Ati purtat bască....sau ce vă mai amintiți din copilărie ?

[GEO 53 BN]

Cind eram copil mai marisor, auzeam tot felul de povesti de la batrinele ,care mai veneau pe la bunica. Acolo am aflat prima data despre flacarile care se vedeau citeodata, noaptea  pe hotar, sau prin ograzilor oamenilor. Nu tin minte sa se fi povestit vreodata, ca cineva din sat, sa fi gasit banii ingropati de batrini. Unii luau in derîdere povestile spuse  de unii si de altii. Altii erau convinsi ca pe hotar sau prin ograzi,citeodata puteau fi vazute , flacari nu foarte intense, semn ca acolo erau ingropati bani multi. Bunicii din partea lui tata,  deasemenea, sustineau cu tarie, ca doar betivii vad flacari noaptea,  prin ograzi si pe hotare.

Odata pe cind eram la liceu, l-am intrebat pe tata daca este adevarat ce se spune. Tata, mi-a spus ca toate sint niste povesti, spuse de unii betivi, carora li s-a parut ca vad flacari, noaptea, pe cind se intorceau acasa de la crîșma din sat.

Editat Iulie 21, 2019 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

Să vă spun o poveste de la fostul spital Brâncovenesc (unde m-am născut), construit pe la mijlocul sec 19 de Safta Brâncoveanu și demolat de Ceaușescu imediat după 1977.

 

O mătușă de-a mea a lucrat acolo, era asistentă medicală. Povestea că înainte cu putină vreme de a fi demolat spitalul (nu știa nimeni ce va urma, intr-o vineri a hotărât 'nea Nicu și luni a început demolarea), s-au petrecut "evenimente" extrem de ciudate. Evenimente care au îngrozit personalul de gardă, in decurs de mai multe nopți. 

Personalul ce făcea gărzi noaptea era "împrăștiat" prin câteva camere, care dădeau toate intr-un hol lung și înalt. Într-o seară, mătușa mea împreună cu altă asistentă (o cunosc și a confirmat) fiind într-una din camere,  au auzit in hol un urlet/geamăt prelung de femeie. Puternic și sinistru. Medicii și asistentele de pe etaj au ieșit imediat din camere in acel hol, intrebandu-se unul pe celălalt "ce-a fost asta???" ...  intamplarea s-a repetat și în alte seri, scenariul fiind asemănător, ba una din asistente a "plusat" spunând că în momentul ieșirii sale pe hol a văzut o siluetă albă și înaltă cât holul, care a dispărut în scurt timp. 

"Puteți să mă considerați nebună, dar eu cred că era Safta!" - a spus respectiva .

 

Acum, eu ce să zic? ... sunt un adept al explicațiilor științifice, dar nu îmi pot explica fenomene inexplicabile științific, confirmate de mai multe persoane. O fi fost halucinație colectivă? ... e posibil, nu sunt specialist. Si nici nu mă roade problema, am altele mai importante de rezolvat .

 

 

 

[GEO 53 BN]

Am circulat mult noaptea, fara sa vad nimic deosebit,inafara de animale salbatice. Intre Sarmasag si Chiesd sint circa 7km. Ca sa scurtez drumul, mergeam printre vii. Cind ploua mergeam pe drum ,evitind in acest fel noroiul de pe drumul vechi de pamint.Tot atunci cind drumul era bun , ca sa-l scurtez, mergeam prin cimitirul Sarmasagului fara sa vad sau sa aud vreodata ceva. O singura data, mergind pe cararea care trecea printre  morminte, m-am speriat(destul de tare) de lumina lanternei,refelectata de o piatra funerara slefuita ca sticla. Aveam intotdeauna lanterna la mine ca sa vad cararea si sa nu ma lovesc de pietrele funerare,cind nu era luna.

Dar s-aud sau sa vad ceva neobisnuit, cind treceam printre morminte,  nu mi s-a intimplat niciodata.

