alcon Postat Aprilie 10, 2018 Partajează Postat Aprilie 10, 2018 20 hours ago, Victor said: Poldark , Rădăcini ( Kunta Kinte ) Escrava Izaura / Bdul Paulista , Dallas ( redifuzat de miliarde de ori ) , etc erau mult mai încoace , au mai puțin de 45 de ani . Invaderșii / Planeta Giganților , Kojak , Mannix , Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea Samanta , The Saint , The Fugitive , Daktari , 4 tanchiști si un câine etc erau in anii 70 la TV . Hai , uite , Linia Maritima Onedin o considerăm demnă de acele vremuri . Eu aștept " Titanic se întoarce " , partea a doua . Sper că știți care e partea cu gluma ... Sa nu uitam de Casa serpilor (nu stiu titlul in engleza), The Champions (Campionii), The Avengers (Razbunatorii) si The Time Tunnnel (Tunelul timpului) . Link spre comentariu
wave Postat Aprilie 10, 2018 Partajează Postat Aprilie 10, 2018 (editat) ''Omul din Atlantida'' Editat Aprilie 12, 2018 de validae Titlul corect ,,Omul din Atlantida,, nu ,,din Atlantic,,... Link spre comentariu
hpavictor Postat Aprilie 10, 2018 Partajează Postat Aprilie 10, 2018 Mda , unii așteaptă încă partea a doua la super busterul " Titanic se întoarce " . . Da da ! Au avantajul că nu erau încă născuți pe vremea când singură trupă comunistă de roakerițe ( Venus din România ) aveau o melodie celebră ( ... merge Mannix cu mașina pe șoseaua Colentina ) , dar populimea nu își mai amintește decât uneori despre textele celor de la trupa Olimpic 64 ( ce rușine si ce chin , să fi submarin , yellow submarin ) o parodie la o celebra melodie Beatles ... Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 10, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 10, 2018 (editat) 52 minutes ago, Victor said: .......................................................................... la trupa Olimpic 64 ( ce rușine si ce chin , să fi sub marin , yellow submarin ) o parodie la o celebra melodie Beatles .. Editat Aprilie 10, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
alcon Postat Aprilie 11, 2018 Partajează Postat Aprilie 11, 2018 La nunţi şi botezuri se cânta o melodie lăutărească, nu-i mai ştiu titlul, dar mai ţin minte următorul vers "Şi am să-mi cumpăr Ford Capri să mă placă mândrilii". Link spre comentariu
Untold Postat Aprilie 11, 2018 Partajează Postat Aprilie 11, 2018 Io cand am vazut Vandana si Prietenii mei elefantii, am plans mai tare ca bunica. P-orma, ma duceam la videoteca si vedeam un film cu brus li de ma-nveseleam pe loc. Si uite-asa eram o furtuna de sentimente contradictorii, ca curentii marini calzi cand se-ntalnesc cu aia reci. Link spre comentariu
Untold Postat Aprilie 11, 2018 Partajează Postat Aprilie 11, 2018 (editat) Sa va zi si io una. Bunicu' meu o venit de pe front numa c-un picior intreg, alalalt i-l retezase un obuz de sub genunchi in jos. Dupa ce s-a vindecat, bunicu' si-a cioplit dintr-o creanga groasa de salcam un picior de lemn. Intr-o zi, si l-a scos, l-a lasat rezemat de gard si-a intrat in casa. P-orma, a venit o ploaie mare care-a tinut fo' 7 zile si bunicu n-a mai iesit din casa. Cand s-a oprit ploaia si bunicu' a iesit in curte sa-si puna piciorul, ala din cauza ploii, infrunzise. Bunicu' a inceput sa rada si a zis ca daca mai tinea ploaia inca fo' doua zile, inflorea piciorul lui. Nah, cam asta a fost. Editat Aprilie 11, 2018 de Untold Corectare text. Link spre comentariu
