Istoria recentă - o alta abordare partea 2-a

[hpavictor]

Bateți câmpii in alt subiect , părerea voastră e complet neimportantă pentru userii Elforum .

Ei citesc acest subiect datorita titlului , nu pentru părerea voastră offtopic .

Pentru hateri : recomand o pauza de sărbători .

[alex.cselenyi]

Mda..........norocul nostru ca toate postarile lui Victor sunt on-topic...........si avem si mai mare noroc cu Victor ca el nu face niciodata compromisuri,el nu greseste niciodata si mai ales..........le stie pe toate...........mare noroc pe capatzana noastra..............

 

P.S.:O mica observatie.........marii nostrii conspirationisti au setat statutul pe ''privat''........ca sa nu stie agenturili straine cand sunt on si cand nu.

Editat Decembrie 16, 2017 de alex.cselenyi

[hpavictor]

Evident , ai dreptate doar dacă mă aprobi sau dacă îți dau eu voie .

 

Sper că știti de gluma !

[alcon]

Felicitari Casei Regale a Romaniei, Armatei Romane, Bisericii Ortodoxe Romane si TVR-ului!
Dimineata n Bucuresti totul sa desfasurat impecabil! Armata sa depasit pe ea insasi, a ales modelul potrivit de Hummer (Humvee) si culoarea, alea care-mi plac mie!
Voi reveni mai tarziu...

[GEO 53 BN]

Mda..........norocul nostru ca toate postarile lui Victor sunt on-topic...........si avem si mai mare noroc cu Victor ca el nu face niciodata compromisuri,el nu greseste niciodata si mai ales..........le stie pe toate...........mare noroc pe capatzana noastra..............

 

P.S.:O mica observatie.........marii nostrii conspirationisti au setat statutul pe ''privat''........ca sa nu stie agenturili straine cand sunt on si cand nu.

Pai si cind vreun ''ales'' trage-obășină-n parlament ,tot ''agenturilii'' straine sint de vina. Ei si numai ei sint de vina! Ca unii de-ai nostrii sint prosti,ca altii sint hoti,mincinosi, criminali,puturosi,etc,etc,tot agenturilii sint de vina. Te pomenesti ca sint invidiosi pe noi si vor sa ne puna bete-nroate cu tot dinadinsul. Noi,poporul, sintem neprihaniti! A devenit deja un un laitmotiv!

Editat Decembrie 16, 2017 de GEO 53 BN

[alex.cselenyi]

Ca bine le zici,domnu' Geo.........

[Mircea]

Fara alte comentarii.

 

[alcon]

Simteam eu ca se va intampla ceva nasol, deaceea v-am spus ca revin mai tarziu, si sa intamplat.
Un nesabuit de pícolo carand un bax de apa plata a strabatut vagonul mortuar pe langa Garda de Onoare si sicriul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, o imagine de cosmar.
In Romania totul incepe bine si se sfarseste prost...

[Mircea]

 

 

 

Doar poze din istoria Romaniei. Haterii sa ia o pauza.

 

 

Si din alte vremuri:

 

Editat Decembrie 16, 2017 de thunderer

[hpavictor]

In prima poza este duoamna Duda Margareta ?

[Mircea]

Nu cred ca poza aia are secrete pentru un initiat ca tine. Multumesc pentru interes in discutie.

[Vizitator]