Tata-mi spunea  de multe ori, mai in gluma ,mai in serios ,sa-mi iau o bita-n mina,asa de control(zicea el). Niciodata  n-am avut nimic in mina ,inafara de geanta  de voiaj si mai apoi rucsacul. Trecind prin padure, nu odata  am auzit grohait de mistreti ,chelelait  de vulpe, huhuit de bufnita,brahnit de tap si chiar urlet de lup.O singura data m-am intersectat cu trei lupi care au traversat drumul ,intrind in padurea Sighetului. La auzul fluierului meu, singurul lucru pe care l-au facut, a fost sa iuteasca pasul. Initial am crezut ca sint ciinii din satul Sighetului Silvaniei,un sat apartinator, de comuna Chiesd, dar dupa ce am ajuns la urme, uitindu-ma la ele,m-am convins c-au fost lupi. Si sa va explic cu pot fi deosebite, urmele  de lup de urmele de ciine. Urma lupului este alungita, pe cind urma ciinelui este, rotunda.

Editat Iulie 21, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Acum 11 ore, Dan85 a spus:

Cimitirul e cel mai sigur loc, din toate punctele de vedere. La fel si padurile.

Locurile populate, nu ofera aceeasi siguranta.

Ai dreptate!

Tata(fie iertat) imi spunea citeodata: In padure n-are de ce sa-ti fie frica, decit poate de om, dar de animal niciodata. Intotdeauna animalul aude cu mult mai repede mersul omului, decit ar auzi  omul, mersul animalului, animalul indepartindu-se cit poate de mult. Tata-mi spunea (in gluma) ca in padure, omului fricos ii e frica de animalele salbatice, iar animalelor salbatice le e frica de om, ferindu-se unul de celalalt. In padurile noastre, singurele animale, care ne-ar putea face rau sint ursii si extrem de rar lupii. De aceea e recomandat ca atunci cind omul merge prin padurile in care sint ursi ,sa faca zgomot,ursul indepartindu-se. Ursul surprins o sa atace intotdeauna. Lupul ataca omul doar daca este turbat. Nu-l ataca sa-l manince, ci doar il musca. La fel face vulpea,ciinele turbat.

Scroafa cu purcelusii pe linga ea, o sa se indeparteze la auzul omului. E de preferat ca omul sa nu incerce sa prinda purcelusul care a ramas in urma turmei,dormind,pentru ca atunci scroafa o sa atace violent omul. Face asta doar pentru a-si apara puiul. In general mistretii sint foarte precauti cind se hranesc sau cind au pui. Cind mistretii se hranesc,din cind in cind se opresc si asculta cu multa atentie. Ni s-a intimplat de citeva ori ori(mie si lui tata) ca stind in padure, sa auzim cum mistretii se hranesc,facind destul tambalau. La cel mai mic zgomot,se opresc din mincat, ascultind cu atentie si adulmecind aerul. De multe ori am avut impresia  ca mistretii s-au indepartat de noi,ca dupa citeva minute bune,in care n-au facut nici o miscare ,sa-i auzim hranindu-se din nou.

Editat Iulie 22, 2019 de GEO 53 BN

[+_Florin_+]

Cimitirul bucureștean Ghencea - cel putin in anii  '90 - nu era lipsit de pericole, dacă te incumetai sa-l traversezi singur pe timp de noapte. Nu era vorba de strigoi, ci de haita de câini care deveneau agresivi după lăsarea întunericului. 

Noi (puștanii de liceu, băieți și fete) mergeam deseori acolo, pentru a fuma o țigare departe de ochii părinților și a ne "speria" unii pe alții cu povești de groază sau glume macabre, distracția fiind garantată de fiecare data .

Pe la poarta principală nu puteam intra (fiind păzită) așa că ne strecuram printr-o spărtură a gardului din spatele cimitirului, pe o anume stradă. 

De regulă, în prima fază ne atacau câinii cimitirului. Nu erau potăi de talie mică/medie, ci maidanezi destul de viguroși. Și nu păreau proști... ne înconjurau pur și simplu încercând să ne muște. Nu (cred) că glumeau, având în vedere expresia ce o afișau și gradul de mobilitate.