franzm Postat Aprilie 11, 2018 Partajează Postat Aprilie 11, 2018 Trebuia sa-l faca din prun. Macar sa merite sa astepti pâna rodeste. Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 11, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 11, 2018 (editat) Salutare colegi! Continui cu amintirile de cind eram copil. Dupa ce trecea iarna si incepea sa se incalzeasca, parintii ne trimiteau cu vitele la pascut,in locurile cu expunere sudica,unde iarba aparuse. Vitele satule de stat in grajd tinjeau dupa iarba proaspata. Vedeam asta cind le scoteam la adapat,cind incercau sa rupa firisoarele de verdeata iesite imediat ce vremea se incalzise. Asa ca duminica,parintii ne trimiteau cu vitele la pascut. Intr-o duminica, tata ma trimis cu vaca la pascut, intr-un loc numit Bidișcuta,situat inafara satului. Acolo erau mai multi copii de virste diferite, veniti cu vitele la pascut. Cum drumul Teneiului (o alta denumire pe care am pomenit-o in postul cu denumiri mai ciudate)nu era circulat decit atunci cind se lucra pe terenurile arabile,iarba crescuse destul de mult,vitele avind ce paste. Cit vitele pasteau noi ne jucam intr-o asa zisa ''cariera'' de unde se scotea un fel de nisip galben la culoare si care daca era amestecat cu var ,mortarul se folosea la zidarie,avind capacitatea de a lipi foarte bine,caramizile. Niste copii, ascunzindu-se in gropile din ''cariera'', au gasit o banda cu cartuse de mitraliera(spuneau unii baieti mai mari decit noi) intr-o groapa unde erau aruncate mai multe lucruri nefolositoare. Unul din baietii mai mari a luat banda cu cartuse si a inceput sa scoata cartusele din banda. Noi copii ne uitam cu un pic de frica,la ce facea baiatul. S-au adunat mai multi dintre baietii mai mari si au hotarit sa infinga cartusele cu glontul in jos. Dupa aceea au asezat vreascuri si vegetatie uscata peste cartusele infipte in pamint,dindu-le foc. Eram la o distanta apreciabila cind cartusele au inceput sa detoneze,tuburile sarind in sus la o inaltime de cam jumate de metru. Binenteles ca eram impresionati de cele vazute. Unul din baietii mai mari, ne-au avertizat sa nu spunem nimanui ce vazusem. Seara am mers acasa cu vitele fara sa spunem nimanui nimic. Dupa un timp destul de indelungat i-am povestit lui tata cele vazute. M-a mustruluit bine si mi-a interzis sa povestesc cuiva cele vazute. Eram in clasa a VII-a sau a VIII-a cind l-am intrebat pe tata cum de ajuns cartusele in groapa din cariera. Mi-a spus ca e posibil cineva sa fi gasit banda cu cartuse de mitraliera si ca sa scape de ele ,le aruncase in groapa din cariera. Atunci se gaseau frecvent cartuse si tuburi de cartuse ,ramase dupa trecerea frontului. Primavara, la noi, era obiceiul, ca imediat ce ploile incetau si se facea cald sa se curete santurile de pamintul adus de ape,sa varuiasca pomii pentru ai proteja de insectele care-si faceau cuiburile sub scoarta pomilor,si sa varuiasca tarusii de pe linga santuri. Aratau foarte frumos. Intr-o primavara, niste baieti, care curatau santul de aluviuni,au gasit un pistol mitraliera nemtesc cu incarcatorul ruginit si gaurit. Au incercat sa curete teava dar n-au reusit. Un om vazind arma ,a luat-o de la baieti si a predat-o la postul de militie. Noi copii am fost un timp suparati dar ne-a trecut ,mai ales ca parintii ne avertizau periodic sa nu ne jucam cu lucruri despre care nu stiam ce sint. Intr-o vacanta de vara am mers la un verisor primar care locuia aproape de bunicii din partea tatalui meu. Bunica