Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[mihail felix dumitrescu]

La 21.07.2019 la 16:47, GEO 53 BN a spus:

Cind eram copil mai marisor, auzeam tot felul de povesti de la batrinele ,care mai veneau pe la bunica. Acolo am aflat prima data despre flacarile care se vedeau citeodata, noaptea  pe hotar, sau prin ograzilor oamenilor. Nu tin minte sa se fi povestit vreodata, ca cineva din sat, sa fi gasit banii ingropati de batrini. Unii luau in derîdere povestile spuse  de unii si de altii. Altii erau convinsi ca pe hotar sau prin ograzi,citeodata puteau fi vazute , flacari nu foarte intense, semn ca acolo erau ingropati bani multi. Bunicii din partea lui tata,  deasemenea, sustineau cu tarie, ca doar betivii vad flacari noaptea,  prin ograzi si pe hotare.

Odata pe cind eram la liceu, l-am intrebat pe tata daca este adevarat ce se spune. Tata, mi-a spus ca toate sint niste povesti, spuse de unii betivi, carora li s-a parut ca vad flacari, noaptea, pe cind se intorceau acasa de la crîșma din sat.

 

In 74 am intrat in clasa 1. Ne-am mutat la casa, care avea aprox 100 de ani si fusese construita de un popa (in Dambovita). De-a lungul anilor am auzit tot felul de povesti cum ca popa avea bani/bijuterii multe si ca le-ar fi ingropat pe undeva. In noaptea de Sfantu' Gheorghe se spune in popor ca ''joaca aurul'' deasupra pamantului, adica il poti vedea acolo unde este ingropat. Cativa ani de-a randul, in noptile de Sfantu Gheorghe luam cativa copii de pe strada si mergeam prin gradina si prin jurul case ca sa ''vedem aurul jucand''. Bineinteles ca promisesem celorlati copii ca impartim comoara in mod egal. Prin anii 80 au fost niste inundatii iar apa a ajus aproape de pragul casei, fara sa intre in casa; dar nu s-a retras vreo 2 zile. Tata avea la servici un contor Geiger-Muller care putea sa detecteze acei foarte putini izotopi radioactivi ai aurului . Apa care inca avea luciu in curte a servit cumva drept ''masa'' (minus). N-a gasit nimic, bineinteles. Prin 85 comunistii ne-au dat preaviz de 1 an , urmand sa ne demoleze casa in vederea sistematizarii zonei. Cu 2 luni inainte de expirarea termenului, eram mutati din casa, iar parintii mei au tocmit niste Dorei ca sa darame magazia, garajul, gardul etc, ca sa recupereze materiale pe care urma sa le vindem sa mai recuperam ceva bani. Eu am plecat in armata, ai mei parinti s-au mutat in Bucuresti, iar ''diriginte de santier'' care trebuia sa-i supravegheze pe Dorei ca sa-si faca treaba bine si la timp , era un prieten de familie, profesor de matematica. Intr-o zi, pe cand daramau magazia, profesorul a auzit galagie printre Dorei. Gasisera in podul magaziei, in structura sarpantei, o carpa cu cocosei de aur. Vreo 80 de bucati. S-a dus repede la ei, i-a luat, i-a numarat, s-a suit in masina si s-a dus direct la Targoviste la Securitate si i-a predat. S-a intors dupa aprox 2 ore acasa. Il astepta Militia, cu Aro si catuse, in propria casa. Unul din cei 4 Dorei se dusese si-l parase la Militie. Cand a intrat in casa,  au tabarat militienii pe el, gata sa-i puna catuse si sa-l duca multi ani . Profesorul le-a spus sa caute in haina lui si asa au gasit procesul verbal de predare al aurului la Securitate. Si a scapat. Iar eu, frate-meu si tata am sapat ani de zile prin gradina, in casa (exact inainte de mutare), printre fundatii, cautand ceva INGROPAT !  Ce ti-e si cu arhetipurile gen ''comoara este undeva INGROPATA''. Uitandu-ma in retrospect, cred ca este mai bine ca s-a intamplat asa. Cine stie ce s-ar fi intamplat daca parintii mei gaseau aurul; pe vremurile alea, era suficient sa te banuiasca cineva de ceva, ca sa risti sa vina Militia sa te salte. Era suficient sa declare cineva ca erau 81 de cocosei si nu 80, ca sa te infunde. Chiar daca orasul era mic iar ai mei aveau o reputatie buna, de oameni cinstiti, era suficient un bou la Militie care sa vrea el vreo promovare si sa inventeze lucruri , aratand ce ''diligent'' este el fata de Partid. Cei de aici care au trecut prin acele timpuri, isi aduc aminte de felul in care uneori ABSURDUL capata forta de adevar precum si de viteza uimitoare cu care se intampla acest lucru. 