Noi eram destui (niciodată mai puțini de 4) și nu ne era frică,  îi infruntam/împrăștiam cu succes ... iar distracție și adrenalină.

În fine, amintiri din anii '90, o epocă în care tinerii trăiau și se distrau (încă) în lumea reală și palpabilă...

 

Editat Iulie 22, 2019 de +_Florin_+

[GEO 53 BN]

Acum 23 ore, +_Florin_+ a spus:

................................................................................

Noi eram destui (niciodată mai puțini de 4) și nu ne era frică,  îi infruntam/împrăștiam cu succes ... iar distracție și adrenalină.

În fine, amintiri din anii '90, o epocă în care tinerii trăiau și se distrau (încă) în lumea reală și palpabilă...

 

In ciini n-am incredere de nici un fel, indiferent ce mi-ar spune stapinul lui . Totul mi s-a tras de la o javra de ciine a unui unchi de-al tatalui meu, care a avut ''tupeul'' sa ma ''composteze'', cu toate ca  in fiecare zi mergeam  la verisorul meu, despartindu-ne doar gardul.

''Javra'' era un ciine pe nu dadeai doi bani. In ziua aceea, numa', dracu' stie ce la apucat. Cert e ca, trecind pe linga el ,fara nici un avertisment,m-a apucat de picior. Nu va spun ca bataie a a luat de la verisorul meu. Bunicul verisorului ,a iesit in graba din casa, sa vada ce s-a intimplat, dindu-i si el citeva cozi de matura. Ma dus in casa si mi-a pus pe locul muscaturii, țuica, dupa care, mi-a infasurat peste locul muscaturii, tifon. Din ziua aceea, n-am mai trecut prin apropierea lui,nestiind ce-i trece prin tartacuta. Si noi am avut ciini,dar nici unul, rau! Tin minte ca atunci cind eram copil, am avut un ciine, Burcuș il chema, care avea ce avea cu tigancile, care veneau prin sat cu tot felul de lucruri de vinzare. A fost singurul ciine cit de cit agresiv.  A murit de batrinete. Dupa aceea, ciinii pe care i-am avut, au fost ciini folositi la vinatoarea de iepuri si fazani.

Chiar si acum am o oareșce ''retinere'' cind trec pe linga vreun ciine, iesit din curte.

Cind ma intersectez cu vreun ciine, fara stapin, primul lucru pe care-l fac, e sa-l sîsîi. De regula  o ia la fuga. 

Editat Iulie 23, 2019 de GEO 53 BN

[Ion_Bumbu]

.Singurul ciine care m`a muscat a fost al meu!

Minca, am trecut pe linga el si a sarit la mine, si nu era mic.

A fost dupa aia educat incit daca el minca si mergeam la el sa`i iau mincarea se dadea inapoi si astepta sa vada ce fac si atit.

Toti ciini pe care i`am avut au fost educati asa, inclusiv Teckelul ce`l am acuma, ma rog, ala`i atit de blind incit cea mai mare bucurie a lui este daca vine cineva strain in curte, daca are pantofi cu sireturi e si mai bine, are ce face. Asta o facea de mic, ca sa scap musafirii il luam in brate si beam asa cafeaua cu el in curte, fiind micut se incovriga si adormea la mine`n brate.

Urmarea este ca acuma daca ma duc in curte sa beau la umbra cafeaua imi sare in brate!

Nu`i asa greu si nici nu sta mult, arata probabil faptul ca acolo are si el dreptul sa stea.

Oricum nu lasa nici soareci, sobolani si nici macar broaste vii prin curte, rau este ca se ia si de alea riioase asa ca`i tolerez multe.

Se intelege bine cu pisicile mele dar nici cu altele nu prea are treaba, a crescut de mici cu ai mei.

