal, ca de-abia mai poti scapa de ea. La noi era un brat mort al Muresului amenajat ca balta de pescuit. În fiecare primavara Muresul se umfla si inunda lunca. În baltile ce ramâneau în urma inundatiilor, crestea puiet de peste (mai ramâneau si pesti ceva mai mari) si tântari. Miliarde de tântari. Si azi stau si ma mir, cum de-am putut rabda atâtia tântari la pescuit.

Sa stiti ca pescuitul îi foarte bun pentru sanatate. Bunicul a avut un prieten la care i-au gasit cancer. L-au operat, l-au pensionat si l-au trimis acasa sa moara. Omul si-a schimbat total viata, a zis ca putinele zile ce le mai are, vrea sa le traiasca în tihna. S-a lasat de fumat, s-a apucat de pescuit, a crescut iepuri, a cultivat vie, legume, trifoi, flori, samd. si a trait numai din ceea ce crestea în ograda sa. A mai trait înca vreo treizeci de ani si a murit de batrânete la peste optzeci de ani.

Ai dreptate,cornul este lemnul care se rupe extrem de greu. La noi, atunci cind vroiai sa rupi lastari, care cresteau unde n-ar fi trebuit, opunind rezistenta,se spunea ca se rup greu ca si cornu'. Alunul de padure, prea uscat, se rupe usor. De aceea preferam sa facem betele din corn, care in schimb era greu,al dracului.

Acum ca sint pensionar, incerc, pe cit posibil, sa fac cit mai multa miscare . De obicei prefer sa merg pe jos. Merg cu mijloacele de transport in comun, numai in cazurile rare, cind ma grabesc. Altfel merg pe jos cit mai mult. Intr-o zi am facut in Timisoara vreo 17 km pe jos. Cred ca pina la urma ma voi apuca iar de pescuit. Merg in aproape in fiecare zi la gradina fiului meu in Bucovaț unde am cultivat legume. Ne-am apucat sa facem o magazie si o buda, Deja scheletul este gata. Am pus pe acoperis scindura care apoi va fi acoperita cu tabla. In exterior vom imbraca magazia si buda cu scindura,care este mai ieftina decit OSB-ul. Asa ca la capitolul ,miscare, stau inca bine.

Editat Mai 8, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Am fost absolvit clasa a IV-a si deja ne gindeam  ca din toamna vom merge dupa masa la scoala. In clasele primare, mergeam la scoala dimineata. Imi amintesc cit de greu ma ridicam din pat,ma imbracam ,ma spalam. Mama tot striga la mine sa ma ''cotodesc'' (mișca) mai repede,pentru  ca trebie sa maninc si sa ma duc la scoala. Intotdeauna ,seara, imi pregateam ghiozdanul din carton invelit in ceva material plastic. Noi care aveam ghiozdane din acelea,ziceam ca avem ghiozdane din piele. Cred ca am mai  spus-o intr-un alt post ,ca pe atunci lumea era destul de saraca si multi nu-si permiteau sa cumpere copiilor ghiozdane ,copii ducindu-si cartile, caietele rechizitele si mincarea in traista din pinza. Cei care-si permiteau, cumparau copiilor ghiozdane din carton sau din carton imbracat intr-o folie subtire din plastic.

