Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[gica70]

De ce l-ai despartit pe "imi"? Uite asa dam exemplu prost tinerilor!

 

Editat Septembrie 20, 2019 de gica70

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Am sa va relatez o intimplare, destul de hazlie,petrecuta pe cind eram elev la liceu. Intr-o vacanta de iarna, pe cind eram acasa, tata m-a instiintat, ca in ziua urmatoare, duminica, vom merge la o vinatoare de mistreti, organizata de catre seful de grupa. Erau , daca bine-mi aduc minte, vreo 10 vinatori, printre care si tata. Gonaci, eram cam vreo 10-12 baieti si mai mari si mai mici, multi dintre ei fiind bucurosi , ca vor participa la o vinatoare de mistreti. Citiva dintre noi , erau scolari in clasele V-VIII, ceilalti fiind absolventi ai clasei a VIII-a si elevi la scolile profesionale sau la liceu. Eu vazusem mistreti, de mai multe ori, fiind la vinatoare cu tata, in schimb ceilalti nu vazusera niciodata mistret, doar auzisera de ei. Vinatorii erau in fata, noi ,gonasii, mergind  in urma lor. Pe drum ne bateam cu bulgari de zapada, bucurosi ca in curind vom intra-n padure si va incepe vinatoarea propriuzisa. Ininte de a intra-n padure, unul dintre vinatorii mai in virsta, ne avertizase sa nu mai facem galagie, pentru a nu speria vinatul. Stiam ca va fi vintoare la mistreti si credeam ca in momentul in care vom intra-n padure, va incepe vinatoarea. N-a fost asa. Am parcurs o buna bucata de drum prin padurea rara, uitindu-ne in toate partile in speranta ca vom vedea mistreti. Dupa o buna bucata de timp, am ajuns la o parcela destul de deasa de vreo 8 sau 10  hectare,care, cu multi ani in urma a fost padure in toata puterea cuvintului. Intre timp crescusera tufanii, unii depasind 4-5m. Prin parcela respectiva erau citeva drumuri de care se intersectau, cu alte drumuri, drumuri facute de cei care facusera rariturile pentru ca arborii sa se poata dezvolta  si creste ca lumea. La citiva ani se faceau alte rarituri pentru a ajuta arborii mai ''rasariti'', sa se poata dezvolta in voie.

Cu toate ca padurea tinara era destul de mare, mersul prin padure , era destul de greoi.

Am ajuns intr-un  loc unde se sfirsea padurea tinara si incepea padurea batrina, ne-am oprit,seful de grupa, instiintindune ca acolo  vinatorii vor sta in standuri, asteptind vinatul. Rolul nostru, al gonacilor, era  sa indemnam  mistretii sa iasa din padurea tinara si sa fuga-n padurea batrina. Cu noi erau si doi vinatori, care aveau grija ca mistretii sa iasa-n standurile unde asteptau vinatorii. Totodata mistretii raniti, care incercau sa ''sparga'' linia gonasilor, intorcindu-se in goana, trebuiau sa fie impuscati de vinatorii care ne insoteau pe noi, gonacii. 

La prima goana au iesit doar citeva caprioare, care-au trecut ca fulgerul printre noi, mistretii nearatindu-se.  A doua goana facuta, a fost mai fructuoasa, o scroafa cu citiva purcei destul de marisori, iesind in stand, vinatorii lasindu-i sa treaca prin stand. Deja trecuse ceva vreme si inca nu-si facusera aparitia mistretii solitari, batrini, ''unsi cu toate alifiile'' si mistretii mai tineri, care se hraneau in grup. Noi, gonasii,eram rupti de oboseala dupa atita umblet prin padurea destul de deasa.

Seful de grupa a hotarit sa mincam si dupa aceea sa mai facem inca doua goane, dupa care vom pleca acasa. Noi gonasii era deadreptul dezamagiti ca nu vazusem nici un mistret  mai de ''doamne ajuta'' care s-o ia spre standuri. Ne-am apucat de mincat si dupa ce ne-am odihnit, cit de cit, am pornit iar in goana, de data aceea mergind cu goana, spre marginea unei taieturi, mai noi, unde se asezasera vinatorii in stand. Nu bine am inceput goana ca am si auzit niste gonaci  strigind catre vinatorii din standuri: porcii, porcii!

