Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam intr-un post, ca prin anii '50 si pina prin jumatatea inceputul anilor '60 se zvonea ca prin apropierea comunei  era (destul de rar)vazut un barbat pe nume Blidaru, care batea in lung si-n lat hotarele comunei. Multa lume spunea, ca Blidaru, era un partizan care lupta impotriva comunistilor care vroiau cu tot dinadinsul sa introduca colectivizarea . Se zvonea  ca si pe la noi o sa ajunga colectivizarea, oamenii fiind cam speriati, nestiind exact ce inseamna ''colectivizarea'' zvonindu-se ca pamintul oamenilor va fi luat , lasindu-le doar o mica parcela  de 30 de ari, pe care sa cultive porumb, griu, cartofi, etc. Totodata se zvonea ca daca cei care nu vor presta zilele munca (obligatorii) la colectiv, li se va lua si terenul agricol de pe linga casa. Ce mare brinza puteai cultiva pe cei 30 de ari?

Acum sa revin la povestea pe care vreau sa v-o prezint. Militienii de la noi din sat  deveneau mai activi doar cind incepea sa se insereze si noaptea, ziua fiind vazuti destul de rar. Imi amintesc ca umblau prin sat impreuna, fiind inarmati cu pistoale mitraliera Orița(spunea tata). Militienii, bateau mai ales, la usile satenilor, care aveau case mai spre marginea satului, intrebindu-i daca n-au vazut, strabatind hotarul, un barbat necunoscut. Satenii, erau nemultumiti de faptul, ca le-au fost luate cu japca terenurile  extravilane, multi refuzind sa munceasca la colectiva (cum spuneau unii). Oamenii, erau amenintati ca daca nu vor presta zilele munca,obligatorii, li se va lua si terenul de pe linga casa. Amenintarea nu a fost pusa-n practica niciodata, multi sateni agajindu-se la mina din sat, unde ,pe la inceputurile  mineritului, multi oameni refuzau, sa munceasca-n mina.

 Imi amintesc ca pe la noi , militienii, veneau destul de des, ce discutau, cu tata nu stiam. Dupa plecarea militienilor, tata, ne poftea afara. Niciodata nu stiam ce discuta cu mama. Abia dupa multi ani, tata, ne-a povestit ca militienii veneau pe la noi si nu numai, spunindu-le  sa declare la postul de militie, daca vad prin sat oameni straini. De regula oamenii refuzau sa declare cind prin sat apareau persoane  straine, fiind suparati ca li s-au luat terenurile agricole.

Odata, pe cind eram deja  major, tata-mi povestea ca militienii vroiau sa racoleze ''cozi de topor'' care sa ''ciripeasca'' orice miscare suspecta. Tata a fost si el sfatuit sa declare miscarile suspecte, pe care le-ar vedea. N-a refuzat dar, nici n-a facut jocul militienilor, motivind ca n-are timp, fiind  ocupat cu treburile de pe linga casa. Cind veneau pe la noi , tata-i omenea, nevrind sa-si aprinda ''paie-n cap'' cu ei. Cu timpul s-a imprietenit cu ei, militienii venind mai rar pe la noi. Si cind veneau, o faceau doar sa bea cite-o tuica si sa povesteasca vrute si nevrute.

Intr-o zi, s-a zvonit prin sat, ca militienii, au incercat sa-l prinda pe Blidaru care era ascuns in podul unei șuri. Cineva din sat l-a vazut pe cind intra, seara-n curtea unei familii care aveau casa la marginea satului. In casa aceea , locuiau o familie de batrini, care-si duceau zilele de pe o zi e alta. Cel care-l ciripise la postul de militie, era cunoscut ca un om de doi bani, betiv notoriu, care umbla prin sat fara sa muneasca, cerind bani cu imprumut de la diferiti oameni. Cei care-l refuzau, le cautau ''nod in papura'', numai sa-i dea-n gît autoritatilor. A ajuns sa nu mai fie imprumutat de nimeni, oamenii inventind tot felul de scuze.