Venise toamna si deja  ne pregateam  de scoala. La deschiderea noului  an scolar ,noi cei care deja trecusem in clasa a V-a,deja ne uitam cu un aer de superioritate la cei din clasele mai mici. Atunci ni s-a comunicat de din ziua urmatoare vom merge sa facem practica agricola. Veselie mare ''pe noi'' gindindu-ne ca vom trage mîța ''de coada'' doua saptamini. Au trecut si cele doua saptamini de practica si am intrat in ''piine''. Deja aveam profesori pentru fiecare materia in parte, nu doar o singura invatatoare, materii mai multe,mai mult de invatat,de scris,etc,etc. Chiar din prima zi dupa ce am  intrat in clasa indicata,a intrat o profesoara, care ne-a spus ca ne va fi diriginta. Nu prea stiam noi ce inseamna diriginta. Profesoara ne-a spus ca vom face limba romana cu ea. Apoi ni sa adus la  cunostinta ca in acea zi ii vom cunoaste si pe ceilalti profesori de la celelalte materii. A venit un profesor  care ne-a spus, ca vom face muzica cu el si ca trebuie sa ne gindim ca cei care au ureche muzicala vom intra-n corul scolii. Am incaput scoala cu destul de multe emotii. Dupa citeva zile deja nu ni se mai parea cine stie ce. La prima ora de muzica,profesorul  ne-a pus sa cintam  ceva ce cintasem si in clasele primare. Am fost selectati citiva baieti si fete care am trecut testul. Profesorul ne-a spus ca dupa orele de curs vom face repetitii la corul scolii. Nu ne-a prea suris sa stam si dupa orele de curs la scoala,dar n-aveam ce face. La  inceput nu prea ne-a convenit si discutam noi intre noi ca ar fi trebuit sa cintam fals ca sa nu fim recolati pentru cor. Raul ,deja era facut. Au urmat zile cind trebuia sa stam dupa ore la repetitii. Faceam repetitii,peste repetitii. Profesorul ne punea sa repetam pina cind totul iesea cum vroia el. De multe, ori citiva dintre noi,cintam fals, numai sa-l enervam. Venea printre noi, cu mina la ureche sa vada cine cinta fals,intrebind : care-i dobitocu,care-i dobitocu? Bine-nteles ca atunci cintam corect, ca altfel  luam bobirnace  de la el. Odata vreo trei colegi ne-am apucat sa cintam fals fara sa observam ca profesorul este in spatele nostru. A venit  usor si ne-a surprins''asupra faptului'', Urmarea? Bobirnace cu nemiluita si ce a fost si mai grav,ne-a mutat in primele banci. Statea cu ochii pe noi ca pe ''butelie''. Cind cineva cinta fals ,venea glont la noi  si ne asculta. Noi avind precedente, eram primii banuiti de ''sabotaj''. In anii ce au urmat am fost cu, corul  prin mai multe localitati si orase. Atunci erau regiuni nu judete ca si acum. Era frumos intr-un fel pentru ca vedeam locuri diferite,la care altii doar visau. Tot profesorul asta ne era si profesor de desen. A fost profesorul cu care am facut intradevar desen. Cind era timp frumos, ieseam pe un deal nu departe de scoala si desenam ce ne indica el. Am avut foarte mult de invatat de la el. Daca toti profesorii ar fi fost ca el altfel stateau treburile. Multi profesori erau doar absolventi de liceu, dar care-si dadeau silinta sa sa faca scoala cu noi. In clasele V-VIII am avut profesori(calificati) doar de romana,rusa si muzica-desen. Restul erau profesori suplinitori. Chiar si asa am facut scola nu ca acum. Inclin sa cred ca multi dintre profesorii suplinitori de atunci ,erau mai  bine pregatiti, decit multi din actualii profesori. Poate si faptul ca localitatea natala era departe ce caile de comunicatii(drumuri,cai ferate) a facut ca multi profesori calificati sa refuze sa mearga int-o localitate aflata la 7km de calea ferata si de drumum pietruit,unde atunci cind ploua trebuia sa iei cizme din cauciuc in picioare.  Daca mergeam la scoala cu lectiile neinvatate sau temele nefacute ,o luam in ''freza'' fara  discutie. Notele erau de la 3 in sus. Note de 1 si 2 nu se prea dadeau,pentru ca era deja foarte grav. Dar asa cum am mai spus-o, se facea scoala serioasa. Poate ca multi dintre fostii mei profesori,profesoare, invatatori ,invatatoare nu mai sint. Posibil ca unii inca sa mai traiasca. Nu stiu! Ce n-as da sa retraiesc vremurile de atunci!

Azi nu mai stii ce sa mai crezi. Elevii sar la profesori,profesorii sa iau la bataie cu elevii. S-a intors lumea cu curu-n sus!

Vremuri si..........vremuri!