Am auzit citeva focuri de arma si guitat de porc , semn ca mistretul a fost ranit. Au urmat alte citeva focuri tot de pe linia standurilor. Deja eram bucurosi ca nu batusem atita padure fara nici o isprava. Ca la un semnal, am inceput toti baietii a striga facind galagie de parca luase padurea foc. Deodata am auzit inca doua focuri de arma in spatele goanei. Unul dintre noi a inceput a zbiera cit il tinea  gura, printre noi trecind doua namile mistreti. Am luat-o la fuga spre baiatul care tipase de parca se dadusera porcii la el . L-am gasit asezat jos,alb la fata. Abia a avut putere sa ne spuna ce se intimplase . Zicea ca la primele focuri de arma, citiva mistreti s-au intors in goana, unul trecind milimetric pe linga el. Vinatorul din goana reusise sa tavaleasca un mistret de vreo 100-120kg, celalalt mistret trecind ca trenul peste linia gonasilor.Vinatorul din goana ne-a chemat sa tragem mistretul la linia goanei din fata. Vinatorul avea o funie  sanatoasa cu care  a fost legat mistretul. Ne-am inhamati totii,  tragind cu destul de multa cazna, mistretul cazut. Am ajuns la linia vinatorilor, unde mai erau alti doi mistreti  cazuti. Bucuria era mare, noi gonasii invirtindu-ne cu  pieptul scos de parca  noi impuscasem mistretii.

Un vinator mai tinar a plecat pina-n sat, de unde a venit cu o sanie cu doi cai. Au incarcat mistretii in sanie si apoi am luat-o spre sat. Toata lumea era bucuroasa ca vinatoarea  se soldase cu trei mistreti de peste 130kg impuscati, toti masculi.  A fost cea mai frumoasa si obositoare  vinatoare la care am participat  ca gonac. Vinator m-am facut abia prin '77.

Acum 4 minute, gica70 a spus:

De ce l-ai despartit pe "imi"? Uite asa dam exeplu prost tinerilor1

 

Crede-ma ca din greseala. In general sint atent cum scriu! Se mai intimpla s-o mai dau in bara!

Editat Septembrie 20, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam intr-un post (cel legat de lupi) ca inafara localitatii, la citeva sute de metrii, era un loc, unde se duceau animalele moarte. Cind vreun animal domestic, murea din diferite cauze, (boli, accidente) era dus la locul respectiv, unde animalele salbatice carnivore, cit si cele domestice,se adunau facind ca ,cadavrul sa dispara in timp relativ scurt, raminind doar oasele care nu puteau fi consumate.

Undeva, pe acest topic, spuneam ca la noi in sat, au fost si evrei, care se ocupau cu comertul. In anii '40, evreii din Ardealul ocupat de unguri, au fost deportati. Dupa incheierea razboiului, doar un evreu, s-au intors in sat. Barbatul, Leib(asa-l chema) a cunoscut o femeie, din Baia Mare, care a fost si ea deportata, cu care s-a si casatorit. El ,barbatul , s-a angajat la mina de la noi din sat, pe post de contabil. Intr-o zi , a suferit un atac de cord , murind, in timp ce se ducea la serviciu. A fost descoperit de minerii care mergeau la serviciu. Dupa citiva ani , femeia s-a reintors intors in Baia Mare, unde avea locuinta.

Intrind pe site-ul comunei Chiesd, am aflat, ca cimitirul animalelor a fost de fapt cimitirul evreiesc. In urma cu putin timp s-au descoperit sapte monumente funerare vechi de 70 de ani.  Autoritatile locale au luat masuri de protejare a locului respectiv ingradind cimitirul.

Noi cunosteam locul respectiv ca Temeteiul Diugului, (temeteu - cimitir) (diug - mortaciune, cadavru).

Tata ne povestea ca evreii, in marea lor majoritate, se ocupau cu cometrul, toti avind cite un bold(magazin), acolo gasindu-se de toate. Evreii aveau obiceiul sa dea marfa si pe datorie, pasuindu-i pina cind , cumparatorul facea rost de bani sau  dadea in schimbul banilor, diferite alte lucruri.