[mihail felix dumitrescu]

Apropos de absurd. Tata era inginer la o fabrica in oras. Nu era membru de partid, dar nu din cauza ca avea ceva vederi liberale, ci pentru ca ii era sila de sedintele de partid in care se vorbea mult si dupa aia se facea putin. Fabrica avea un securist oficial, cu rolul de a ''implementa viziunea partidului''. S-a tinut de tata vreo 5 ani sa-l faca membru, spunandu-i ca altfel nu va promova in Centrala. Tata a spus ca se lipseste de promovare si ca nu vrea sa fie membru. Si aici a inceput dansul. Fabrica la care lucra a achizitionat niste utilaje de la Siemens (era pana in anii 80). Tata a receptionat utilajele (multe containere, valoarea lor fiind de peste 5 milioane de dolari). Securistul fabricii a falsificat documentele de transport si receptie, gen erau 11 containere in loc de 10, a trimis repede un control pentru inspectia fizica a marfii. A rezultat ca in hartii sunt 11 containere cu marfa, dar fizic sunt 10 containere. Unde este al 11-lea container ? - l-au intrebat pe tata, care era raspunzator de utilaje. Marfa care ''lipsea'' avea valoare de un pic peste 1 milion de lei, deci tata risca scaunul electric. Probabil ca mai stiti ca pe vremea aia aveam pedeaspa cu moartea la fraude peste 1 milion de lei. Tata s-a dus la ambasada RFG, a cerut audienta, a cerut dublura a documentelor trimise de Siemens, a fost trimis a casa spunand ca in 30 de zile o sa le aiba. In 30 de zile le avea. Asa a putut sa-si dovedeasca ne-vinoavatia si sa iasa la iveala inscenarea grosolana pe care i-a facut-o securistul. S-a intalnit cu el dupa Revolutie, ani mai tarziu. Securistul era un pensionar plin de sanatate, vigoare si tupeu, ca si cum nu a facut niciodata vreo nedreptate. Tata, om fin, nici macar nu l-a privit. Desi merita macar o flegma. A fost o lectie de demnitate pentru  mine. 

Editat Iulie 28, 2019 de mihail felix dumitrescu

[Mircea]

1. Nu detectezi Aurul cu un contor Geiger. E legenda urbana. Nu tot aurul e radioactiv, si nicidecum ala de-l facem noi inele si "cocosei".

 

2. Cu naiba stia omul unde este Securitatea ca sa duca acolo "cocoseii". Hai, ca era un securist in intreprindere o cred/stiu (nu cred ca era in scoala), dar sa te duci la "Targoviste la securitate" prea e scena din BD la munte si la mare.

 

Cred ca domnul "diriginte de santier" avea alte functii la scoala, matematica fiind doar o perdea.

[gauss]

Eu locuiesc din anii '60 in Ploiesti . 99 % din locuitorii cu buletin de identitate  stiau pe atunci ( pana in '89 ) unde era sediul institutiei respective . Era pazita de soldatii trupelor proprii , si din '88 n - aveai voie sa mai circuli pe langa gardul ei , si pe strada unde se afla . Cred ca procentul este apropiat si astazi , cand institutia are firma explicita la poarta .

Editat Iulie 28, 2019 de gauss

[GEO 53 BN]

Acum 18 ore, Thunderer a spus:

.......................................