vazindu-ne ne-a chemat la ea acasa. Bunicul avea citeva familii de albine,care-si faceau fagurii in niste cosnite de forma aproape conica. Cosnitele erau facute din nuiele de rachita galbena,impletita, foarte flexibile, lasind in partea de jos o deschizatura prin care albinele ieseau si intrau in cosnita. Vazindu-ne, bunicul ne-a intrebat daca nu vrem sa mincam niste miere. Binenteles ca am acceptat imediat,primind citeo bucata mare de fagure cu miere. Am mincat mierea, ceara dindui-o bunicului,care o aduna. Tot in acea vara am mers iar la bunici,noi fiind cei mai mari dintre nepoti. Jucindu-ne, am vazut un sobolan, care intrase sub cotetul porcilor. Am luat o bita destul de lunga, cu care am inceput a scormoni sub cotet. Sobolanul nu mai era sub acolo. La un moment dat capatul batului s-a agatat de ceva. Am incercat amindoi sa vedem in ce se agatase. Tragind de bat am vazut ca de virful batului se agatase ceva care semana cu o bucata de haina. Am scos batul afara si am desfacut zdreanta agatata de virful batului. In zdreanta am vazut o banda cu cartuse. Am aruncat apa peste ele ca sa se curete de mizerie . Bunica fiind prin apropiere l-a strigat pe bunicu sa-i arate ce am gasit noi. Bunicu a luat biciul si a luat-o dupa noi bestelindu-ne. S-a calmat un pic si ne-a cerut, sa nu ne puna dracu, sa povestim cuiva, ce am gasit sub cotet. Am promis solemn ca n-o sa povestim nimanui nimic despre cele intimplate. Apoi ne-a trimis acasa. Eu nu m-am rabdat si i-am povestit tatalui meu ce gasisem sub cotet. M-a mustruluit zdravan, avertizindu-ma ca in caz ca-mi casc gura o sa iau o bataie pe care n-o s-o uit degraba. Tata era foarte aspru! Am pastrat cu sfintenie secretul multi ani. Deja eram elevi la liceu cind,depanind amintiri,ne-am adus aminte de patania cu banda cu cartuse. Eram matur, cind am adus in discutie patania cu banda de cartuse. Tata mi-a povestit atunci ca la bunici au fost incartiruiti niste soldati si ofiteri nemti. Spunea ca intr-o noapte a luat o arma si o banda de cartuse pe care le ascunse in podul grajdului. Spunea tata ca spre dimineata se auzea impuscaturi si detunaturi pe un deal din apropierea satului. Nemtii si-au adunat catrafusele,s-au urcat intr-un camion,indreptindu-se spre Sarmasag,o comuna vecina. Tata spunea ca dupa ce frontul trecuse peste sat si se indrepta spre vest,a cautat arma si banda cu cartuse,dar n-o gasise. Banuia ca bunicu ar fi gasit arma si banda cu cartuse. Probabil ca arma o ingropase undeva iar banda cu cartuse o aruncase sub cotetul porcilor. Dupa moartea bunicilor, in casa parinteasca s-a mutat sora cea mai mica a lor. Au darimat vechea casa si impreuna cu fratii si surorile au ajutat-o pe sora cea mica sa-si construiasca o alta casa. Inainte de a darima sura veche, tata a mai cautat inca odata arma ascunsa de el ,dar n-a mai gasit-o. Editat Aprilie 11, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 12, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 12, 2018 (editat) Salut, La ce virsta ati vazut primul film de desene animate? Primul film de desene animate, pe care l-am vazut, a fost, Guliver in țara piticilor,productie Walt Disney. Filmul era alb-negru. Toti cei care am vazut filmul am fost foarte placut impresionati. Zile intregi discutam despre film. Am gasit la biblioteca de la scoala din sat o carte scrisa de Jonahtan Sfwift. In cartea respectiva erau patru povestiri si anume Gulliver in