Tata(fie iertat) ne povestea ca intr-o zi , Toma,un prieten si vecin de-al lui a venit cu o batista in care erau citeva oua, din care nu iesisera pui. Acesta intentiona sa mearga la boldul(magazinul lui Rigman), evreului si sa cumpere, in schimbul oualor,  tigari. Pe drum se mai intilnisera si cu alti ''ortaci'', mergind tantosi la pravalia evreului. Ceilalti ''ortaci'' au ramas afara. Intrind in pravalie, evreul l-a intrebat ce doreste. Acesta i-a spus ca tatal sau l-a trimis sa-si cumpere tigari in schimbul oualor. Evreul a luat batista cu oua si a desfacut-o, apoi s-a indreptat incet spre usita pe unde intra si iesea. Toma, banuid ca urmeaza ceva , s-a indreptat usor catre usa de la intrarea-n pravalie. Cind evreul a vazut ca Toma intentioneaza sa fuga, a luat batista cu oua repezindu-se dupa Toma. Acesta din urma a pus mina pe clanta usii si a zbughit-o la fuga, Rigman dupa el. Evreul a luat ouale si le-a aruncat dupa Toma, unul lovindu-l in spate. Oul spargindu-se, spunea tata, s-a raspindit o duhoare de au inceput cu totii sa vomite. Ouale clocite au coaja inchisa la culoare si sint lucioase. Dupa ce s-au departat destul de mult de pravalie, s-au oprit, stind la o distanta destul de mare de Toma, care ''emana'' o duhoare greu de suportat. Au pornit spre casa lui Toma acesta punindu-si hainele de pe el, la spalat.Fiind cald, camasa s-a uscat destul de repede, mirosul nemaifiind  asa de patrunzator. Dupa doua zile, cind tatal lui Toma a mers la pravalia evreului, sa-si cumpere dohan(tutun) pentru tigari, acesta i-a spus de tentativa lui Toma de al insela cu oua clocite. Seara cind parintii lui Toma s-au intors de la munca cimpului, acesta a luat o mama de bataie sora cu moartea. Toma statea peste vale de parintii lui tata. Zicea tata, ca Toma, zbiera de se auzea pina-n mijlocul satului. A doua zi Toma era tot vinat de la bataia pe care o incasa-se in seara anterioara. Dupa bataia luata, Toma, s-a molocmit citeva zile ,dupa care s-a apucat iar de blăstămății. Zicea tata, ca nu era zi lasata de Dumnezeu, sa nu faca Toma cite-o blăstămăție. Ascultind povestile lui tata, rideam de ne prapadeam.

 

Editat Septembrie 23, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam in topicul anterior de nazdravaniile, lui Toma si prietenii lui!

Tata-mi spunea, ca dupa razboi, in sat si inafara satului, au ramas multe ''relicve''(cartuse, grenade,arme) care puneau in pericol pe oamenii care mergeau la muncile cimpului.

Intr-o zi, un satean s-a dus sa ogoreze(aratura de toamna) bucata de teren arabil situat inafara satului, la Cornisori. In timpul aratului ,omul a gasit un cuib de mitraliera in care erau 4 soldati germani, morti. Omul a dat fuga pina-n sat, lasind baiatul care-l ajuta la arat acolo, instiintind autoritatile de ce gasise. S-a intors inapoi impreuna cu autoritatile, aratindu-le locul unde erau soldatii germanii morti. Au incarcat in caruta cadavrele si le-au dus la cimitir. Acolo au sapat o groapa comuna unde i-au inmormintat crestineste pe soldatii germani morti, plantind la capul gropii niste pruni. Imi aduc aminte, ca fiind copil mergeam, destul de des cu bunica, fie iertata ,la mormintul lui bunicu din partea mamei, nu departe de mormintul soldatilor germani. Intotdeauna treceam pe linga mormintul unde erau inhumati soldatii germani. Intr-o zi am intrebat-o pe bunica de ce la mormintul acela nu era cruce. Atunci , bunica mi-a spus, ca acolo sint ingropati niste soldati nemti. Bunicul a fost primar in sat si inainte de razboi si dupa razboi. Imi spunea bunica, ca atunci cind au inmormintat soldatii germani, le-au luat placutele de identificare si le-au dus la primarie, in speranta ca, vreodata, cineva, se va interesa de soarta lor. Nu s-a interesat, nimeni,niciodata, de soarta lor. Mormintul a fost vizibil, pina prin anii '70, cind deja eram destul de mare. Nu departe de acel mormint, autoritatile au amenajat mormintul  soldatilor romani cazuti in timpul razboiului , unii cunoscuti altii necunoscuti. 