Cred ca domnul "diriginte de santier" avea alte functii la scoala, matematica fiind doar o perdea.

In '66 (eram in clasa a VI-a), am avut un profesor de matematica, suplinitor. Era doar absolvent de liceu teoretic, clasa de umana. Era inalt cit ''turla bisericii'', cel putin 1,80-1,85 , noi scunzi,prapaditi,vai de capul nostru! La matematica, nu era cu foarte mult mai bun, decit noi, poate cu un pic. Bataus de mina-ntii! Ne snopea in bataie daca faceam citeo, boroboata. Venea la ora, inafara de catalog, cu un caiet si ne scria pe tabla problema (problemele)pe care trebuia sa le rezolvam. Daca cel scos la tabla o ''bucta'', lua o mama de bataie ''sora cu moartea''. La jumatatea clasei a VIII-a, ne-a spus, ca dupa incheierea anului scolar , vrea sa mearga scoala de ofiteri de securitate. Umbla infoiat ca un curcan! 

Parintii celor interesati ca odraslele lor sa faca matematica ,sau cei cu dare de mina, cumparau, pentru  odraslele lor, ''Culegerea de exercitii si probleme de matematica'' a lui Grigore Gheba.

Tata (fie iertat) mi-a facut o surpriza(pe cind eram in clasa a IV) cumparindu-mi si mie culegerea . Dupa ce ajungeam acasa, mincam si apoi luam culegerea,  incercind sa rezolv cit mai multe probleme in timp cit mai scurt, pentru a putea iesi la joaca. Temele mi le faceam primele si in viteza cea mai mare.

Aveam o colega de banca, unguroaica, brici la matematica, care, cu tupeu de ''tupeu'', isi permitea sa-l corecteze pe ''profesorul'' de matematica, cind o mai ''da-nbara''. Se intimpla frecvent sa greseasca, colega corectindu-l. Se inrosea tot ca racu'. Se vedea pe el ca nu-i convine sa fie corectat. A fost unul din cei mai slabi si nesuferiti profesori!

Cind am dat admitere la liceu,(scris si oral) la matematica am luat 9.50 iar la româna 9.00.  Gratie culegerii lui Gheba am reusit cu nota asa de mare ,la matematica.

Cu fostul profesor de matematica, m-am intilnit prin '79, la o vinatoare de mistreti. Intre timp se casatori-se cu fiica cea mai mare sefului de sector  de la mina. Sotia lui facuse liceul pedagogic in Oradea.  Avea niste ''aere-n el'' de parca era un curcan, din ala ,gata gata sa sara la bataie. De-atunci nu l-am mai vazut la ''fățălău''.

Editat Iulie 29, 2019 de GEO 53 BN

[franzm]

Amu, prostu' daca nu-i fudul, parca nu e prost destul.

[validae]

Terminaţi cu scandalul, topicul nu e pentru răfuieli personale.Dacă după câteva postări şterse/ascunse tot se insistă în scandal, trecem la suspendări temporare.Vă spune asta un oarecare, încă moderator...

[GEO 53 BN]

Mea culpa @validae.

[hpavictor]

Instigatorul trebuie pedepsit cu orice pret , chiar daca din 2015 pana in prezent  nu au fost luate masuri impotriva acestuia ...

 

Editat Iulie 31, 2019 de hpavictor

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Mai zilele trecute, am facut un drum pina-n Bistrita, pentru a ''incheia'' o intelegere intre mine si un meserias.

 De acasa si pina la autostrada, drumul n-a fost aglomerat, pe autostrada pina la Arad n-a fost nici o problema. La fel pe, drumul pina-n Oradea n-au fost probleme, ele aparind, doar dupa ce am pornit spre Cluj. Drumul a fost infernal,pe alocuri mergind ca melcul. Cel mai nasol a fost cind a trebuit sa urcam spre Piatra Craiului si dupa ce am inceput coborirea. Aglomeratia a persistat,dar un lucru bun a fost, ca am circulat cu viteza suficint de mare pina cind ne-am apropiat de Cluj. Stiind ce ma asteapta, am ales o ruta ocolitoare a Clujului, reusind intr-un timp onorabil sa ies din oras.