Liliput, Gulliver in Brobdingnag, Calatorie in Laputa si Calatorie in tara cailor. Am fost atit de placut impresionat de povestiri ,incit,am imprumutat-o de mai multe ori de la bibliooteca scolii. Citeam pina noaptea tirziu,parintii stingind lumina si trimitindu-ma la somn. Dupa citiva ani am gasit-o intr-o librarie,cumparindu-o. Chiar si acum,(la aproape 65 de ani) citeodata mai iau cartea din biblioteca si ma apuc de citit. Cred ca prin anii '70 am vazut filmul Gulliver in tara piticilor ,de data asta color. Pasiunea pentru citit, mi-a sadit-o bunica din partea mamei. Totul a pornit de la o intimplare care se putea solda cu moartea mea. In anul 1954 parintii mei s-au apucat sa-si faca o casa a lor. Decizia a fost a tatalui meu care nu se impaca deloc cu soacra-sa (bunica din partea lui mama). Dupa ce s-au casatorit, bunicul meu,tata mamei, a insistat sa stea la ei ,casa fiind incapatoare, avind patru camere. Bunica era o femeie destul de autoritara si franca. Tata, la rindul lui,era o fire colerica, neplacindu-i sa fie contrazis. Dupa mai multe ''incidente''(certuri,reprosuri) intre tata si bunica,ai mei au hotarit sa-si faca o casa pe un teren primit de tata de la parintii lui. Tata nefiind de acord sa mai stea in casa cu socrii lui,a hotarit sa stea cu chirie, intr-o casa a unui evreu,care mai mult era plecat decit acasa. Casa era destul de mare. Eu fiind mic, se punea problema ce sa faca cu mine cind erau plecati, la constructia casei. Au hotarit sa angajeze o fata de 16 ani care sa aiba grija de mine. La citeva case era casa bunicilor din partea mamei,bunica venind zilnic sa vada cum sint ingrijit. Parintii mei, spuneau ca eram foarte rau ,plingind aproape continuu. Eram tinut intr-un leagan ,fiind leganat aproape continuu. Plingind aproape continuu, ''bona'' ma legana in speranta ca voi adormi. Intr-o zi ''bona'' leganindu-ma a scapat leaganul,care sa dus de-a berbelacul,oprindu-se intrun gard,cu talpile leaganului in sus. Bona a inceput sa tipe ,ai mei au iesit sa vada ce se intimpla. Cind au ridicat leaganul,eu fiind legat cu niste fringhii mai groase, in ideea sa nu cad din leagan,eu eram cu ochii mari,suspinam si nu mai plingeam. Binenteles ca vestea a ajuns rapid la urechile bunicii,care a ajuns intr-un suflet,sa vada ce a patit primul ei nepot. Au urmat o beșteleala pe cinste la adresa parintilor mei si a fetei care avea grija de mine. Dupa aceea, bunica a hotarit ca din momentul acela ea va avea grija de mine. Si asa a fost! Am fost crescut de bunica pina cind m-am dus la scoala. Bunica s-a ocupat de educatia mea, invatindu-ma sa scriu literele,cifrele,sa adun si sa scad,si sa citesc pe litere. De scris, scriam pe o tablita, o jumatate din față fiind cu liniatura de clasa I-i, pe care scriam literele,iar cealalta jumatate cu patratele pentru cifre. Fata cealalta era complet neagra. Acolo desenam. De scris scriam cu o bucatica ascutita,dintr-o,bucata de tablita. Scrisul era aproape ca si scrisul cu creta pe tabla. Editat Aprilie 12, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 12, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 12, 2018 (editat) Stiti cum numeau bucatica de tablita cu care scriau pe tabliță? Stil! Tablita avea rama din lemn, cu o gaura la un colț, de care se lega, cu o bucata de sfoara, ''stilul''. De o alta bucata de sfoara, era legata o cirpa cu care se stergea tablita.Pe partea fara liniatura si patratele ,desenam tot ce-mi trecea prin cap. Cit am fost copil ,am stat la bunica. Seara cind ne duceam la culcare, bunica-mi spunea o mutime de povesti,multe povesti de-a lui Ion Creanga. In mare, povestile erau asemanatoare cu originalele, dar bunica avea ''versiunile'' proprii. Editat Aprilie 12, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