Din gresala aproape m`a mai muscat o catelusa, tot a mea, metis de Teckel cind alerga ceva sobolam la bunici, a trecut rozatorul pe linga mine, l`am calcat si catelusa l`a prins, adevarat ca si cu piciorul meu, oricum era in pantof si doar am simtit cum a strins, bine de tot a strins. Tare spasita a venit la mine apoi.

Cu baiatul mare am patit un lucru urit, era de vreo 2-3 ani si a fugit la ciinele sotiei, ala dormea si cind s`a trezit l`a prins de cap pe copil, doar la zgiriat un pic insa s`a speriat bine de tot baiatul. In rest ciinele era blind, era insa batrin si probabil sclerozat, n`a mai trait deloc mult!

 

Editat Iulie 23, 2019 de Ion_Bumbu

[gauss]

Cainii ( si cei total lipsiti de " potential  " ) musca pe straini in prezenta stapanilor . Cei de curte , nu cei dresati . Explicatia e simpla ... 

Editat Iulie 23, 2019 de gauss

[+_Florin_+]

Câinii sunt asemanători oamenilor, au diverse caractere combinate cu diferite grade de inteligență. Educatia contează mult, dar și vârsta care își pune amprenta asupra tuturor. Părerea mea, ca nespecialist.

..........

În cazul pe care l-am relatat, câinii erau ok. Fiind hrăniți de personalul cimitirului, lor li se părea natural să apere suprafața delimitată de acele garduri de beton. Noi eram "intrușii" obraznici, care tulburau linistea cimitirului pe timp de noapte. 

 

[+_Florin_+]

Că tot veni vorba de cimitire, să vă spun o poveste născută in Bucureștiul anilor '70, ce s-a transformat cumva intr-o legendă urbană, dat fiind faptul că mulți bucureșteni o cunosc. 

 

Se spune că un taximetrist ce lucra in tura de noapte, se deplasa pe unul din bulevardele de pe laturile cimitirului Bellu, la o oră târzie. A observat o tânără îmbrăcată într-o rochie albă,  care mergea in pas grăbit pe trotuar, paralel cu gardul cimitirului. Evident, omul a incetinit si a intrebat-o dacă dorește un taxi. Fata i-a răspuns afirmativ, urcându-se lângă el pe locul din dreapta. I-a spus că merge la părinții ei, apoi  adresa la care dorea să ajungă. 

Ajunși la locul cu pricina, fata s-a scuzat spunând că nu are bani la ea și e prea târziu pentru a-și trezi părinții, dar și-a scos inelul de pe deget, pe care i l-a oferit taximetristului drept garanție. I-a zis să revină a doua zi la apartamentul "X"  pentru a-și primi banii. Omul, constatând că inelul era din aur și valora mult mai mult decât banii pe cursă, a acceptat.

A doua zi, taximetristul a sunat la ușa apartamentului indicat și i-a deschis o femeie ce purta doliu. Ascultând cele relatate de taximetrist și văzând inelul, femeia a încremenit : inelul aparținea fetei sale, pe care o ingropase in urmă cu câteva zile.

............

În fine, o legendă urbană cu tentă horror, pe care am auzit-o prima oară în copilărie, reauzind-o de mai multe ori in decursul timpului. Să nu credem că doar pe la țară ori prin Oltenia se nasc astfel de povești .

 

 

 

[+_Florin_+]

Poate dorea un taxi ...

[GEO 53 BN]

Sigur am mai spus, ca ,in copilarie, bunica-mi spunea tot felul de povesti cu strigoi. Fiind copil,fara sa stiu prea multe, chiar credeam in astfel de povesti. Imi era ''peste mîna'' sa trec pe linga cimitirul ,situat la marginea satului,cind ,eram  trimis de mama, la vie, la cules de cirese, piersici, struguri si ''tinghirele''( un soi de caise)foarte aromate, foarte bune la gust, simburele, desprinzindu-se foarte usor de pulpa si care se coceau devreme, etc. Ziua nu-mi faceam probleme,dar cind se insera, ma cam ''stringea-n spate''!  Povestile, pe care mi le spunea bunica, isi faceau efectul,rapid cind se insera.

