Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[franzm]

Acum 17 ore, +_Florin_+ a spus:

In principiu câinele care se dă la propriul stăpân este "defect" și trebuie împușcat.

Sunt cazuri când animalul nu stie cine-i este stapân si cazuri când nu accepta stapân de bunavoie.

[+_Florin_+]

Acum 41 minute, franzm a spus:

Sunt cazuri când animalul nu stie cine-i este stapân si cazuri când nu accepta stapân de bunavoie.

Nu m-am referit la cazul in care primești de la cineva (sau iei de pe stradă) un câine deja maricel ca vârstă, care in prima fază e normal să nu te recunoască de stăpân. In perioada de "acomodare" poți să-i tolerezi eventuale tendințe de nesupunere sau chiar agresivitate. E normal așa,  poate animalul nu e obișnuit să aibă un stăpân ori a avut altul.

Dar dacă crești un câine de mic si ajunge să manifeste agresivitate (te maraie, te latră, te mușcă), acela clar e "defect" și trebuie scăpat de el imediat. Dacă esti milos din fire il dai la un adapost.

Editat Noiembrie 10, 2019 de +_Florin_+

[franzm]

Când am venit în prima permisie din armata, unul din câini nu m-a recunoscut imediat si a sarit la mine sa ma muste. Dupa ce m-a recunoscut, a început sa scheaune si nu s-a linistit decât dupa vreo doua zile. Dupa ce am plecat înapoi la unitate, statea zile întregi la poarta asteptând.

Altul, gelos pe ala de mai sus, nu venea la mine decât atunci când eram singur cu el. Cum aparea celalalt, începea sa mârâie si dadea sa ma muste daca încercam sa-l mângâi. O data a reusit si a început si el sa scheaune. A murit de batrânete la mine în brate.

[+_Florin_+]

@franzm, din ceea ce ați relatat nu rezultă un comportament anormal al câinilor dvs. Au și ei sentimente (gelozie, de ex), unii sunt mai temperamentali decât alții, ca si oamenii. Apoi când lipsesti o perioadă de acasă e explicabil comportamentul cîinilor.

Eu m-am referit la situația in care animalul crescut de mic (prezența constantă a stăpânului) devine greu de controlat, manifestă in mod constant nesupunere si tendințe de agresivitate față de stăpân atunci când nu-i convine ceva.

Doar n-o să tin in curte un animal greu de controlat și de care sa-mi fie frică  ... că-l ia mama naibii, dispare urgent !

Din punctul meu de vedere câinele e un animal domestic, adică trăiește pe lângă casa omului și il acceptă ca stăpân. Asta il deosebește de animalele salbatice.

Cine dorește poate ține și "salbaticiuni", de ex lupi, tigrii lei pantere etc dar legea il obligă pe proprietar să predea animalul după vârsta de 6 luni, pentru că poate deveni incontrolabil și periculos.

[GEO 53 BN]

Ultimul ciine de paza ,l-am avut pina pe la jumatatea anilor '60(cred) cind a murit de batrinete , dupa care tata s-a profilat pe ciini de vinatoare.

Ciini de vinatoare avuti , erau brici la vinatoare, in schimb ,ca si ciini de paza, erau varza. Cind venea cineva pe la noi ciinele scotea un ''ham'' dupa care dadea din coada dindu-i rotata celui venit la noi. Datorita ciinelui  si lui tata, s-a ales  fara bicicleta,  furindui-o cu ciinele aflat sub costeiul plin cu stiuleti de porumb. Degeaba, l-a certat tata!  M-a pufnit risul, cind certindu-l pe ciine, acesta ii dadea roata lui tata, dind din coada! Pina la urma si tata s-a apucat de ris! 

Saracul ciine a murit calcat de autobuz. Vina a fost, a noastra, cineva din casa uitind poarta de la drum deschis, ciinele alaturindu-se unei cete de ciini care, faceau curte unei cățele. Boul de sofer a intrat  intentionat in ceata de ciini singurul  omorit, fiind al nostru. Tata l-a abordat pe sofer, cerindu-i explicatii, gata ,gata sa-l ia  de git. Dupa o saptamina, soferul i-a dat tatei 500 de lei. Alt ciine ca si acela , n-am mai avut, nici inainte si nici dupa.