Militienii s-au asezat la pinda, ascunsi in tarlaua de porumb, din apropiere, asteptind ca Blidaru sa intre-n curtea batrinilor. Batrinul,trebaluind prin curte, ii vazuse pe militieni care trecusera prin apropiere. Dupa ce Blidaru intrase-n curtea batrinilor, acestia l-au primit in casa, spunindu-i ca-i vazusera pe militieni cind trecusera prin apropierea casei lor. Blidaru s-a  ascuns in podul surii asteptind ca militienii sa se apropie de casa. Dupa ce sa inserat bine, militienii au pornit spre casa, somindu-l sa se predea. La inceput Blidaru n-a facut nici o miscare, asteptind ca militienii sa intre-n curte. Seful de post, un barbat negricios(tata  spunea c-ar fi fost tigan) a incercat sa intre-n curte, ajutorul de sef de post pindind in spatele casei. Blidaru a deschis focul, militienii adapostindu-se care pe unde au putut, seful de post fiind ranit nu foarte grav. Blidaru a sarit din podul surii in spate, escaladind gardul din nuiele, luind-o la fuga catre tarlaua de porumb, unde si-a pierdut urma. Militienii s-au intors in sat , nu inainte de a-i sfatui sa le dea de stire cind Blidaru da tircoale prin imprejurimi. O perioada Blidaru n-a mai fost vazut de loc, multa lume spunind ca ar fi fost ranit si ca ar fi murit din cauza infectiei cauzate de rana care s-ar fi infectat. Seful de post dupa citiva ani s-a pensionat retragindu-se intr-o  localitate din judetul Bihor, de unde se spunea, ca s-ar trage.

Dupa un timp s-a zvonit ca Blidaru ar fi fost vazut pe hotarul dintre Chiesd si localitatea Ser.

Toate cele relatate de mine le-am aflat de la tata, care, in momentele, cind era pus pe povestit, ne spunea povesti, traite de el cu multi ani in urma. Sigur n-au fost inventii, pentru ca multi oameni mai in virsta, bunica din partea lui mama si bunicii din partea lui tata, povestisera, aproximativ, acelasi lucru. Cine stie pe unde-i putrezesc oasele, partizanului Blidaru!

 

Editat Octombrie 9, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Sigur, v-am mai spus ,cit de ''cuminte'' eram cind eram copil. Nu era zi sa nu iau citeva scatoalce, de la mama,fie iertata ,pentru diferite prostii , la care eram destul de ''priceput''. Cind tata, (fie iertat si el), era acasa, ma abtineam sa fac prostii, fiind constient ca orice iesire in decor era sanctionata prompt. Cu toate acestea mai faceam (din cind in cind) cite-o nefacuta, fiind, binenteles, sanctionat corespunzator.

Nici cind eram elev, nu eram mai breaz, rar raminind nesanctionat. Ca mine, mai erau destui colegi si prieteni, cu care faceam destule  nazdravanii, aspru sanctionate de ''batausii'' scolii, proful de educatie fizica si de proful de matematica. Profesoarele erau mult mai ingaduitoare cu noi, ca, deh, eram baieti, instinctul matern , facindu-le mai miloase cind era vorba de vreo corectie fizica. In schimb,fetele,  erau mai des  ''luate de moț'' cind veneau la scoala nepregatite si asta se intimpla destul de des. Spre deosebire de fete, noi, baietii, eram mai sirguinciosi, cind era vorba de invatat, mergind la scoala pregatiti, fiind, binenteles si citeva exceptii. Am avut printre noi si citiva colegi mai slabi cu duhul, reusind totusi sa faca o scoala de tractoristi.

La absolvirea clasei a VIII-a doar doua fete au facut liceul teoretic din Srmasag, citeva fete facind scoli profesionale,  la  Baia Mare , Cisnadie, Oradea sau altundeva in tara . Celelalte fete (ramase-n sat )s-au casatorit nu inainte de a implini virsta de 18 ani. Citeva colege, ramase-n sat,  au murit, saracele, de o boala necrutatoare.

Intr-o zi, spre sfirsitul orelor,ultima ora fiind de educatie fizica, diriginta ne-a  anuntat ca profesorul de educatie fizica ,va intirzia citeva minute, avind o problema de rezolvat. La auzul vestii am sarit in sus de bucurie, scapind de exercitiile fizice, care constau in alergat, sarituri la inaltime si in lungime. Acelea au fost singurele exercitii fizice pe care le-am facut in scoala generala. Ne doream si altceva!

Curtea scolii dinspre valea Sighetului, era strajuita de niste plopi foarte inalti, in care an da an, cotofenele si ciorile isi faceau cuiburi , scotind o multime de pui. Pe o latura a gardului curtii scolii, erau mai multi frasini destul de inalti  unde ne cataram de cite ori aveam ocazia. Tot pe aceeasi latura era o magazie, unde erau depozitate lemnele  de foc pentru anotimpul rece.