 

Editat Mai 9, 2018 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare colegi,

Va mai amintiti de penarele din lemn ,cu capac culisant,in care tineam creionul ,radiera,tocul cu penita si ascutitorea? Dar de penarele care aveau in ele si cite un minuscul abac,pe care-l foloseam la calcule? Putini dintre noi aveau asemenea penare,fiind relativ scumpe. ''Calculatoarele'' erau abacele alea mari cu bile albe si negre, pe care ne punea invatatoarea sa facem operatii de adunare, scadere ,inmultire si impartire.  Invatatoarea sa spunea sa ne facem betisoaredin nuiele subtiri de salcie, pe care le taiam la o lungime de circa 10 cm. Faceam cite 10 legaturi a cite zece bucati,legatura. Imi amintesc,ca invatatoarea ne-a invatat cum sa folosim betisoarele la operatiile de adunare si scadere iar mai apoi la operatiile de inmultire si impartire. Cind aveam ora de ''aritmetica'',foloseam betisoarele la operatiile de adunare ,scadere,inmultire si impartire. Imi amintesc, cum invatatoarea ne-a aratat,in primele ore de aritmetica,cum  sa ''socotim'' (adunare,scadere,pina la zece) folosind degetele. Pentru multi,aritmetica era  destul de complicata. Eu fiind crescut de catre bunica din partea mamei,cind am intrat in clasa I-ii, deja stiam sa scriu ,sa citesc  si sa ''socotesc'' (calculat)pina la zece. Nu era nici o rusine sa folosesti degetele la calculat(socotit). Cred ca v-am  mai povestit ca am invatat sa scriu literele si cifrele pe tablita. Cind am trecut la inmultire si impartire,invatatoarea ne-a spus ca trebuie sa invatam pe de rost  tabla inmultirii. Cei care nu invatau o luau in ''freza''. In ziua urmatoare erau din nou ascultati(verificati),daca-au invatat. Luam bataie pentru aproape orice,pentru ca n-am invatat, n-am scris,am fost rai,etc,etc. Nu cutezam sa spunem parintilor ca am primit bataie. Cred ca si lucrurile astea vi le-am mai spus.

 Cum in noua scoala,data in folosinta in anul '64, erau multe sali de clasa, cite doua sali de fiecare clasa era si un laborator  de chimie si  fizica. In clasa a V-a la ora de  botanica, profesorul ne-a arata, la microscop, cum arata o celula de rapita. Orele de chimie, fizica ,le faceam de multe ori in laborator. Era o adevarata placere.

Printre noi erau colegi care erau sufletul distractiei in pauze, cind afara ploua. Luau penarele din lemn cu capac culisant si deschizindu-l un pic ''cintau'' imitind vioara. Trebuia sa stii cum sa folosesti vocea  pentru a face ca, capacul culisant al penarului sa vibreze. Unii colegi, scoteau  din banci cite-a scindura de la  locul unde ne puneam ghiozdanul sau servieta. Punind un deget pe fata bancii, cu scindura pusa cu cantul pe deget si tragind de scindura se auzea un sunet ca de contrabas. Pina cind venea profesoara (numai atunci era spectacol) la ora, era o distractie pe cinste. Cind aveam ore cu profesori, nu ne permiteam sa facem spectacol,pentru ca o luam pe coaja.