Tata-mi spunea ca aveau obiceiul sa caute cartuse, grenade pe care le faceau sa explodeze. Intr-o zi de iarna, preotul din sat , la rugat pe bunicu, sa-l lase pe tata sa aduca niste snopi de porumb si sa-i bage-n șura grajdului. Ca sa nu mearga singur, l-a chemat si pe Toma sa-l ajute la caratul snopilor de porumb. In ograda preotului au dat de o grenada. Toma fiind mai indraznet si mai inconstient(spunea tata), i-a spus lui tata ca o sa faca grenada sa explodeze. Tata l-a intrebat, unde vrea sa o faca sa explodeze. Toma i-a spus ca o sa mearga dupa gramada de gunoi, aflata dupa grajd, unde se vor ascunde, atunci cind o va arunca grenada.Tata  spunea ca grenada era de fabricatie germana, cu coada lunga, la capatul cozii, fiind un ''dop'' care se desuruba si din care iesea un inel legat de o sfoara. Toma a desurubat ''dopul'' si a apucat inelul, tragind de el. A tras de inel si apoi a aruncat grenada dincolo de  gramada de gunoi. A urmat o bubuitura zdravana, larma din sat incetind citeva momente bune. Au luat-o la fuga spre casa. Ajuns acasa bunicul lui tata , a inceput sa injure de mama focului. Va reproduc exact cum cum a sunat injuratura! ''Cine pi..da mamei lor n-au ce face si pusca-n sat''. Tata a tacut milc, stiind ca daca va spune cine a detonat grenada, o sa ia o mama de bataie. A doua zi preotul a venit la parintii lui tata  si i-a intrebat de ce Zaharie(tata) n-a fost la bagat snopii de porumb  in șura. Luat la intrebari de bunicu, tata a recunoscut , ca au gasit grenada si ca Toma a facut-o sa explodeze. Bunicu lui tata a pus mina pe bici si luat-o dupa tata. Fiind mai sprinten a luat-o la fuga scapat nebatut. Cind s-a inoptat ,tata mers acasa s-a ascuns in sura. Bunicul sau stiind unde-l poate gasi a intrat in sura si l-a chemat la cina. Inainte de a intra-n casa la bestelit bine dupa care ia spus , sa nu-l puna pacatul sa sufle o vorba. Apoi au intrat in casa si au cinat , dupa care au mers la culcare. A doua zi bunicul sau, l-a pus sa relateze exact cum au facut. Apoi l-a trimis la popa sa-i duca snopii in sura. Bine inteles ca si Toma a participat la corvoada, ducind amindoi, toti snopi-n șura. Drept recompensa, popa le-a dat cite un colac, adus de popa de la biserica.

Tata si prietenii lui au devenit flacaiandrii , unii casatorindu-se, altii aminind casatoria pe mai tirziu. Tata a fost chemat la oaste, facind armata(doi ani si jumatate) la o unitate de artilerie antiaeriana din Husi. A fost avansat la gradul de comandant de tun, cu gradul de sergent cu trei trese. Prietenul lui cel mai bun ,dupa armata a facut scoala de ofiteri fiind repartizat la o unitate militara in Oradea.

In concediu ,citeodata, mai venea la casa parinteasca din Chiesd. De fiecare data venea pe la noi , depanind amintirile din copilarie. Intotdeauna se lasa cu betii crunte. Vizitele au devenit tot mai rare, venind acasa doar la citiva ani. Acum toti cei pomeniti sint trecuti in lumea dreptilor!

Dumnezeu sa-i ierte si sa le fie țărîna ușoara!