Un coleg a venit cu ideea sa facem un concurs de catarare in frasini. Un alt coleg s-a repezit sa urce in frasin, fara sa fie atent la crengile care erau mai subtiri si care se puteau rupe foarte usor. A facut gresala sa se apuce de o creanga mai subtire, aceasta rupindu-se. A cazut de la o inaltime de circa trei metri, ca un sac cu cartofi. In cadere a incercat sa se agate de o creanga mai subtire, aceasta rupinduse. A cazut in picioare fracturindu-si  un picior. A inceput sa se vaiete de durere, noi ceilalti incercind sa-l ridicam si sa-l ducem spre usa de acces a elevilor in scoala. O colega a fugit spre sala profesorala unde profesoara care trebuia sa ne supravegheze, statea de povesti cu o alta profesoara. A venit intr-un suflet sa vada ce s-a intimplat.  A telefonat la dispensarul din sat, medicul venind intr-un suflet la scoala. I-a dat o injectie, pentru ai atenua durerea, punindu-i piciorul in atele. Apoi la dus cu sareta de la CAP ,la dispensar unde i-a pus piciorul in gips. Profa care trebuia sa ne supravegheze, plingea de mama focului, fiindu-i frica ca va fi sanctionata. A venit directorul scolii, care ne-a interogat pe toti baietii cum s-a intimplat, intrebind, cine trebuia sa ne supravegheze. Profesoara era alba la fata, de frica unei sanctiuni. Aceasta i-a spus directorului ca, profesorul de educatie fizica a rugat-o sa ne supravegheze cit timp va lipsi de la scoala.  Cautat acasa, acesta n-a fost de gasit. Ora de educatie fizica fiind ultima, la incheierea orelor am plecat spre casa, unde am povestit ce s-a intimplat la scoala.

A doua zi, noi baietii, am fost luati la interogatoriu in sala profesorala declarind in scris ce s-a intimplat. Profesoara care trebuia sa ne supravegheze a fost sanctionata, pe motiv ca n-a fost in mijlocul nostru. In schimb profesorul a fost sanctionat aspru, diminuindui-se salariul, fiind atentionat ca la cea mai mica abatere va fi pus pe liber. De atunci orele de educatie fizica au devenit un calvar, noi ,elevii indiferent de clase,urindu-l. Ne alerga pina umblam cu limba scoasa.  Asta n-a ramas fara urmari. La o ora de educatie fizica, fetele,fiind separate de noi, baietii, au fost facute vite, proaste , curve, de catre profesor. O fata le-a spus parintilor cum au fost facute de catre profesor, parintii venind la scoala , cerind explicatii profesorului. Directorul l-a sanctionat aspru pe profesor. Dupa ultima traznaie , profesorul, nu ne-a mai predat educatia fizica. La banchetul de absolvire a clasei a VIII-a, noi, absolventii, l-am tratat cu indiferenta, ignorindu-l total dindu-i, in felul acela, o lectie aspra.

 

Editat Octombrie 12, 2019 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

Eu am inceput școala in Bucureștiul anilor '80. Nu am avut profesori bătăusi, probabil astfel de metode începuseră să dispară in epoca despre care vorbesc.

Se mai întâmpla uneori ca un elev să fie tras de ureche, sau ca proful sa-i tosneasca  câte o rigla pe bancă, dar procedurire aveau ca scop mai mult " intimidarea" și mai putin durerea fizică. 

Motivele erau de regulă neatenția la oră sau vorbăria in clasă .

[gauss]

Batai am prins in scoala generala ( palme , tras de urechi si de par ) , clasele I - IV . La propriu . Si am mai vazut in liceu , practica o profesoara de chimie . De astea n - am avut parte , aveam note cu doua cifre la materia dinsei . De nevoie , ca toate notele din liceu ( din care institutie mi - au placut doar colegele , mult ... , " materii " pe cateva le - am invatat bine , mai ales la anatomie - fiziologie  ) . Dar tot eram prudent , la orele de chimie , profesoara avea mana grea si suport consistent la inspectorat si partid ...

Editat Octombrie 14, 2019 de gauss

[gica70]