Astăzi am citit cele 63 de comentarii și am decis să răspund, cu toate că nu am timp, scriind „Istoria Comunismului din România. Origini și activitate”. Eu, spre deosebire de majoritatea istoricilor, nu comentez, nu interpretez izvoarele (documentele), nu le „povestesc” ci le public așa cum sunt. Nu umblu nici chiar la ortografie sau stilul celui care a conceput documentul. Și aceasta, pentru că îi consider pe cititori destul de inteligenți, să poată interpreta ei documentul; nu vreau să manipulez mintea cititorului, pentru simplul fapt că, dacă aș face-o, cele scrise de mine ar fi subiective. Toți suntem subiectivi.
Eu sunt de 20 de ani cercetător la Arhivele Naționale. Pentru viitoarea mea carte (Istoria Comunismului), am fotografiat 5.200
de file, din „Fondul CC al PCR” (timp de 8 luni, cu o frecvență (la Arhive)zilnică – opt ore pe zi. Acesta sunt eu. Dacă dorește cineva să mă cunoască, mă găsește pe Internet. Printre altele, am 34 volume editate. Dar, să trec să răspund:
– Cineva scrie că documentul este o făcătură. Eu îl întreb: Cât personal ar fi trebuit să aibă Arhivele Naționale, pentru a citi cele câteva sute de mii de documente din acest fond? Dar mite să le mai și falsifice sau să le inventeze?
– Antonescu nu voia să-i ceară părerea lui Hitler dacă voia să facă Armistițiu cu Puterile Aliate. El dorea să discute cu Hitler și să-i ceară ca Armata Germană să se retragă, fără vărsări de sânge, deoarece dacă nu se retrăgea, puținii nemți care mai erau în România ar fi pierit, fie în luptă, fie ca prizonieri. Domnii care l-au înjurat pe Antonescu, îi rog să mai întrebe și pe militari ce înseamnă ducerea unei bătălii sau despre starea operativă a unor trupe aflate în conflict. Și să nu se uite, sau poate că respectivul nu știe, că fostul rege Mihai și mama lui au fost înscăunați de către Ion Antonescu.
– Sursa articolului nu este „Time”, ci documenul fotografiat de mine din Fondul CC al PCR. Eu am publicat sursa, adică denumirea Secției CC al PCR unde există documentul, numărul dosarului și anul. Cineva mă acuza că nu am dat sursa. Probabil că n-a avut răbdare sau timp să citească și sursa. Revista Art Emis a publicat sursa. Este o coincidență că acest articol ar fi apărut în 1947 în „Time”. Eu nu am citit ziarul respectiv.
– Nu înțeleg: de ce ziaristul american, care a scris în „Time”, este credibil, dar documentul din Arhivele Naționale Române nu este credibil? De fapt înțeleg: Noi românii îi adulăm pe străini, îi credem că tot ce spun ei, tot ce scriu, este literă ruptă din Rai, dar pe români, chiar dacă aduc argumente concrete, științifice nu-i credem.
Asta ne este firea: Când au venit nemții (eu eram copil)românașii nostri au început să înlocuiască vorbirea noastră cu cuvinte nemțești; au plecat nemții și au venit rușii. Am uitat limba noastră, românească,și am început să întrebuințăm – în loc de cele românești – cuvinte și expreșii rusești; acum sunt americanii. Aproape toate firmele sau reclamele sunt scrise în limba engleză, sau „romgleză” cum i-am zis eu. Vor pleca și americanii. Vor veni evreii. Cred că atunci vom vorbi limba lor. Vor pleca și ei și vor veni chinezii. Dacă vom mai avea țară, vom vorbi chinezește?
– În 1944 nu existau numai 3 aparate care să înregistreze pe plăci. Avea și Casa Regală, avea și Poșta etc. Mai răscoliți, domnilor, și Fondurile Serviciilor Secrete. Acxolo găsiți multe „noutăți”. Eu, din aceste Fonduri (Direcția Siguranței Generale, SSI, Corpul Detectivilor și Casa Regală, timp de 15 ani (am venit zilnic la Arhive) am studiat peste 100.000 de documente. Cine nu crede, îl rog să meargă la Arhivele Naționale, să ia aceste Fonduri, și să vadă numele meu, data studierii, care sunt trecute pe opisul dosarului. Și eu, m-am asemuit, dintr-un anumit puct de vedere, cu Petre Țuțea care a spus: „Numai un tâmpit ca mine putea face 13 ani de pușcărie pentru un popor de idioți”. Așa am făcut și eu. Am studiat documente de Arhive, ca un idiot, că românii nostril sunt…români. Ei nu mai citesc cărți, nu se mai documentează, ci-i dau cu presupusul. Românul le știe pe toate, din naștere. Recomand să se citească în „Analele Academiei Oamenilor de Știință” din 2008, articolul despre cele 17 volume ce le-am publicat (Fața necunoscută a Istoriei României – perioada 1890-1947), scris de regretatul Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu.
– Se mai comentează că, acest document, trebuia să se fi publicat în 1990, nu acum. Domnul respective nu a aflat că acest Fond s-a dat la studiu, pentru cercetători și istorici,abia în 2008. Cele câteva sute de mii de documente (adică Fondul CC al PCR)au zăcut la MAN, apoi în niște magazii și tărziu au fost date Arhivelor Naționale.
– Cineva mai comentează că din text nu se vede că fostul rege era bâlbâit, trăgând concluzia, din aceasta, că documentul este fals. Mă apucă râsul câd citesc o astfel de părere. Dragă domnule, cum vrei să se scrie în document, ca să-ți demonstreze dumitale bâlbâiala acestuia?
-Mai spune cineva că fostul rege nu bătea cu pumnul în masă. Îl întreb pe acest domn, a convețuit cu Mihai, pentru a-i cunoaște apucăturile?
– Fostul rege nu era copil în 1944. Avea 24 de ani. Napoleon, la vârsta lui cucerea Europa. Edison făcuse o grămadă de invenții și mulți alții. Fostul rege, deci, nu era un copil, ci avea mintea unui copil. Dacă citiți mai bine documentele din Arhivele Naționale o să vedeți că era condus de mama lui.
– Când un Rege își ia ginere un actor (Prințul Dudă) și are o fiică arestată pentru înșelăciune (în SUA), fiind incapabil să-și educe propria familie, cum putea să conducă o țară?
Știați că fiicele lui și soția nu știu o boabă romnește, în afară de cea căsătorită cu Dudă? Oare, aceasta nu înseamnă că avea un dspreț profund față de poporul căruia i-a fost rege?
Ajunge cu acest comentariu. Mai am încă mult de lucru, dar când am citit comentariile (ieri mi-au parvenit)și am văzut că majoritatea au comentat fără să aibă nici cele mai elementare cunoștințe istorice, au un raționament „de clacă”, nu m-am putut abține să nu răspund la insultele care mi s-au adus. Majoritatea ați scris (ați comentat)- o să vă supărați – că nu aveați ceva mai bun de făcut. Vă plictiseați. Mai bine mergeați pe la librării sau târguri de carte sau saloane de carte și cumpărați (dacă nu vă dureau banii) cărți de istorie și din ele ați fi aflat mai multe, cu alte cuvinte vă îmbogățeați cunoștințele .
Eu nu-mi ascund numele, pentru că nu-mi este teamă sau rușine să-mi spun părerea,