 

Editat Septembrie 26, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Prezentindu-va de-a lungul timpului, tot felul de patanii,evenimente, unele, la care am fost de fata , altele pe care le-am auzit, atit de la parinti, bunici, cunoscuti, neamuri, cit si de la prietenii, mi-am dat seama, (minunindu-ma) de cite  poate stoca creerul omului.

Nu pretind ca le-am retinut pe toate! Ar fi de-a dreptul imposibil.

Mi s-a intimplat, de mai multe ori, sa uit, lucruri, evenimente, (unele placute, altele mai putin placute), petrecute destul de recent.

Inclin sa cred ca , creeru-si mai ia, din cind in cind, cite-o mai mare sau mai mica ''vacanta'', pentru a se mai odihni si el. 

Sotia ,fie iertata, avea o memorie fenomenala. Daca eu nu ma puteam ''lauda'' cu memoria, ea in schimb, tinea minte, foarte multe multe lucruri petrecute cu ani in urma.

 

In noaptea dinainte de a muri, am povestit aproape continuu. Nu credeam ca va muri. Eram convins ca se va face bine, cu toate ca medicul ne spuse cu vreo saptamin-an urma, ca e ochestie de zile pina ce sotia ne va parasi. N-am crezut nici o clipa,  din ce-mi spuse medicul.

In dimineata fatidica, sotia mi-a soptit ca ar minca supa de pui cu taitei. I-am spus ca voi merge acasa si ca-i voi face supa. Ajuns acasa l-am trezit pe fiul meu si i-am spus sa mearga la spital si sa stea mama-sa, pina cind voi sosi cu supa. Inainte de amiaza am primit un telefon de la fiul meu, care mi-a spus, ca maica-sa nu se simte bine si nici nu mai vorbeste. Am luat-o la fuga pina la spital, intrind val virtej in salon. Deja era inconstienta! Respira din ce in ce mai rar si mai greu. A venit medicul si ne-a intrebat, daca vrem sa stam in salon sau pe hol. I-am spus ca vom sta linga ea atit cit e nevoie. A venit o asistenta si i-a facut o injectie. Ultimele clipe au fost crunte, sotia respirind din ce in ce mai rar, pina cind a trecut in lumea dreptilor. Cind si-a dat ultima suflare  ,o lacrima  ia curs pe obraz. A venit o asistenta  care a verificat daca mai are puls. Ne-a spus ca a murit si ca trebuie sa stea in salon doua ore dupa care o ambulanta o va duce la morga spitalului Judetean. Am insotit-o pina la morga, dupa care, sfatuiti de cei de acolo si de medicul care a venit cu noi , am plecat spre casa.

Am dat telefoane la toate rudele, dupa care m-am ocupat de toate cele necesare unei inmormintari.

Dupa inmormintare, vreo doua zile, n-am fost bun de nimic, cu psihicul la pamint. Seful meu m-a sfatuit sa stau acasa atita timp cit va trebui, pina-mi voi reveni. Noaptea, nu cred ca dormeam mai mult de 3-4 ore. Ma sculam din pat si umblam ca năuc prin casa. Nu-mi era foame de loc, in schimb beam apa incontinuu. Dupa doua saptamini am decis sa ma duc la serviciu, statul acasa. nefacindu-mi bine de loc. Nici acum, dupa atitia ani de la tragedie, nu exista zi  sa nu-mi aduc aminte de cea care ne-a fost mama si sotie aproape 25 de ani.

Dumnezeu s-o odihneasca-n pace!

 

[gica70]

Dumnezeu s-o ierte.

 

[gauss]

Si ... , s - o ierte , sigur si - a gasit odihna vesnica in rai . 

[GEO 53 BN]

Multumesc pentru condoleante, stimati colegi!

In situatii de acest fel, te gindesti la fiinta divina, cu toate ca eu, nu sint deloc convins de existenta acelei fiinte.

De multe ori am discutat cu prieteni, colegi, cunoscuti, despre existenta fiintei divine. Unii au sustinut ca ea exista, altii, printre care  si eu, au negat ca ar exista. Eu chiar nu cred ca ar exista! Si pot aduce o multime de argumente. 

In viata de zi cu zi ,vedem multe  nedreptati comise de ''oameni'', fara sa le fie deloc frica. Daca ar crede in existenta fiintei supreme, sigur n-ar mai comite astfel de nedreptati. 