Zilelea acestea am fost la o inmormantare, unchiul Costica a decedat. Fie-i tarana usoara si bunul Dumnezeu sa-l ierte.Asa mi-am adus aminte de o intamplare. Eram in vacanta mare si aflat in vizita pe la d-lor, tanti Dochita si nea Costel, mi-au atras atentia niste batoane din carton aflate langa cartuse din acelea cu sare in loc de glont. Am uitat sa va spun ca nea Costica lucra la IAS Copou la ferma viticola Sorogari, era brigadier si se ocupa si cu impartirea munitiei la paznici. Si cum perla dadea sa se coaca incepea activitatea hotilor! Am pus repede laba pe cele 2 batoane care de fapt erau niste pocnitori care faceau zgomot si fum, petarde. Ajuns acasa am descoperit repede la ce folosea acel chibrit mare lipit pe capac si ceruit bine, am dat de fitil si am inteles cum trebuie procedat. Zis si facut, m-am dus la niste prieteni, le-am aratat ce si cum si am trecut la fapte. Un singur lucru am uitat cu totii, unde aruncam petarda dupa ce aprind fitilul?! M-am trezit cu ea in mana cu fitilul sfaraind si, mai mult de frica, o arunc peste gard la un vecin, nevazand ca acolo era closetul din curte! A urmat o bubuitura si apoi ne-am ascuns cu totii! Norocul meu a fost ca nimeni nu a avut nevoie de closet.. in acel moment! Ajuns acasa dau de prietenul Ghita si-i spun ce si cum iar el imi propune sa i-o vand. Ii cer 10 lei si accepta targul. Apoi vine la mine si ma intreaba cum se foloseste! De data asta ochesc o gluga de stransura (claie de fan) in gradina unui vecin si nimeresc cu petarda exact in mijlocul ei. Suflul a facut ca sa dispara capita, noi disparand inainte de bubuitura!

Editat Octombrie 14, 2019 de gica70

[GEO 53 BN]

•  

Batai am prins in scoala generala ( palme , tras de urechi si de par ) , clasele I - IV . La propriu.....................

Editat 1 oră în urmă de gauss

 

La noi, bataile, erau la ordinea zilei. Orice iesire in ''decor''(teme  nefacute, lectii neinvatate, carnetul de note uitat acasa,etc) era sanctionat. Periodic, parintii erau convocati la sedinta cu parintii(asa-i spunea atunci). Acolo fiecare parinte era informat de catre diriginte, diriginta, despre evolutia odraslelor lor, atit la invatatura cit si la cumintenie.La capitolul ''cumintenie'' noi baietii stateam cam prost. Fetele, in schimb, erau cuminti,(la scoala) invatatura, temele, fiind lasate pe locul doi. Nu toate fetele erau asa ! Citeva fete, chiar invatau si-si faceau temele. Marea majoritate a fetelor tratau invatatura, temele , cu o  indiferenta, crasa.

 De aceea erau cel mai des luate de ''moț''. Citeva fete erau mari amatoare de baluri. Nu era duminica sa nu se duca la caminul cultural, unde era ''bal''( dans). Binenteles ca erau ''spioni'' care le dadeau in git pe fetele care mergeau la caminul cultural unde ,in fiecare duminica era bal ,exceptie facind perioadele de post, cind dansul si nuntile erau suspendate. Lunea, dănțăușele (amatoarele de dans popular)erau scoase in fata careului, fiind facute-n fel si forma.Citeodata li se mai scadea nota la purtare. Asta nu le impiedica sa mearga la bal. In schimb, noi baietii, eram ''beliți'' de pe dracu,(neastimparati) corectia fizica fiindu-ne  administrata pe loc, cu liniarul de la tabla, ăla lung cu un miner la mijloc, cu care se trasau liniile.  Trasul de ''perciuni''era cel mai dureros.

Editat Octombrie 14, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Nu stiu daca v-am spus , ca in scoala generala, incepind din clasa a V-a am facut parte din corul scolii.

La prima ora de muzica, a venit un profesor pe care nu-l mai vazusem pina atunci. S-a prezentat cu numele de Hampu Ioan. 

Ne-a spus ca orele de muzica si de desen , le vom face cu el.

Ne-a intrebat citi dintre noi avem ureche muzicala. Fiind copii de la tara,(țarani )habar n-aveam ce inseamna, ''ureche muzicala''. Stateam cu gura cascata si asteptam sa ne explice ce inseamna ''ureche muzicala''. Vazindu-ne nedumeriti ,ne-a intrebat daca stim sa cintam pe note. Binen-teles ca nu stiam. Ne-a pus sa cintam,liber, o melodie,dupa ce in prealabil cintase citeva note muzicale.  Cintam care cum puteam de bine! De unde sa stim cinta pe note, cind noi, la ora de muzica, in clasele I-IV, repetam melodia, impreuna cu invatatoarea, pina o stiam pe de rost?

Profesorul avea un camerton care prin suflare emitea nota ''LA''.Trebuia sa cintam nota ''LA''exact cum o scotea camertonul. Ne punea s-o repetam pin-o cintam corect.