Dupa ce am iesit drumul n-a fost chiar asa de aglomerat, reusind pe alocuri ,sa merg cu viteza destul de mare. Am ajuns in Bistrita pe la ora 13 rupt de oboseala dupa aproape 8 ore de condus. Rezolvindu-mi problemele(seara tirziu) m-a culcat,

trezindu-ma pe la ora 04,30. Am baut o cafea pe fuga si am sarit in masina. Am mers spre Dej dupa care, am cotit-o spre spre dreapta , continuindu-mi drumul spre Baia Mare. Circulatia era extrem de aerisita, putind pe alocuri,  sa merg cu viteza destul de mare. Cine a parcurs traseul, la care fac referire, sigur stie ca drumul  este foarte sinuos, copiind cursul Somesului mare. Dupa ce-am iesit din Ileanda am iesit de pe drumul principal , continuindu-mi drumul spre Jibou si de acolo spre Zalau. In apropierea garii din Zalau, am cotit-o pe drumul national care se continua inspre Carei- Satu Mare. Ajuns in localitatea Salajeni am intrat pe un drum judetean (cred) care se continua pina-n Chiesd, bine-nteles  trecind prin satul Sighetul Silvaniei. Am ajuns in comuna natala, dupa care mi-am continuat drumul care duce spre Corund si Bogdand. La un moment dat  din drum se ramifica un drum betonat care duce spre puțul de exploatare, acum, intregul santier,  fiind in conservare. Am ajuns pe locul pe care banuiesc, c-a fost putul. Acum acest loc este doar o platforma betonata de circa 500m/2 pe care ''salasuieste'' un vagon, mare de tot, ca si cele de pe santiere, unde muncitorii-si tineau, hainele, mincarea si uneltele. Locul este dezolant, padurea incepind ,incetul cu incetul sa recupereze din terenul pierdut.

Am lasat masina acolo si am pornit prin padure, parcurgind o distanta destul de mare. Padurea este ca si-n vremurile cind eram copil si mai apoi flacau. N-am vazut nici o cioata de copac taiat!  Foarte multe crengi rupte, nu taiate, multe in stare de putrefactie, semn ca oamenii, rar ajung pe acolo . Pe vremuri, tiganii mergeau prin padure, adunind crengi uscate pentru a-si face mincare si foc. Foarte, foarte  multe, pinze de paianjen, urme si rîmaturi de mistreti, nici urma de picior de om. Un singur animal (cred c-a fost țap)s-a ridicat din culcusul facut intr-un deset, luind-o la fuga fara prea mare convingere. Urcind spre virful dealului am vazut un observator in care nu cred sa se fi urcat nimeni de multi ani. Am pus mina pe unul din  stilpii de sprijin si am incercat sa-l scutur sa vad cit de sigur este. Nu crede-ti ca a inceput sa scirtie si sa se miste, facindumi-se frica sa nu cada pe mine si sa ma ologeasca!  Scara, pe care vinatorul, padurarul,etc, se urca era cu citiva fuștei putreziti si rupti. L-am lasat in plata domnului si mi-am continuat drumlui, urcind piezis spre dreapta pentru a ajunge la parchetul unde spre jumatatea anilor '60, am fost la plantat de puieti. Credeti  ca am putut face deosebirea intre padurea mai tinara si padurea  batrina? Nici poveste! Cele mai multe drumuri sint napadite de padurea mai tinara, mersul pe drumurile alea, fiind o adevarata provocare. Am incercat sa ajung la fintina lui Gherhei. Crede-ti ca am putut? Era un desăt pe care nu-l puteau nimeni strabate. Poate ca ,cu vreo secure să se fi putut face un culoar, altfel nici o sansa!Tarea-s fi vrut sa vad izvorul! Am pornit-o inapoi coborind direct spre vale, abandonind  drumlul care era cit de cit accesibil. Ajuns in vale, era o iarba atit de deasa si inalta  incit cu  multa stradanie as fi reusit  s-o patrund. Se vedea de la o posta  ca pe acolo n-a mai cosit nimeni de ani multi. Cu multa greutate a trecut pe versantul celalalt, continuindu-mi drumul spre locul unde lasasem masina. Acolo era si mai nasol. Erau niste ogașe(santuri facute de carute sau utilaje) pe care ,cu multa vreme in urma, au trecut utilaje, tractoare cu remorci,etc. Ogașele  erau napadite de iarba inalta, care-mi ajungea  pina la brîu, udindu-ma bine de tot.