Nu exista zi in care sa nu auzim de crime, abuzuri. Chiar reprezentantii, biserici nu se dau in laturi de la astfel de fapte. Inclin sa cred ca multi dintre reprezentantii bisericii, s-au facut preoti, nu pentru ca ar sluji biserica si ar propovadui cele sfinte ci pentru a duce o viata usoara lipsita de griji. Cind preotul din sat are o ''greutate'', enoriasii sar in ajutorul popii. De cite ori, popa, face astfel de fapte? Va spun eu(nu ca n-ati sti), foarte rar. La sarbatori mari, toti reprezentantii  bisericii, se imbraca in straie cusute cu fire de aur si argint. Unde-i smerenia, cumparatea? Sigur i-ati vazut pe cei de la virful ierarhiei, cum umbla de intoliti numai in aur si argint, straiele costind bani grei.

Cind eram copil, la noi in sat era un preot care, indiferent ce sarbatori erau, umbla imbracat in straie negre. Singura Scriptura  ce avea copertile din argint. La fel pocalul cu cuminecatura, era din argint. S-a pensionat si s-a retras in satul natal. Azi popii ramin pe pozitie pina cind ''dau'' colțu. Nu zic mai multe, sa nu-i supar pe unii dintre noi. Extrem de rar ma duc la biserica si cind ma duc o fac  doar sa provoc animozitati. Asta e parerea mea vizavi de biserica.

De multe ori m-am intrebat, de ce fiinta divina a luat pe mama sau tata copiilor. Povestea cu luarea la sînul lui dumnezeu,a mamei sau a  tatalui, este doar o poveste pentru batrini, babe si pentru unii cu IQ unei rîme(parere pur personala).

 

 

 

'

Editat Octombrie 3, 2019 de GEO 53 BN

[gica70]

Sigur, sunt multe de spus pe tema asta. Sunt multe relatari de la mai multi oameni care au fost intorsi din drum!. Eu, mai in gluma, mai in serios, le spuneam prietenilor, in discutiile pe aceasta tema, ca este atat de frumos acolo, in Rai, ca nu mai doreste nimeni sa se intoarca.. Dar daca ajunge in Iad?! Eu le spuneam ca nimeni nu mai scapa de-acolo pentru ca nu te lasa ceilalti! Despre preotul nostru paroh am numai cuvinte de lauda. A facut o lista cu oamenii neajutorati din cartierul nostru, Ticaul lui Creanga, si le imparte hrana in ultimile 3 zile din saptamana si in zilele de mare sarbatoare. Sotia mea este voluntara si cunosc indeaproape lucrurile. Spuneam de Creanga pentru ca si pentru el tine randuielile biserica noastra, bojdeuca fiind in parohie. In clip apare si preotul nostru drag!

 

 

 

Editat Octombrie 3, 2019 de gica70

[gauss]

Nici din Iad nu s - a intors nimeni . Probabil iesirea e pazita ...

Editat Octombrie 3, 2019 de gauss

[gica70]

Poate nu doreste sa recunoasca nimeni..Eu am dat o explicatie! Sa ne intoarcem la oile noastre..Eram pustan si primisem un ceas cadou! Vostock cu nu stiu cate rubine! Ce bucurie, mi-amintesc cutiuta din plastic transparent si pernuta. Buuun! Fiind undeva la marginea Iasiului si dornic sa ma laud am plecat cu un prieten pe clocauri, pe dealurile Ticaului. Un paraias trece pe-acolo (ii zice Calcaina) si in curgerea sa dezveleste un proiectil. Curiosi, il examinam si ne hotaram sa-i dam..foc! Mai apare un coleg de scoala, Mihai, era cam tare de urechi si glumeam des pe tema asta! Ne propune sa mergem in poligon, era aproape de locuinta lui, unde militarii faceau trageri dar tot acolo erau si niste cazemate pentru exercitiile de aruncare cu grenadele.Era primavara si era multa rapca, corzi uscate din vie ramase de peste an; am uitat sa va spun ca versantul acela dinspre rasarit era plin cu vii. Eu cu Ghita, prietenul cu care am plecat, am adus fiecare 2 brate de corzi uscate si le-am bagat intr-o cazemata betonata, am aprins rapca, am asezat acel brand pe foc si am fugit dupa un delusor. Am inceput sa cronometez, aveam ceas! Dar de Mihai, plecat si el dupa rapca, am uitat de tot!. Il vedem ca apare cu bratele pline de resturi indreptandu-se spre cazemata iar noi, disperati, urlam cat puteam sa-i atragem atentia! In cele din urma ne-a auzit, a lasat din brate vrejurile alea si a venit spre noi. Nu mult dupa aceea am simtit un mic cutremur; ajunsi acolo am vazut cum atarnau bucatile de beton in otelul din structura. Mai am, dar alta data!