A reusit sa selecteze dintre noi citeva colege si  colegi care aveau ureche muzicala. Intr-o zi ne-a spus ca  o sa infiinteze un cor din cele doua clase a V-a. De cel moment, trei ori pe saptamina faceam  repetitii, dupa orele de curs. Dupa ce am inceput a stapini la fix muzica, profesorul a infiintat un cor din baieti si fete. Abia de atunci am inceput sa facem  muzica adevarata. La fiecare ora de muzica, profesorul ne desena pe tabla gama do major, dupa care cu  ''indicatorul'', pe o nota, ne punea sa cintam nota indicata.  Cind greseam, cum  profesorul, ne dadea, noua baietilor, bobirnacen-cap, fetele fiind trase de cosite.Asa de bine invatasem muzica incit reproduceam instantaneu nota de pe gama, desenata pe tabla, indicata de profesor.

La un moment dat ne cam plictisisem, sa stam dupa orele de curs si sa tot repetam. Ca sa-l enervam, ne apucam sa cintam fals. Umbla printre banci, ascultindu-ne cu mina la ureche in spranta ca-i va prinde  pe ''falsisti,  cum spunea el. Cind prindea pe vreunul  falsind, sa fi vazut bobirnace si tras de urechi, servea . Intr-o dupa masa facind repetitii, doi colegi si binenteles si eu, am inceput sa cintam fals, fara sa-l vedem pe profesor, care era in spatele nostru. Instantaneu am inceput a incasa bobirnace dupa bobirnace si tras de perciuni. Din acel moment n-am mai cutezat sa mai cintam fals. Cind falsa cineva, primii vizati, eram noi, gasca din trei banditi. Cind se convingeaca nu noi sintem faptasii ne lasa in pace.  Umbla printre banci, cu mina la ureche intrebind continuu: cine-i  dobitocu? cine-i dobitocu?

PS: continuarea  miine sau poimiine!

Editat Octombrie 15, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Ieri va spuneam ca voi continua cu povestea al carui protagonist ,era profesorul de muzica si desen.

Daca la inceput cintam toti pe aceeasi voce, intr-o zi profesorul ne-a spus ca ca nu vom mai cinta pe aceeasi voce. Ne-a pus pe fiecare sa cintam . Unele fete, cu vocea subtire, au fost selectate pentru  vocea I-i, celelalte fete au fost selectate pentru vocea   a II-a. Noi, baietii, am fost invatati sa cintam pe vocea a III-a. Profesorul ,singur, cinta pe vocea a IV-a (bas). Cel mai greu a fost, cind a trebuit sa cintam toti odata, pe voci diferite. A durat ceva pina cind ne-am obisnuit sa cintam pe voci, fara sa  trecem pe alta voce, cum cintam inainte. Cu toate ca noi, credeam ca ,cintam bine, profesorul nu era foarte multumit, punindu-ne sa repetam la infinit.

Au urmat multe zile de repetitii ,pina cind totul a inceput sa mearga cum trebuie. Prima reprezentatie am dat-o, la caminul cultural, in fata parintilor,  intr-o duminica, dupa masa, parintii fiind foarte multumiti, de prestatia nostra. Au urmat si alte reprezentatii , cu , cintece noi. Ce ne supara cel mai tare ,era, ca timpul dedicat jocului, (dupa terminarea lectiilor) era mult scurtat. Am mai dat  reprezentatii si in satele din imprejurimi, fiind dusi pina acolo cu un tractor cu remorca. Alea erau conditiile din anii '60! 

 

Va mai spuneam ca si orele de desen le faceam tot cu el , profesorul Hampu.

Orele de desen erau,  cele  mai frumoase ore , explicindu-ne cum sa desenam, o anume imagine . In zilele frumoase, indiferent de anotimp, le faceam de pe un deal aflat nu departe de scoala. Ne-a invatat cum sa desenam pastrind proportiile. Pentru a pastra proportiile, ne-a invatat ce sa facem. Ne arata o imagine din sat (caminul cultural, biserica, scoala,sau orice alta imagine) si apoi ne spunea sa o desenam. Pentru a pastra porportiile ne spunea sa luam creionul si cu mina intinsa sa luam inaltimea unei cladiri, copac, etc. Apoi desenam imaginea aleasa, cu inaltimea si latimea luata cu creionul. Daca eram atenti  la explicatiile lui, reuseam sa facem desene frumoase, pastrind proportiile. Am capatat drag de orele de desen, placindu-mi sa desenez orice mi se parea demn de desenat.  In zilele ploioase, orele de desen, le faceam in sala de clasa, de cele mai multe ori punindu-ne desenam  o colega sau un coleg stind in picioare sau asezati pe un scaun.