Padurea fiind deasa, razele soarelui n-au ajund pe ierburile acelea, facind roua sa se ridice. A inceput sa-mi para rau ca am ales sa merg pe versantul celalalt. Drumul inapoi pina la masina  cred c-a durat vreo 2 ore. Ajuns la masina, mi-am aprins o tigara  si apoi m-am intors in sat, trecind pe la cimitir, unde se odihnesc parintii mei, mama moarta in '66,iar tata in 2006 punind pe morminte citeva flori culese din cimitir. Am trecut pe la citeva rudenii, stind de vorba cu ei citeva minute,ca sa nu se supere, ca nu stau aproape de loc. Mi-am ''incalecat bidiviul'' si dindu-i o cheie, am pornit spre casa din jud.Timis.

Am vorbit cu fiul  meu ,de citeva ori, sa mergem in satul unde m-am nascut, sa stam citeva zile si sa batem locurile din imprejurimi. Odata si odata  tot voi reusi sa-i conving !

Editat August 1, 2019 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

La ora actuala spre as fi mers prin Alba Iulia, drumul este bun si aveai portiunea de autrostada pina in Sebes, ma rog cu gaura de rigoare.

Clujul se poate ocoli bine de acolo, inainte de Dealul Feleacului se face o centura spre Apahida.

De la Alba spre Cluj se circula bine, asta din auzite de la colegi.

 

[GEO 53 BN]

Acum 57 minute, Ion_Bumbu a spus:

La ora actuala spre as fi mers prin Alba Iulia, drumul este bun si aveai portiunea de autrostada pina in Sebes, ma rog cu gaura de rigoare.

Clujul se poate ocoli bine de acolo, inainte de Dealul Feleacului se face o centura spre Apahida.

De la Alba spre Cluj se circula bine, asta din auzite de la colegi.

 

Am trecut odata prin Alba Iulia si m-am jurat ca n-o sa mai fac o asemenea imprudenta. A trebuit sa tot intreb pe unde pot iesi  din oras. Nu-i chiar asa de simplu! Daca-i  GPS e alta mincare de peste, lucrurile se schimba.

Ca tot veni vorba de ocolirea Clujului!

Inainte de intrarea-n Cluj, intradevar, este o centura care ocoleste Clujul prin dreapta ,ajungind pe Dealul Feleacului. De acolo cobori pe centura care te duce la iesirea din Cluj, avind posibilitatea sa treci prin Apahida, sau să-ti continui drumul pe centura pina la sensul giratoriu  unde o iei la dreapta ,ajungind la iesirea din Apahida. Singura problema e ca drumul este cam  lung.

Eu am ales ca inainte de ajunge in Cluj, fac stinga urcind dealul ,coborind prin padurea  aflata pe virful dealului, ajungind in felul asta  la Aghires (Cluj). De acolo faci la dreapta trecind prin Mera si alte citeva localitati dupa care, continuind drumul  ajungi in Baciu. De acolo se ajunge usor pe centura care te duce tot la iesirea din Apahida.

Ia orele de virf, in Cluj, stai la toate semafoare pina-ti creste barba pina la p....ă,ca sa ma exprim elegant!

Statul la semafoare, ma omoara! Si cu toate astea, in Cluj, se circula mai bine decit inTimisoara.

Editat August 1, 2019 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

Se circula bine si in Timisoara, totul este sa stii cind si pe ce stradute sa ocolesti traficul.