Editat Noiembrie 10, 2019 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

Soferul clar era un tâmpit, dacă a călcat intenționat câinele.

In altă ordine de idei, dacă vrei câine de pază alegi (de ex) un ciobănesc sau un câine- lup. 

Câinele de vânătoare e prietenos cu oricine din rasa umană, in vremea adolescentei aveam un vecin (colonel MAN) care-și luase un labrador. Animal mare și aparent fioros. Când suna cineva la ușă latra de două-trei ori iar când vizitatorul pătrundea in casă se tavalea/gudura pe lângă el, chiar dacă era prima oară cand il vedea ... . Colonelul era profund nemulțumit de atitudinea cainelui.

[Ion_Bumbu]

La fel face si Teckelul meu, e cel mai fericit sa lege o prietenie cu primul venit, eventual sa`i dezlege sireturile de la pantofi.

Pe ala il pazasc eu sa nu`l fure careva!

[GEO 53 BN]

Ciinele lovit de autobuz, pe linga ca era foarte prietenos, era si foarte bun ciine de vinatoare. Sa fereasca cel de sus, sa ne vada ca iesim din curte, fara sa-l luam si pe el, ca latra si scheuna, de parca pierea lumea. Statea la poarta din fier cu ornamente (deh, ca la tara) cu labele sprijinite pe poarta, latrind si scheunind. Degeaba incercam sa-l domolim!

Cind mergeam la vinatoare de fazani si iepuri, era extrem de activ, alergind aproape  incontinuu, stirnind vinatul cu par si pene . Nu conta ce. Avea niste labe foarte mari, inconfundabile. Cind vinatoarea  inceta ,ciinele se trintea pe jos, de multe ori adormind. Nu conta ca era zapada sau noroi! Fiind incalzit, de la atita alergatura, de multe ori, il  vedeam  mincind  zapada pentru a se racori. Cind faceam vinatoare de fazani umbla-n aproape continuu, urmarind mirosul lasat da fazani, oprindu-se doar atunci cind fazanul isi lua zborul. Iesea din desiș, murdar si plin de scai. Il luam, eu sau tata, si-l  curatam. Avea obiceiul de a se lua dupa iepuri, alergindu-i pina nu-l mai vedeam. Ne apucam sa fluieram in speranta ca ne va auzi si va veni la noi. Cind stirneam vreun fazan, care-si lua zborul, avea obiceiul sa-l urmareasca,  pina cind il chemam, fluierindu-l. De fiecare data luam mincare si apa ,atit pentru noi cit si pentru ciine.

Va povesteam intr-un post cum mergeam toamna la vinatoare de rate intr-o zona mlastinoasa,(ii spuneam delta) numita ''la Mircea''. Apa, pe alocuri, era adinca de circa jumatate de metru. Ciinele, statea cuminte linga mine, apa aproape acoperindu-i spatele. Cind vinatoarea se incheia ,ieseam pe uscat indreptindu-ne spre sat. Mergind spre casa , ciinele era intr-o miscare continuua, amusinind continuu.

Cind a murit lovit de autobuz, atit eu cit si tata am fost suparati o buna bucata de vreme. Il consideram ca un membru al familiei.

Colegu'@Ion_Bumbu, stie foarte bine,  ce inseamna sa ai un animalut, pe linga casa, cu care sa te impaci foarte bine, mai ales, atunci, cind mai face si cite-o nazbitiie nevinovata. Chiar atunci cind face mici boroboate, tot nu te poti supara pe el.

 

Editat Noiembrie 11, 2019 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Ma rog, te superi pe el, mai mult sau mai putin, ca de altfel se supara doamna pe tine, respectiv pe mine cind l`a vazut pe habauc cum tragea cu dintii de un rododendron, proaspat plantat in gradinita de flori pentru simplul fapt si motiv ca un cirtitoi si`a facut galeria pe sub el ...