Tot el ne-a invatat cum sa deseman o imagine cu umbre, dind cu creionul pe coala de desen, si apoi frecind cu degetul in asa fel incit umbra sa para cit mai reala. Unii dintre noi eram destul de talentati,altii foarte talentati. Altii erau cam pe linga desen.

Tot profesorul ne-a arata cum se pot face figurine din lut,  cum si cit trebuie framintat lutul pina cind se putea modela fara sa se deterioreze. Nu foarte departe de scoala era o foarte mica cariera de lut, de unde ,unele femei, duceau lut acasa pe care dupa ce-l framintau, il foloseau la repararea peretilor anexelor deteriorate in timpul iernii.

Profesorul (deosebit de talentat) a facut multe figurine ,pe care, le-a expus la scoala.

Anii au trecut, am terminat scoala generala si apoi am plecat la liceu. De citeva ori am fost pe la scoala, fiindu-mi dor sa mai vad cum arata salile de clasa si in general cum arata scoala pe dinauntru.

Ma bate gindul ca ,odata, cind voi mai ajunge in comuna natala,sa vizitez si scoala.

Acum vreo doua luni, am fost pe fuga, in comuna natala, mergind si pe la cimitir unde odihnesc parintii mei.

Satul arata destul de bine, in schimb  multe case au devenit niste darapanaturi, proprietarii batrini, fiind morti sau plecati la copii lor.

In schimb s-au construit destul de multe case moderne pe locurile unde, odata, au fost case batrinesti.  Chiesdul de acum nu seamana nici pe departe cu Chiesdul de altadata, satul copilariei mele, cind tot satul vuia de oameni ,(copii, adulti, si multi tineri). Inchiderea minei, a facut ca multi sateni, in putere, sa-si caute rostul in alta parte,multi lucrind in tarile din vest.

Editat Octombrie 16, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

 

Salutare prieteni!

Va intreb! Citi dintre voi a-ti vazut vreodata o ''căuăcie''(fierarie, forja) , unde căuaciul facea diferite lucrari, scule ,destul de rudimentare, cum ar fi, burghie, clesti, etc.

Imi aduc aminte, ca in sat, nu departe de noi, era un fierar (căuaci) maghiar, Șandor bacii, care facea de toate. 

Mergeam destul de des la el  sa ma uit cum lucreaza. Cind ajungeam acolo, dadeam binete, Șandor bacii, intrebindu-ma de ce am mers pe la el. Ii spuneam  ca m-am dus, doar sa ma uit cum lucreaza. Atunci imi spunea, sa stau lînga usa, ca sa nu patesc ceva.

In căuacie era un burduf  cu dubla  actiune, care sufla aer in carbunii (cocs) din focar, pentru incalzirea bucatile din fier ,din care facea,  diferite unelte ,piese pentru carute,etc.Burduful, era prins cu nituri de o piesa intermediara fixa, de unde pornea teava care sufla aerul pe carbuni. Ca actionarea burdufului sa fie usoara, o bila din fier era legata de cele doua burdufuri, prin intermediul unei role si o bucata de cablu,care tinea parte de jos a burdufulul  destins ,partea de sus a burdufului fiind  comprimat in partea de sus  . Cele doua burdufuri aveau cite-o tija ,de care era legat cablul, la capat avind o bila din fier. In repaus, bila tinea partea de jos a burdufului destinsa ,partea superioara fiind comprimata. Actionarea burdufului se facea prin intermediul unei pedale actionata cu piciorul.

Cind trebuia sa incalzeasca o bucata de fier, dupa ce bucata de fier era introdusa in focar, incepea sa apese pe pedala, aerul fiind pompat continuu, facind ca in scurt timp bucata de metal incalzindu-se la rosu intens spre alb. Burdufurile aveau cite doua supape, una de admisie  iar cealalta de evacuare,. La apasarea pedalei supapa de admisie se inchidea, iar cea de evacuare se deschidea. La fel facea si celalalt burduf dar invers. Functionau cumva in contratimp.

Cind piesa (bucata de fier) era rosie spre alb era scoasa din foc. Apoi o lua la batut cu ciocanul dindu-i  diferite forme. Cind se piesa se racea,  era din nou introdusa-n foc  pompind aer in focar, piesa inrosindu-se iar.