Despre Alba, este indicator de centura, nu`i ea chiar centura dar se merge bine de tot.

https://www.google.com/maps/place/Alba+Iulia/@46.0622819,23.6003529,13.75z/data=!4m5!3m4!1s0x474ea80cce754875:0xe9b0f44e8e45cd05!8m2!3d46.0732725!4d23.5804886

Totdeauna in zone necunoscute imi fac planul, nu am caietul la indemina sa pun o foto cu niste insemnari si poteci pentru a ajunge la locatii in virf de deal, padure, etc luate de pe Google Earth, metri, azimut si indicatii, asa pregateam deplasarile in "necunoscut" asta insemnind ca acolo ajung prima data.

Mai interesant e ca luam imagini din diversi ani si perioade de timp deoarece unele drumuri se vedeau mult mai bine iarna, toamna sau vara.

 

[daniels]

Zilele astea am avut o surpriza placuta cand am daramat vechul garaj. In pod am gasit lansetele lui tata. Sunt facute artizanal. Manerul este din textolit, iar varful din fibra de sticla. Inele sunt fixate cu sarma impregnata cu clei. Acel maner nu e o lanseta rupta, are o gaura adanca de 10cm in care infingea nuiele de corn. Avea mai multe nuiele pe care prisese inele. Din ce imi aduc amite spunea ca au fost facute la Braila in combinatul chimic. Mulinetele cred ca erau bulgaresti, dar nu le-am gasit. Ca vechime cred ca au peste 40 ani. Tata era de loc din jud. Giurgiu si era pescar inrait.

[GEO 53 BN]

Acum 9 ore, GEO 53 BN a spus:

Salutare prieteni!

Mai zilele trecute, am facut un drum pina-n Bistrita, pentru a ''incheia'' o intelegere intre mine si un meserias.

 De acasa si pina la autostrada, drumul n-a fost aglomerat, pe autostrada pina la Arad n-a fost nici o problema. La fel pe, drumul pina-n Oradea n-au fost probleme, ele aparind, doar dupa ce am pornit spre Cluj. Drumul a fost infernal,pe alocuri mergind ca melcul. Cel mai nasol a fost cind a trebuit sa urcam spre Piatra Craiului si dupa ce am inceput coborirea. Aglomeratia a persistat,dar un lucru bun a fost, ca am circulat cu viteza suficint de mare pina cind ne-am apropiat de Cluj. Stiind ce ma asteapta, am ales o ruta ocolitoare a Clujului, reusind intr-un timp onorabil sa ies din oras.

Dupa ce am iesit drumul n-a fost chiar asa de aglomerat, reusind pe alocuri ,sa merg cu viteza destul de mare. Am ajuns in Bistrita pe la ora 13 rupt de oboseala dupa aproape 8 ore de condus. Rezolvindu-mi problemele(seara tirziu) m-am culcat,trezindu-ma pe la ora 04:30. Am baut o cafea pe fuga si am sarit in masina. Am mers spre Dej dupa care, am cotit-o spre spre dreapta , continuindu-mi drumul spre Baia Mare. Circulatia era extrem de aerisita, putind pe alocuri,  sa merg cu viteza destul de mare. Cine a parcurs traseul, la care fac referire, sigur stie ca drumul  este foarte sinuos, copiind cursul Somesului mare. Dupa ce-am iesit din Ileanda am iesit de pe drumul principal , continuindu-mi drumul spre Jibou si de acolo spre Zalau. In apropierea garii din Zalau, am cotit-o pe drumul national care se continua inspre Carei- Satu Mare. Ajuns in localitatea Salajeni am intrat pe un drum judetean (cred) care se continua pina-n Chiesd, bine-nteles  trecind prin satul Sighetul Silvaniei. Am ajuns in comuna natala, dupa care mi-am continuat drumul care duce spre Corund si Bogdand. La un moment dat  din drum se ramifica un drum betonat care duce spre puțul de exploatare, acum, intregul santier,  fiind in conservare. Am ajuns pe locul pe care banuiesc, c-a fost putul. Acum acest loc este doar o platforma betonata de circa 500m/2 pe care ''salasuieste'' un vagon, mai mare decit cele de pe santiere, vazute pe santiere si unde muncitorii-si tineau, hainele, mincarea si uneltele. Locul este dezolant, padurea incepind ,incetul cu incetul sa recupereze din terenul pierdut.