Sint convins, ca orice om, care intra intr-un cimitir nu se simte prea confortabil, cu atit mai mult copii. Locul acela-ti, transmite niste ''stari'' nu tocmai placute,mai ales daca te prinde seara-n cimitir sau in apropierea lui.

Dupa ce mama a murit, nu m-as fi dus, seara-n cimitir, nici sa ma tai. Ziua n-aveam nici o treaba,dar cum se insera, aveam impresia ca ceva ma urmareste,facindu-ma sa ma uit frecvent in spate. Dupa ce am devenit flăcîiandru, ''starile'', estompindu-se, incet ,incet.

Va spuneam, ca pentru a scurta drumul dintre Chiesd si Sarmasag , multa lume prefera sa mearga  pe scurtatura, mai precis prin cimitirul Sarmasagului, pentru a ajunge in timp util  la gara, de unde aveau, posibilitatea de a merge(cu trenul) inspre Carei, Simleul Silvaniei ,Zalau, Jibou, gara din Sarmasag fiind nod de cale ferata.

Spre sfirsitul  aniilor 60'' circula o  poveste (reala) ,cum ca ,un om, de la noi din sat, a pornit de acasa,dupa miezul, spre Sarmasag, de unde trebuia sa ia trenul pe relatia, Sarmasag-Simleul Silvaniei- Sacuieni Bihor-Oradea. Omul a ales  sa mearga prin cimitirul Sarmasagului,pentru a scuti din drum. Neavind lanterna, a mers mai pe bijbiite. Cararea pe care se circula ,era foarte cunoscuta  de catre cei care mergeau spre Sarmasag, sau in sens invers,spre Chiesd. Cum inainte cu o zi, se sapase o groapa pentru inmormintarea  unui satean din Sarmasag, nu foarte departe de  carare, omul nostru mers fara grija,nestiind ca in apropierea cararii se sapase o groapa. Fara lumina, omul, dind de mormanul de pamint, a incercat sa-l ocoleasca crezind ca groapa este pe partea cealalta. In secunda urmatoare, era in groapa ,groapa avind adincimea de mai bine de 2m. A incercat sa iasa dar n-a reusit, neavind alta solutie, decit sa strige.  Cei care mergeau la trenul  spre Zalau, auzind strigatele omului, au iesit speriati din cimitir, continuindu-si drumul pe dinafara cimitirului. Dimineata cind s-a facut ziua, niste oameni care mergeau la piata din Sarmasag, au auzit strigatele omului, mergind sa vada ce sa intimplat. Ajunsi la groapa l-au vazut pe bietul om extenuat de incercarile  ''esuate'' de a iesi din groapa si ragusit de la atita strigat . Au luat din gard o creanga mai grosuta, cu care au reusit sa-l scoata. Dupa ce le-a povestit ce-a patit , omul s-a intors acasa,nu inainte de a le multumi, ca l-au scos din groapa. Vestea s-a raspindit ca fulgerul prin sat, unii rizind , altii facindu-si cruce, de patania bietului om. A doua zi inarmat cu o lanterna, a plecat la Sarmasag, luind trenul spre Oradea.

Unii mai fricosi , isi faceau cruci peste cruci, multumind lui Dumnezeu ca n-au fost ei in situatia patitului. Ba unul, mai fricos decit ceilalti, a spus ca daca i se intimpla lui asa ceva ,zicea ca, putea crapa inima-n el. De atunci, nimeni nu mai pleca la Sarmasag,  noaptea, fara lanterna, sau in cel mai rau caz, o lampa cu carbid.

Vestea s-a raspindit cu iuteala si prin satele invecinate, gratie minerilor care lucrau la mina de la noi din sat, unii facind haz de patania bietului om.

Editat Iulie 25, 2019 de GEO 53 BN

[GEO 53 BN]

Salutare prieteni!