L-am vazut confectionind burghie ''tigănesti''(asa le spunea) de lungimi si diametre diferite. Tot Șandor bacii imbraca carutele din lemn, in metal, confectionind verigi pe care le fixa in diferite parti ale carutei, fiind folosite la fixarea prin stringere a fînului, impiedicindu-l sa cada din caruta, a lemnelor din padure, etc,etc. Rotile erau confectionate din lemn de ulm, de catre un rotar, mester deosebit de priceput. Dupa confectionarea, de catre rotar ,al rotilor, proprietarii duceau rotile la Șandor bacii, care le imbraca in platbanda de ptel acestea erau duse la  un lemn desbsebit  rezistent la uzura. Rotile carutelor erau obligatoriu imbracate intr-un cerc de platbanda  din otel, pentru a nu se imprastia. Masura cu un metru de timplarie diametrul rotii, apoi facind niste calcule taia bucata de  platbanda, la lungimea reiesita din calcule, dindu-i apoi forma de cerc. Ce calcule facea , numai el stia.  Capetele cercului erau apoi incalzite la forja la  rosu deschis. Le indoia in asa fel incit capetele indoite sa stea agatate. Baga cercul in foc si cind din capetele agatate, sareau scintei deschise la culoare le batea pe nicovala. Cind socotea ca-i suficient de fierbinte il introducea pe obada rotii din lemn. Imediat arunca apa rece pe cercul din platbanda . Cind se contracta roata piriia de parca urma sa se imprastie. Asa facea cu fiecare roata. Cind rotile erau gata, Șandor bacii le spunea oamenilor sa mearga cu caruta incarcata pina la refuz, pe cele mai nenorocite drumuri ,iar in cazul in care vreo roata se va distruge, el ii va da omului banii inapoi reparindu-i si roata distrusa. De regula omul  il credea pe cuvint. Oamenii  ,venea la Șandor bacii cu  doi litri de tuica de prune, cu taria de 52*-53*

pe care-o faceau praf , de multe ori bairamul tinind pina noaptea tirziu.

 

 

Editat Octombrie 18, 2019 de GEO 53 BN

[gica70]

"Masura cu un metru de timplarie diametrul rotii, apoi facind niste calcule taia bucata de  platbanda, la lungimea reiesita din calcule, dindu-i apoi forma de cerc. Ce calcule facea , numai el stia." Formula perimetrului  cercului se invata in gimnaziu.L=3.14 de inmultit cu diametrul.

[gauss]

Da ... , dar la rotarie nu foloseste la nimic . Trebuie circumferinta mai mica , dupa bagarea la cald pe lemn sa se contracte si sa stranga . Acolo trebuie calcule , sa nu iasa sau sa crape lemnul . 

[GEO 53 BN]

1 oră în urmă, gica70 a spus:

" Ce calcule facea , numai el stia." Formula perimetrului  cercului se invata in gimnaziu.L=3.14 de inmultit cu diametrul.

......................................................

De acord cu ce zici numai ca,  la anii pe care-i avea, Șandor bacii, nu cred ca stia nimic , inafara de adunare ,scadere si tabla inmultirii. Eu eram prin clasa a III-a atunci, cind am asistat la lucrare.

Bunica-mi spunea ca atunci, cind a fost, la scoala, n-a facut decit 4 de clase primare. Bunica ,s-a nascut pe la jumatatea  celei de-a doua jumatati a anilor 1800.

Editat Octombrie 18, 2019 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

In epoca modernă căruțele au roți de autoturism, mult mai fiabile / rezistente la greutate, dar caii trag greu de ele pe drumuri cu noroi. 

Desigur, pe plaiurire mioritice a apărut si moda carutei trase cu turismul, duba sau gipanul 

Editat Octombrie 22, 2019 de +_Florin_+

[GEO 53 BN]

Acum 17 ore, +_Florin_+ a spus:

In epoca modernă căruțele au roți de autoturism, mult mai fiabile / rezistente la greutate, dar caii trag greu de ele pe drumuri cu noroi. 

....................................................

Inca de pe la sfisitul aniilor '70 in unele zone ala tarii, carutele au fost ''dotate'' cu roti cu pneuri. Cauciucurile tractoarelor (din fata)uzate, erau aruncate, care pe unde, acestea fiind colectate de posesorii de trasuri. Tot la SMA-uri au inceput sa se confectioneze osiile si butucii pe care apoi se montau rotile. Incetul cu incetul trasurile s-au modernizat,  renuntindu-se la rotile din lemn, care, in timp se deteriorau. De regula, cercurile din fier,(rafurile) care imbracau rotile carutelor, dupa un timp se intindeau datorita uzurii, facind sa se miste. Unii, ca sa iasa mai ieftin, fixau cu coliere cercurile, aminind inlocuirea rafurilor cu altele noi. Multi zgirciti, s-au trezit cu spitele rotilor deplasate inauntru sau inafara ,sau chiar cu roata stricata. Au fost si cazuri destule cind spitele s-au rupt, paguba  fiind mare. Atunci, cu toata zgircenia, se duceau la căuăcie unde, se imbracau rotile cu rafuri  noi , costindu-i ceva.