alcon Postat Aprilie 14, 2018 Partajează Postat Aprilie 14, 2018 Primul film de desen animat pe care l-am vazut a fost Lolek și Bolek prin 1966, cand parintii mei au cumparat un televizor Dacia 59. Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 16, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 16, 2018 (editat) Salutare colegi! Am sa va relatez o alta intimplare hazlie din vremurile cind eram copil. Era spre sfirsitul verii,prin august, cind bunicu, a trimis vorba parintilor mei,sa ma lase sa ma duc la ei la bunici. Cind am auzit am sarit in sus de bucurie, convins ca va urma o distractie pe cinste. In dimineata urmatoare eram prezent la bunici. Acolo era si varul meu. Lam intrebat cam despre ce-ar fi vorba. Varul mi-a spus ca urma sa mergem pe vale la taiat nuiele de salcie galbena,pentru legat snopii de tulei de porumb.Nuielele fiind foarte mladioase, se rupeau foarte greu. Bunica ne-a pus la masa(fortat) spunindu-ne ca trebuie sa mincam pentru ca nu stia cit o sa zabovim acolo. Am mincat in graba si apoi am ajutat pe bunicu sa prinda vitele-n jug. Am urcat in caruta,bunicul mergind pe jos,inaintea vitelor,noi indemnindu-le cu biciul. Drumul a durat cam vre-o ora si jumatate. Am ajuns la o vale unde era plin de nuiele de salcii galbene. Bunicul ne-a spus,ca ce trebuie sa facem ,e sa luam snopurile legate de nuiele si sa le ducem la caruta. Drumul de carute era pe partea opusa ,locului unde erau nuielele,trebuind sa trecem valea ca sa ajungem la ele. A inceput bunicu sa taie nuiele, cu foarfeca de vie,facindu-le snop,noi luindu-le si ducindu-le la caruta. Apa curgea doar pe fund ca pe un sant,apa fiind cam jumatate de metru. Noi ne jucam,bagind in apa capatul cu frunze si stropind malurile santului,in speranta ca va aluneca vreunul dintre noi in apa. Deh,minte de copii. Tot jucindu-ne ne-a venit ideea sa stropim cararea,care era in panta. Ne gindeam ca bunicu ,avind in picioare opinci, va aluneca si va cadea in apa. Am gasit un alt loc pe unde sa trecem valea. Cind bunicul a considerat ca sint suficiente nuiele ne-a spus ca o sa mincam si pe urma vom merge acasa.Trebuia doar sa mergem dupa vite care erau la pascut la o distanta marisoara.Am luat fiecare cite un snop,bunicu luind trei snpoi,si am luat-o spre locul pe unde urma sa sarim peste santul cu apa. Bunicu avind in picioare opinci, cind a pasit peste sant piciorul i-a alunecat pe pamintul umed,cazind in apa. Din fericire a cazut in picioare,umplindui-se opincile cu apa. Am izbucnit in ris,bunicu facind si el haz de patnie. Ne-a mustrat mai mult in gluma. Abia ne-am putut opri din ris. Bunicu s-a descultat si si-a pus obielele la soare la uscat. L-am intrebat de ce poarta opinci? Ne-a spus ca-n opinci, picioarele, nu-i transpira si nu-i fac bataturi. Am stat ceva vreme timp in care vitele au pascut. Am mincat piine cu slanina, ceapa,rosii si brinza de vaci, dupa aceea am mers dupa vite legindu-le la jug. Cit timp am mers dupa vite,bunicu s-a incaltat cu obielele inca umede. Ne-am urcat in caruta ,bunicu mergind inaintea lor. Cind am ajuns acasa bunicu i-a relatat bunicii ce isprava am facut. Bine-nteles ca si bunica a ris de patania bunicului, tachinindu-l. Am ajutat la descarcat snopii de nuiele dupa care bunica ne-a poftit la masa. Cit a tinut masa,am ris toti de ne-am prapadit . Cind s-a inserat am plecat acasa, spunindu-le si parintilor mei despre patanie, rizind si ei. Editat Aprilie 16, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