Gradinita are un gard de sirma mai mult ornamentala, pentru el e mai mult de forma, trece ori prin el ori pe sub el ca buldozerul in miniatura.

Apoi cind se apuca sa se pise pe usa de la atelier, ca doar e a lui! usa era deschisa, doar ca se deschide spre interior!

Ma rog, a luat 2 palme peste posterior cu nasul inspre "lucrare"  cu scandal mare si a ramas fara masa de seara...asta`l doare rau!

Ma astept sa mai am una sau doua recidive pina sa am liniste, magarul invata ce`i bine si ce nu destul de repede.

 

 

[GEO 53 BN]

Ciinele care a murit,era de talie medie, cu labele cam disproportionate, urmele lasate fiind mai mari decit ale altor ciini de aceeasi talie.

Cind n-avea activitate, dormea, tolanit prin curte, unde i se parea ca e cel mai bine. Cind era vreme urita, se culca sub coșteiul de porumb, unde tata-i puse niste ''bulendre''(haine rupte) fara folosinta. Rătustile ce-l mai deranjau cind dormea, tolanit la soare,ciugulindu-l de ce apucau. Atunci ridica capul si dadea cu laba dupa ratusca cea obraznica, punindu-le pe fuga. Cind cirdul de giste se intorcea de la pascut, faceau o harmalaie de te asurzeau. Toamna, cind bobocii de gisca, erau aproape la fel de mari cit gisca, veneau in zbor pina acasa, unde aterizarea nu era de fiecare data, cea mai reusita.  Dupa cum va mai spuneam, in partea de sus a satului, era pasunea strabatuta de vale. Seara, de  pe dealul din stinga gistele ''decolau'', venind in zbor pina acasa. Ajunse acasa faceau o harmalaie de te asurzeau.

Editat Noiembrie 12, 2019 de GEO 53 BN

[gica70]

Mi-amintesc ca intr-o toamna a izbucnit o vantaraie iar gastile din varful dealului si-au desfacut aripile si-au decolat iar in zbor s-au agatat de firele retelei electrice. Sa vezi scantei si bombardamente, cadeau pe tabla acoperisului casei!

[GEO 53 BN]

S-a intimplat si la noi , ca gistele sa se loveasca de cablurile electrice.

Imi amintesc, ca pina-n '60(daca nu ma-nsel), reteaua de electricitate era pina-n centrul satului, pe stilpii  din lemn, fiind doar 4 cabluri.

 

Editat Noiembrie 12, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am lipsit citeva zile, avind, ceva probleme de rezolvat si in plus a trebuit sa ma duc pina-n Arad, o matusa de-a mea (sora de-a tatalui meu) decedind la virsta de 84 de ani.

Mi-am adus aminte, cum ne jucam culegind fructe de castan salbatic, de pe o ulita, unde pe vremuri, a fost parcul grofului. 

Toamna, castanele se coceau, cazind pe jos. Lumea aduna castanele cazute , aruncindu-le la gunoi. In schimb primavara adunam florile de castan care miroseau imbietor.

Cum procedam? Adunam mai multe fructe pe care le gauream cu un cui. Prin gauri introduceam o bucata de sfoara mai grosuta, facind un nod mai marisor. La celalalt capat introduceam  o alta castana, pe care o fixam printr-un nod. Cum ne jucam? luam castanele blocate de nodurile de la capete si  dupa aceea le aruncam in sus. Cel care arunca castanele mai sus  avea prioritate  la aruncatul castanelor. Ca reper foloseam  cablurile prin care trecea curentul electric. De multe ori castanele aruncate  se loveau de cablurile electrice invirtindu-se pe cablu. Luam bulagari de palmint, pe care-i aruncam  spre castanele agatate de cabluri . De cele  mai multe ori castanele ramineau  agatate de cabluri.  Castanele insirate pe sfoara le aruncam spre porumbeii care treceau pe deasupra noastra, de fapt un fel de vinatoare de porumbei de casa.