Cum suportati canicula din ultimile zile? Acum in casa am 28*C, cu toate geamurile, impropriu spus, deschise, avind plase antitintari la toate geamurile. Temperatura e suportabila, gratie curentului de aer, care circula in permanenta. Norocul mare e,ca zidurile sint din caramida si sint izolate cu polistiren de 100 mm. Dac-ar fi din beton, ar fi jale.

Cind locuiam in Bistrita,blocul in care locuiam,era  (si inca este),  din prefabricate,iarna, in casa ,cu toata caldura data de Proditerm, era destul de rece. Dupa '89 m-am debransat de la sistemul centralizat,instalindu-mi o centrala  adusa din Ungaria. Inainte de a-mi instala centrala, mi-am izolat(pe exteriori) toti peretii cu polistiren de 50mm, la vremea aceea, negasindu-se polistiren de 100mm sau mai mult. Am renuntat la timplaria de lemn,  in favoarea  timplariei PVC cu geam termopan. Dupa toate cele facute,temperatura din casa  atingind  cote nemaivazute pina atunci(poate doar vara). In Bistrita, vara, caldurile nu erau foarte mari , la nici 60 Km fiind pasul Tihuta (virf de munte), in schimb iarna, frigul era crincen.

Dupa 2010, m-am retras ''mai la ses'', mai precis in Arad, unde iernile erau asa cum erau, nici prea, prea, nici foarte foarte. Cu toate ca n-am fost foarte incintat  de insistentele fiului meu de a ma muta mai aproape, mai de  sila, mai de mila , am acceptat sa ma mut. La inceput verile nu mi s-au parut a fi foarte calduroase.Mai ca ma obisnuisem cu caldurile din partea de vest a tarii.

In anul acesta,dupa seria de ploi, a urmat seria de calduri,care nu de putine ori, au trecut de 30*C. Cind mergeam, cu diverse treburi, in oras, in maximum 5 min, eram leoarca de transpiratie. Ma uitam la ''nativii''  care circulau, fara sa transpire, de parca erau in padure la racoare. In nici doua minute, de expunere la soare, curgea transpiratia de pe mine,  de parca cineva aruncase pe mine, o galeata de apa . Intr-o zi, mergind in oras, am uitat sapca acasa . Cum părul nu-l am foarte des(max 10 fire /cm2), am crezut ca ma ia mama naibii. Cautam sa merg cit pot de mult pe la umbra. La un moment dat, a inceput sa-mi joace toate-n fata. M-am retras la umbra unor pomi, stind acolo o vreme destul de indelungata, pina cind mi-am revenit. Cind a aparut primul tramvai, fara nici o ezitare, m-am urcat in el, mergind pina la statia, unde ma urcasem inainte. M-am dat jos din tramvai si in cea mai mare viteza, am ajuns la masina . Am deschis usa ,am pornit motorul si am pornit instalatia de climatizare. Apoi al luat-o spre casa,satul de atita soare si caldura. Cu prima ocazie mi-am cumpart si o palarie din paie, prin care, de bine de rau, mai circula aerul. Sapca-i buna cind e soare puternic, cu conditia sa nu stai prea mult in soare, pentru ca-ncep creierii, sa ''fiarba''.

De multe ori ma gindesc cu nostagie la verile  cind mergeam la padure stind la soare pina cind ne saturam de stat,dupa care  ne retrageam la umbra padurii. Niciodata n-am avut probleme cu temperaturile, care, rar de tot,se intimpla, sa depaseasca 30*C.

 

Editat Iulie 27, 2019 de GEO 53 BN

[yo9hrb]

Probabil o centrala Novum Feg, asamblata la Mako. Faptul ca iti cumperi o centrala fabricata in HA nu te face antiroman. Astea se gaseau la momentul respectiv. Si nu erau rele, la un moment dat le-am certificat pentru utilizare in Ro. Corespundeau standardelor. Despre cei care si-au luat centrale italiene ce este de spus?

[gauss]

Eu cred ca era Beretta . Prin 2000 ajunsesera pana in Prahova ( aduse ilegal din Ungaria ) . Mai exact folosite ilegal ...

Editat Iulie 27, 2019 de gauss