GEO 53 BN Postat Aprilie 17, 2018 Autor Partajează Postat Aprilie 17, 2018 (editat) Salutare colegi! Vad ca nu prea sint colegi care sa povesteasca cum si-au petrecut copilaria. Chiar asa de usor au uitat vremurile in care erau copii? Mi-e greu sa cred asta. Mie-mi sint inca vii amintirile de cind eram copil. Poate faptul ca am avut bunici, care erau bucurosi atunci cind mergeam pe la ei si care ne-au facut orice numai sa nu ne indeparteze de ei. Viata la tara a fost foarte frumoasa,cel putin in anii aceia. Probabil ca si acum este la fel de frumoasa, dar nu-n localitatile situate la drumul ''viținal'' sau in apropierea lor. Acolo au patruns mult mai usor descoperirile tehnice, au avut posibilitatea de a se deplasa mult mai usor la oras, nefiind obligati sa se scoale cu 3-4 ore inainte de a ajunge la tren sau rata. Si azi sint sate uitate de dumnezeu,unde viata se deruleaza cam tot asa ca-n vremurile de demult. Sint foarte multe localitati raspindite prin munti care n-au curent,n-au drumuri. De trait, traiesc, crescind animale de pe urma carora obtin bani din vinzarea produselor. Multi fac tot felul de lucruri care au mare trecere la cei de la oras. Sint extrem de multe de spus. Crede cineva ca e e usor sa ai grija de animale? Nici pomeneala! De ce credeti ca strainii, sint de-a dreptul incintati, cind ajung in satele de munte,unde viata se deruleaza ca acum citeva sute de ani? Pacat ca nimeni nu se intereseaza de ei. Am fost de multe ori in localitati montane. Simplul fapt ca n-auzi clacsoane,duduit de motoare,zarva,te face sa te simti ca-n sinul lui Avram. Inafara de pasarele,latrat de ciini, mugetul vitelor duse la pascut si cite-o voce care-si indeamna caii la drum,nu auzi. Noaptea e deosebit de frumos. Ca sa ajungi acolo trebuie sa ceva conditie fizica! Nu-i usor sa urci citeva ore bune pentru a ajunge la un satuc cu case rasfirate,unde de multe ori pentru a ajunge la vecinul cel mai apropiat iti trebuie si doua ore de mers. Ca sa asigure hrana pentru animale ,in muntean ajunge sa coseasca un multe intreg, iarba fiind mica in comparatie cu iarba de la ses. Dupa cosit ,iarba trebuie uscata, pentru ca altfel mucegaieste. In fiecare zi merg si imprastie iarba pentru a se usca. Seara inainte ca soarele sa apuna merg si aduna iarba facind capite pe prepeleci(pari cu cracane). Fac asta zi de zi pentru ca munca lor sa nu fie in zadar,animalele trebuind hranite peste iarna. Ori lipsa nutretului poate duce la moartea animalelor care nu-i tocmai de dorit. Mergeti odata intr-un sat de munte si o sa vedeti cit se bucura localnicii cind vad oameni de la oras care urca pina la dumnezeu ,pentru a vedea cum traiesc cei de la munte. O sa fiti primiti cu drag de catre localnici si o sa fiti ospatati cu produse curate , naturale fara E-uri. Si asta-i un lucru mare,pe care nu-l intilnesti niciunde altundeva. Pacat ca nimeni nu se intereseaza de ei. Cei care-au fost odata acolo, sigur vor merge si alta data! Editat Aprilie 17, 2018 de GEO 53 BN Link spre comentariu
Postări Recomandate