[GEO 53 BN]

Acum 16 ore, gica70 a spus:

.....................................................

. Un paraias trece pe-acolo (ii zice Calcaina) si in curgerea sa dezveleste un proiectil. Curiosi, il examinam si ne hotaraun prieten pe clocauri, pe dealurile Ticaulum sa-i dam..foc! Mai apare un coleg de scoala,......................................................

Prezentam undeva pe acest topic, cum un ''ortac'' a detonat o capsa cu detonare electrica, raminind doar cu jumatate din degetul aratator al miinii drepte. Vreau sa va spun ca lucrurile n-au fost chiar asa de simple! S-a facut o ancheta la mina,cei care au fost ''purecati'' la singe, fiind artificierii si ajutorii de artificieri. Noi, ''protagonistii'', am dat declaratii peste declaratii. Singurul care a dat declaratia diferita ,fiind cel care a detonat capsa. Ofiterul de la biroul arme si munitii, pe nume Foamete, a condus ancheta, ajungind la concluzia, ca cel banuit ar fi sustras de mai multe ori capse, fiind ajutor de artificier. Din acel moment i-a fost suspendat  contractul de munca, fiind acuzat ca ar fi sustras regulat capse, acestea fiind supuse unui regim special.

S-au mutat intr-o alta localitate situata in apropierea orasului Simleul Silvaniei.

Tot satul vuia de cele intimplate, noi devenind, fara voie, ''protagonisti''.

Editat Octombrie 4, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Azi o sa va prezint aventurile, povestite de bunicul din partea lui tata, din timpul celui de-al doilea razboi mondial. 

Ardealul de nord fiind ocupat (nu tot), de catre unguri, barbatii, unguri si romani, au fost obligati sa se inroleze si sa lupte alaturi de germani si armata ungara, impotriva trupelor romane si sovietice. Nu toti s-au inrolat de buna voie in armata ungureasca. In schimb au fost destui unguri, s-au inrolat de buna voie.

Cind trupele germane si maghiare au fost fortate sa se retraga, multi ardeleni(unguri si romani) au dezertat, ziua ascunzindu-se care pe unde au putut, iesind la vedere doar noaptea cind puteau sa se deplaseze, fara sa fia vazuti de nici una din parti.

Bunicul ne povestea, mie si verisorului, ca dupa ce linia frontului s-a deplasat spre vest, ajungind aproape de Carei, a profitat de situatie, si s-a ascuns, atit de armata maghiar-o germana cit si de armata soviet-o romana. Cei prinsi riscau pedeapsa cu moartea.   Bunicul ne povestea ca i-au trebuit mai mult de trei saptamini, pina cind au ajuns acasa. Spunea ca, ajuns acasa, s-a ascuns intr-o groapa, sapata noaptea in ograda. Acolo a stat ascuns mai bine de doua saptamini, bunica ducindu-i de mincare si apa, doar noaptea.Iesea doar noaptea din groapa unde statea toata ziua.  Dupa ce pericolul a trecut, bunicul i-a spus bunicii sa-i duca haine femeiesti,ca sa se imbrace cu ele, putind in acest  fel sa iasa la vedere, riscul de a fi demascat fiind mult redus. Chiar si asa, se ferea, sa iasa in vazul lumii. 