Am lasat masina acolo si am pornit prin padure, parcurgind o distanta destul de mare. Padurea este ca si-n vremurile cind eram copil si mai apoi flacau. N-am vazut nici o cioata de copac taiat!  Foarte multe crengi rupte, nu taiate, multe in stare de putrefactie, semn ca oamenii, rar ajung pe acolo . Pe vremuri, tiganii mergeau prin padure, adunind crengi uscate pentru a-si face mincare si foc. Foarte, foarte  multe, pinze de paianjen, urme si rîmaturi de mistreti, nici urma de picior de om. Un singur animal (cred c-a fost țap)s-a ridicat din culcusul facut intr-un deset, luind-o la fuga fara prea mare convingere. Urcind spre virful dealului am vazut un observator in care nu cred sa se fi urcat nimeni de multi ani. Am pus mina pe unul din  stilpii de sprijin si am incercat sa-l scutur sa vad cit de sigur este. Nu crede-ti ca a inceput sa scirtie si sa se miste, facindumi-se frica sa nu cada pe mine si sa ma ologeasca!  Scara, pe care vinatorul, padurarul,etc, se urca era cu citiva fuștei putreziti si rupti. L-am lasat in plata domnului si mi-am continuat drumlui, urcind piezis spre dreapta pentru a ajunge la parchetul unde spre jumatatea anilor '60, am fost la plantat de puieti. Credeti  ca am putut face deosebirea intre padurea mai tinara si padurea  batrina? Nici poveste! Cele mai multe drumuri sint napadite de padurea mai tinara, mersul pe drumurile alea, fiind o adevarata provocare. Am incercat sa ajung la fintina lui Gherghei. Crede-ti ca am putut? Era un desăt pe care nu-l puteau nimeni strabate. Poate ca ,cu vreo secure să se fi putut face un culoar, altfel nici o sansa!Tarea-s fi vrut sa vad izvorul! Am pornit-o inapoi coborind direct spre vale, abandonind  drumlul care era cit de cit accesibil. Ajuns in vale, era o iarba atit de deasa si inalta  incit cu  multa stradanie as fi reusit  s-o patrund. Se vedea de la o posta  ca pe acolo n-a mai cosit nimeni de ani multi. Cu multa greutate a trecut pe versantul celalalt, continuindu-mi drumul spre locul unde lasasem masina. Acolo era si mai nasol. Erau niste ogașe(santuri facute de carute sau utilaje) pe care ,cu multa vreme in urma, au trecut utilaje, tractoare cu remorci,etc. Ogașele  erau napadite de iarba inalta, care-mi ajungea  pina la brîu, udindu-ma bine de tot.

Padurea fiind deasa, razele soarelui n-au ajund pe ierburile acelea, facind roua sa se ridice. A inceput sa-mi para rau ca am ales sa merg pe versantul celalalt. Drumul inapoi pina la masina  cred c-a durat vreo 2 ore. Ajuns la masina, mi-am aprins o tigara  si apoi m-am intors in sat, trecind pe la cimitir, unde se odihnesc parintii mei, mama moarta in '66,iar tata in 2006 punind pe morminte citeva flori culese din cimitir. Am trecut pe la citeva rudenii, stind de vorba cu ei citeva minute,ca sa nu se supere, ca nu stau aproape de loc. Am ''incalecat bidiviul'' si dindu-i o cheie, am pornit spre casa din jud.Timis.

Am vorbit cu fiul  meu ,de citeva ori, sa mergem in satul unde m-am nascut, sa stam citeva zile si sa batem locurile din imprejurimi. Odata si odata  tot voi reusi sa-i conving !

 

Editat August 1, 2019 de GEO 53 BN