Primavara cind puii de gaina, ratustele, puii de bibilica, erau mai marisori, erau  in pericol,cotofenele, gaitele, ulii porumbari jinduind la puii mai sus enumerati. Cind treceau pe  deasupra noastra, aruncam castanele , de cele mai multe ori  ratindu-le. Cotofenele de multe ori veneau singure, foarte rar  doua, asezindu-se pe coama grajdului. Cind le vedeam  ca se aseaza pe coama grajdului sau dau roata pe deasupra aruncam cu castanele insirate pe sfoara, acestea rotindu-se. Aruncate,  in sus incepeau sa se roteasca.Cind vedeau castanele rotindu-se decolau in viteza, indepartindu-se.

Editat Noiembrie 16, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va pun o intrebare mai ciudata!

Ati  fost vreodata in apropierea unui copac lovit chiar atunci de traznet?

Eu si citiva prieteni, am fost  si sincer, nu-mi mai doresc sa mai trec prin asa ceva.

Intr-o vara deosebit de secetoasa, ai mei si citiva  vecini au hotarit sa mergem cu vitele la pascut in padure, mai precis intr-o   taietura replantata in urma cu citiva ani buni, copaceii avind inaltimea de peste 2 metri , destul de grosuti. Iarba, cu toata arsita, era destul de mare, suficienta ca vitele sa se sature in citeva ore. Inainte, parintii nostri vorbisera cu padurarul  sa ne lase cu vitele la pascut in noua plantatie. Padurarul ne avertizase sa avem grija sa nu facem paguba, rupind  pomisorii. 

Ajunsi acolo, vitele s-au si pus pe treaba, saturindu-se in citeva ore bune. In tot acest timp noi ne jucam prin padurea rara, din cind in cind, unul dintre noi, verificind unde sint vitele. Daca  se razleteau la adunam. Cind vitele erau satule, le duceam la un izvor numit Budiu, aflat nu departe de piriiasul care strabatea,  padurea batrina. Cind se saturau de apa, se culcau, rumegind. Dupa ce terminau de rumegat, se apucau iar de pascut .

Intre timp, incepuse sa adie un vinticel,care facea ca aerul sa fie racoros. Incetul cu incetul  vinticelul devenise vint. Pe cer aparusera niste norisori care nu prevesteau mai nimic bun. Am pornit prin taietura sa adunam vitele si sa pornim spre iesirea din padure. Cum vintul se intetise din ce in ce mai tare, am inceput a indemna vitele  sa iasa din padure. Norii incepusera sa se adune, cerul devenind tot mai intunecat. Deja incepuse sa intre frica in noi. Colac peste pupaza incepuse sa ploua cu stropi mici. Nevrind sa ne prinda ploaia intre padure si sat, am indemnat vitele  sa mearga mai cu spor. Cind am iesit din padure, mergind pe pasune spre sat, deja ploua cu stropi marisori. Pe deasupra incepuse , rar ce-i drept, sa tune si sa fulgere.  Gardul care imprejmuia ''Hediu mare'' era plin de salcimi. Deodata s-a luminat ca ziua , imediat auzindu-se un troznet de parca pamintul ar fi crăpat in doua. Am intepenit toti de frica. Am inceput a indemna vitele la pas vioi , pina-n sat ,fiind circa 300 m. Ajunsi in sat ne-am relaxat cit de cit, vazindu-ne la adapost. Acasa parintii erau ingrijorati, vazind ca nu mai ajungem. Dupa ce am fost dojenit, am fost trimis sa ma spal si sa-mi schimb hainele ude si apoi sa trec la masa.

Niciodata n-am mai fost asa de speriat, ca atunci! Banuiesc, ca si ceilalti au avut parte de aceeasi spaima ca si mine.

Editat Noiembrie 18, 2019 de GEO 53 BN

[flomar60]

Eu am fost la 10m distanta de un copac lovit de traznet! Sansa a fost sa fiu cu fata la copac atunci cand s-a produs descarcarea! Nu stiu ce copac era dar am apreciat la 7m trunchiul si 5-6m coroana.... am vazut efectiv "șarpele" descarcarii pe trunchiul copacului si am auzit zgomotul!... cel mai aproape-ca descriere a sunetului, mi s-a parut sfâșiatul unei țesături dar mult

mai puternic! O experienta de neuitat!