Bunica ne povestea, rizind, cit de caraghios arata, imbracat in haine femeiesti, atunci cind umbla prin curte si gradina, ferindu-se totusi de oamenii care treceau pe drum. Dupa citeva luni, cind frontul s-a departat mult spre vest, bunicul a iesit la iveala, imbracat in haine barbatesti, evitind pe cit posibil sa iasa-n lume. Bunicul spunea, ca atunci cind se intilnea cu oameni, pe drum,unii il intrebau cum de a ajuns acasa  asa de repede. Le spunea ca a fost ranit pe front si ca a stat aproape un an de zile,intr-un spital din Carei, dupa vindecare  fiind lasat la vatra.

Noi, singurii nepoti, mai mari, il puneam sa ne povesteasca cum a fost  in razboi. De fiecare data il podideau lacrimile, spunindu-ne:   Sa fereasca dumnezeu sa treaca cineva  prin ce-am trecut eu. Ne spunea, ca in  fiecare zi sau noapte,sa ruga,de cite ori putea, sa-l ajute  dumnezeu sa scape cu viata si sa-si vada copii teferi. Ne spunea ca ungurii, aveau obiceiul, sa trimita in linia intii romanii, ungurii si nemtii fiind in linia doua sau a treia.Spunea ca de multe ori primeau de mincare doar o data la doua sau trei zile. De multe ori mincau,cind gaseau pe cimp, cartofi cruzi, varza cruda, stiuleti de porumb si ce mai gaseau pe cimp. Cind gaseau fructe,mere, pere, prune, etc, mincau pina cind  faceau diaree. De atunci bunicul s-a ales cu ulcer la stomac, bunica facindu-i de mincare doar ce nu-i provoca dureri de stomac.  A murit la virsta de aproape 70 de ani, bunica stinginduse dupa aproape doi ani de la moartea bunicului.

Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

 

Editat Octombrie 4, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Va povesteam despre bunicu, intr-un alt post ,cum, noi, cei doi nepoti ai lui de aceeasi virsta, nu ratam ocazia sa nu mergem cu bunicu, atunci cind mergea cu caruta dupa lemne in padure, dupa fînul facut căpite, dupa cartofii scosi din pamint si lasati sa se usuce bine la soare,  dupa nuiele, galbene, mladioase greu de rupt, bune pentru legat snopii de tulei de porumb, dupa snopii de grîu (facuti cruce) care trebuiau sa fie dusi la ''arie'' acolo unde era instalata batoza, antrenata printr-o curea lata din piele, de catre un tractor KD cu senile, dupa paiele si pleava rezultate in urma trecerii snopilor de griu prin batoza, dupa sacii plini de griu care trebuiau sa fie dusi acasa, unde griul era trecut printr-un selector elicoidal,(gravitational) separind boabele de griu de pleava si semintele de buruieni, dupa palariile de floarea soarelui coapte , care erau intinse pe podul casei pentru a se fi bine uscate, atunci cind erau duse la moara la ''oloire''(presa de ulei) de unde, dupa extragerea uleiului , turtele rezultate fiind date porcilor. Uleiul rezultat era pus in damigene, la intuneric pentru a nu se rincezi. Uleiul  avea o aroma foarte placuta, turtele semanind la gust cu halvaua, singura diferenta fiind ca nu era dulce. De multe ori rupeam bucati de turta, pe care le mincam. Mama ,fie iertata, ne certa cind ne vedea ca mincam turta, spunindu-ne, in gluma ca, mincam din mincarea porcilor.

Dupa ce semintele de floarea soarelui  erau separate de pe palarii, fiind batute cu o bucata de coada scurta, de matura, erau duse la vinturatoare, unde semintele de floarea soarelui, seci si florile erau separate de curentul de aer produs de vinturatoare, dupa care erau duse la moara la presa de ulei. Palariile uscate erau bagate-n foc, la fel si florile si semintele seci.

Unii faceau ulei din semintele de bostani porcesti, uleiul avind culoarea verzuie,fiind mult mai gros decit uleiul de floarea soarelui, gustul fiind putin diferit ,dar in nici un caz rau la gust.

Acum, uleiul gasit in magazine nu seamana nici pe departe cu uleiul de atunci.

Toate acestea mi-au ramas adinc intiparite in minte.

Editat Octombrie 7, 2019 de GEO 53 BN

[gica70]

O felie de paine neagra unsa cu acel ulei era o delicatete! Cine mai avea si putin zahar..

 

Editat Octombrie 7, 2019 de gica70