In clasa a VIII-a deja eram mari ,cei mai mari din scoala, multi dintre noi invatasera sa fumeze. Unii dintre noi,facind o gașca, ne duceam vara la pescuit pe valea care strabatea satul,spre izvoare. Acolo unul din colegi, a scos un pachet de tigari Marasesti si a aprins aprins o tigara. Noi ceilalti ne uitam si nu ne venea sa credem ca acel coleg fumeaza. Ne-a imbiat si pe noi sa tragem un fum. Eu,fiind mai curios, am tras un fum in piept. Am inceput a tusi si am ametit. Am stat un pic intins pina cind mi-e trecut starea de ameteala. Apoi am cerut sa-mi mai dea sa trag un fum de tigara ,de aceasta data fara sa mai trag fum in piept. Si tot asa pina cind s-a inserat bine si trebuia sa mergem acasa. Problema era ca miroseam a fum de tigara(cel putin asa mi se parea mie) si ma gindeam cu groaza, daca alor mei le miroase a fum de tigara,ce se poate intimpla. Fiind vara am inceput sa maninc mere verzi,usturoi,ceapa nu mai sa nu ma ''adulmece'' ai mei. In seara aceea am scapat. Cred ca v-am povestit ca mergeam in Colonia Sarmasag unde era o librarie foarte bine aprovizionata de unde ne cumparam caiete si rechizite. Aveam profesorul de Botanica,care fuma tigari Aroma. Cind trecea printre rindurile de banci venea un miros foarte frumos de tigara. Citiva dintre noi ne facusem un plan ca inainte de a incepe anul scolar sa mergem la libraria   din Colonie dupa caiete si cu un ''drum'' sa cumparam si un pachet de tigari Aroma.Zis si facut. Pe drumul spre casa am aprins cite-o tigara si am inceput a fuma. Am ramas profund dezamagiti de faptul ca fumul nu mirosea nici pe departe cu fumul pe care-l scotea profesorul,cind fuma. Din acel moment am abandonat  tigarile. In liceu nu cuteza nimeni sa fumeze,existind riscul  exmatricularii din scoala.

Ce vremuri frumoase au fost in anii aceia! Cite-odata, stau, ma mir si ma intreb cum de au trecut asa de repede anii!  Parca totul se petrecuse ieri. Citiva dintre colegii si colegele de clasa au trecut in lumea dreptilor. Sa le fie tarina usoara!  Nimeni nu scapa de ''sfirsit''! Imbatrinim si sintem tot mai  constienti de faptul ca sfirsitul va veni fara avertisment. Citeodata ma ''incearca'' melancolia!  Incerc sa scap cit de repede pot de acel sentiment.  Bucurati-va de fiecare zi,nu va lasati coplesiti de melancolie.

Editat Mai 10, 2018 de GEO 53 BN

[Spitfire]

 Fiindcă veni vorba de fumat, vă mai amintiţi de tabachera-surpriză cu şarpe de lemn prevazut cu ac in loc de limbă? Invitai un coleg să scoată o ţigară glisând limba de lemn, şi se alegea cu un ac infipt în deget...

Editat Mai 10, 2018 de Spitfire

[GEO 53 BN]

Parca-mi amintesc de asa ceva.

De fumat m-am lasat de mult,nu c-as fi fost fumator inrait. Citeodata ma mai prostesc si mai fumez cite-o tigara. N-am fost niciodata ''tabac-o dependent''.

[Ion_Bumbu]

2 hours ago, Spitfire said:

 Fiindcă veni vorba de fumat, vă mai amintiţi de tabachera-surpriză cu şarpe de lemn prevazut cu ac in loc de limbă? Invitai un coleg să scoată o ţigară glisând limba de lemn, şi se alegea cu un ac infipt în deget...

 

Clar, mai ales ca smecherul care avea cutiuta astepta sa pui mina pe bumb si o tragea brusc spre el sa fie sigur ca sarpele "musca".

   cine pateste cunoaste!

Editat Mai 10, 2018 de Ion_Bumbu

[GEO 53 BN]

9 minutes ago, Ion_Bumbu said:

Clar, mai ales ca smecherul care avea cutiuta astepta sa pui mina pe bumb si o tragea brusc spre el sa fie sigur ca sarpele "musca".

   cine pateste cunoaste!

Sau cum se mai spune: cine stie ,cunoaste! Sau ,tot pațitu-i priceput!

Editat Mai 10, 2018 de GEO 53 BN

[Vizitator]

6 hours ago, GEO 53 BN said:

Salutare colegi,

Va mai amintiti de penarele din lemn ,cu capac culisant,in care tineam creionul ,radiera,tocul cu penita si ascutitorea? Dar de penarele care aveau in ele si cite un minuscul abac,pe care-l foloseam la calcule?