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

In copilaria voastra, a-ti avut, careva dintre voi ciini care sa manince ouale din cotetul  cu pasarilor?

Acasa am avut ciine dar , nu l-am vazut sa niciodata intrind in cotet, daramite sa manince ouale.

Intr-o zi, fiind in vacanta de vara, eram in curtea unui prieten la joaca. Unul dintre noi ne-a spus, ca ,ciinele lor s-a naravit la oua. Imediat am sarit cu gura pe el spunindu-i ca n-am mai auzit ca un ciine de curte sa se dedea la ouale din cotet. Cel care a venit cu vestea ca ,ciinile lor maninca ouale, ne-a spus, ca intr-o zi l-a vazut iesind din cotet cu un ou in gura. Ne spunea, ca maica-sa, se plingea ca, de citeva zile nu mai gaseste oua in cotet. Mama-sa spunea ca numai un dihor poate sa fure ouale din cuibar. Unii spuneau ca nu se poate ca un ciine de curte sa faca asa ceva.Altii spuneau, ca si un ciine poate sa se naraveasca  la oua. Unul ne-a spus , ca a vazut pe ciinele lor mincind ouale, aruncate la gunoi, din care nu iesisera pui de gaina. Drept urmare, cel ce venise cu vestea ca, ciinele lor maninca ouale din cotet, ne-a spus ca in ziua urmatoare sa ne ''afisam'' la el acasa si sa stam la pinda poate ,poate, vom afla care-i faptasul. Parintii lui, trebuiau sa mearga la prasit porumbul inafara satului. Inainte de a pleca la munca, la munca, i-au spus sa fie atent  la ce se intimpla in curte.  A doua zi eram la el in curte.

Unul dintre noi ne-a spus ca daca ,ciinele se dovedeste a fi hot de oua, el stie o metoda care-l va lecui o vreme de naravul prost al ciinelui. Zicea ca daca face imprudenta sa se duca la cotet,  atunci ii va aplica metoda  care de regula nu de gres.

Ne jucam prin curte uitindu-ne din cind si la ciinele presupus, hot de oua. Ciinele statea tavalit pe jos, dormind, cel putin asa  ni se parea.  L-am vazut cind s-a ridicat de pe jos, intinzindu-se, apoi, incet, incet s-a indreptat spre cotetul gainilor. Imediat l-am vazut iesind cu un ou in gura. Baiatul, al carui ciine era , l-a luat la bataie cu o nuia. A lasat oul jos, cheleleind. Cel care spunea, ca stie o metoda, care sa lecuiasca ciinele de oua, l-a intrebat daca au petrol in casa. Acesta i-a spus ca au petrol intr-o damigeana  aflata intr-o camara. A adus damigeana si o cirpa, dupa care l-a prins pe ciine, legindu-l de roata carutei. Cel cu metoda mult laudata ,a luat  cirpa si a imbiat-o cu petrol,  dupa care, la dat pe ciine, pe la fund cu petrol din belsug. Se zbatea ciinele si chelalaia de parca-l bagasem in foc. Apoi i-a dat drumul. Ciinele a tisnit ca din pusca, iar dupa citiva pasi  s-a trintit cu fundul de pamint, tirindu-se, apoi s-a ridicat in picioare facind citiva pasi in viteza ,dupa care iar s-a trintit cu fundul pe pamint. Cred ca-l ustura fundul de numai putea.  Rideam de ne prapadeam. Ajuns la gardul gardinii, a facut un salt, fara sa atinga ulucile pierzindu-se in ograda printre tuleii de porumb. Am ris citeva zile  ne-am prapadit. Citeva zile nu l-a mai vazut nimeni. Cind a reaparut era speriat si slab de la atita ''post'', ferindu-se de toata lumea, inclusiv de stapini. I-a trebuit ceva timp pina cind a devenit mai calm.

Stapinii ciinelui spuneau ca orice miscare mai nelalocul ei faceau ca, ciinele sa devina extrem de agitat.  Naravul de a minca oua, i-a disparut, dar nu in totalitate . Dupa un timp ciinele a mai avut citeva tentative de a se infrupta din oua, tentative prompt sanctionate. Citva timp, am tot ris de ''tirisurile'' pe fund a ciinelui.

 

Editat Octombrie 25, 2019 de GEO 53 BN