[alex.cselenyi]

Victore,Victore..........

[Mircea]

 

Si viitorul prezent?

 

 

Sa nu uitam ca Reagan a fost un presedinte serios! Chiar daca nu era de meserie.

[Vizitator]

Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală.„Dumnezeu nu bate cu parul!”

Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea - ţinută în secret decenii la rând - în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu, portalul Ziariştii online şi revista ART-EMIS, au publicat conţinutul însemnărilor Mareşalului, acestea fiind accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că - excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Acest text inedit este parţial reprodus după transcrierea înregistrării pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul aflat în Arhivă, Fond C.C. al P.C.R., Secția Cancelarie, Dosar 215/1944 ne-a fost pus la dispoziţie de domnul Mircea Vâlcu Mehedinţi. (Ion Măldărescu)

O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă

23 august 1944 reprezintă unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care afirmă că „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile”? Tot el, referindu-se la acel ruşinos 23 august, scria: „...Mareşalul avea să fie arestat de un puţoi de rege, care nu-şi ştersese nici caşul de la gură... Când au aflat că Regele şi tâmpiţii cu care a făcut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ruşilor nu le-a venit să creadă... Ce, ăştia sunt nebuni, îşi bat joc de noi? Cum adică să-l aresteze pe Mareşal şi să ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ăsta? [...] aşa suntem noi deştepţi în istorie, le facem duşmanilor de moarte cadouri şi tot noi le plătim după aceea. [...] Aceia care l-au arestat pe Mareşalul Ion Antonescu, pentru că, în infantilismul lor au crezut că pentru aceasta li se vor înălţa statui, au săvârşit una dintre cele mai mari ticăloşii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge şi dezonoare”.[1]Mai târziu, abjecţia de proces înscenat Mareşalului în 1946 de către aşa numitul Tribunal al Poporului şi derulat sub regie străină, în stilul execuţiilor sumare[...].

„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București, Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare. În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½ a.m., pe atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și anume:

1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?

2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut înlătura calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.

3. Pot națiunile unite să ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?

Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu răspunsul:

1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio, românilor.

2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.

3. Se insistă că este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu aliații și de memoria lui Titulescu.

La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evoluția situației.

Condițiile armistițiului erau:

1. Teritoriale - frontiera din 1940.

2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.

3. Economice - 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.

4. Politice - garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.

Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.

La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea ultimului demers pe lângă guvern.

La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.

La ora 23, spre surprinderea mea, am fost rugat de o voce la telefon să nu părăsesc casa, întrucât într-un sfert de oră urma să fiu vizitat de o persoană amică. Am așteptat la poartă, nerăbdător să aflu un moment mai devreme cine putea fi. Am fost stupefiat să văd pe Rege, însoțit de un caporal din Regimentul de Gardă Călare. Mi-a declarat zâmbind că a „șters-o” prin dos și a luat un camarad cu el, ca să-l conducă, întrucât acesta știe strada unde locuiesc, deoarece fusese curier la Corpul Cavalerilor și îmi adusese pe vremuri o corespondență. Regele era îmbrăcat în pullover, cu pantaloni golf, cu capul gol (într-adevăr avea capul „gol” - n.n.), și de la stația Scala venise cu tramvaiul 16 la clasa a 2-a, trecând pe platforma din față a unui vagon deschis, biletul nu și l-a cumpărat El, ci caporalul le-a cumpărat pe amândouă. Intrând în biroul meu, l-am lăsat pe caporal împreună cu soția mea și cu secretarul care aștepta telefonul de la Mihai Antonescu.

Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească, însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora 7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi însoțindu-l pe jos până la Fundația unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și cu ostașii din gardă.

La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.

La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.

La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului Sănătescu.

La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Şteflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:

Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor (arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e tare și e patriot.

Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitivă?

Mareşalul: Așteaptă, ai răbdare, ce, ai vreun interes?

Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150 km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul cuvânt.

Mareşalul: Tăcere: Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om (strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu?

Eu: Nu. Dar nu înțeleg să discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.

Mareşalul: Să mă lase în pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde a urmat următoarea convorbire:

Mareşalul: De ce ești nemulțumit?

Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Şteflea anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile Bacăului).

Mareşalul: Bine; dați-mi răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.

Eu: Ce să tratezi? Ascultă, domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?

Mareşalul: Aveți cuvântul de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.

Eu: Însuși Regele vă garantează securitatea. Vă veți putea adăposti la Palat, dacă aveți temeri.[4]Â

Mareşalul:Și soția mea?

Eu: Și.

Mareşalul: Bine. La 2, la Palat. M-a condus la ușă.

Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul care îl însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. (Probabil primise alte instrucțiuni de la Moscova - n.n.). I-a răspuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:

Regele: Să știi că am să-l oblig să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi, imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…

Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.

La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.

La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți. Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală. (Regele își luase toate măsurile să nu poată fi stingherit în arestarea Antoneștilor, premeditată, indiferent de răspunsul pe care l-ar fi primit de la aceștia. Regele deja primise ordin, de la Moscova, să-i aresteze pe cei doi - n.n.)

La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.

La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.

La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:

Regele: Domnilor, luați-vă posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072. Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.

Rolul meu de purtător de cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit următoarele:

Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit că Mareșalul a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½ n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.

La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. [5]Cum îți închipui D-ta că o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular?[6]

Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.[7]Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr - n.n.) a pus la punct o întreagă rețea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei de 23 august 1944.

Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci

Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.

Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…

Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareșalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareșalul: Voastră, dacă vreți.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.

Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele?[8]

Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?

Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.

Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.

Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:

Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?

Ică: Cine a făcut-o?

Regele: Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.

Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?

Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?

Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?

Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?

Marerșalul: Nu! Așa, nu!

Regele: Dar cum?

Mareșalul: Să iau contact cu Germania?

Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.

Mareșalul: Mareșal Antonescu.

Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea.[9]De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.

Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.

Regele: Suferința este o experiență.

Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…

Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.

Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?[10]

Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?

Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.

Regele: D-ta dai sau nu telegrama?

Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.

Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!

Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!

Mareșalul: Cum, eu mareșalul țării…

Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.

Notă: Vă invităm să citiţi şi valoroasele volume apărute sub titlul „Distrugerea şi cucerirea României fără război”, vol. I-IV, Bucureşti, Ed.MVM, 2011-2012, cuprinzând 1700 pag. - autor Mircea Vâlcu-Mehedinţi -, unde veţi descoperi elemente de noutate.

[1]Ştefan Dumitrescu, Delirul, vol.II, Râmnicu Vâlcea, Ed.Fortuna, 2004

[2]Ibidem

[3]Fond C.C. al P.C.R. - Secția Cancelarie - Dosar 215/1944

[4]M.Vâlcu-Mehedinţi - Regele trădător a demonstrat - așa cum se va vedea mai jos - că nu și-a onorat cuvântul, dovedind lipsă de respect chiar și față de sine. Și Mareșalul a avut încredere în el, de aceea s-a dus la Palat - n.n.)

[5]Ibidem - N-am înțeles niciodată de ce regii, președinții de țară și șefii de partid consideră că voința lor este și voința Țării. Ei, întotdeauna, în megalomania lor, se consideră totuna cu Țara. Ori, aceasta nu este adevărat. Și Ceaușescu, și Băsescu, ceea ce au făcut ei, după bunul lor plac, au considerat că este voința Țării. Oare, așa să fie?

[6]Ibidem - Dacă Regele era Șeful Armatei, respectiv Comandantul Suprem, și Ion Antonescu doar un subordonat al Comandantului Suprem, care a fost cauza că nu i-a ordonat Mareșalului Antonescu să se oprească la Nistru? Mareșalul Antonescu ar fi trebuit, ca un militar disciplinat, să execute ordinul. Ori, în toate filmele documentare, în toate fotografiile, fostul rege Mihai a mers pe front și, fericit, a trecut în revistă trupele care luptau împotriva Sovietelor. Aceasta nu înseamnă că era de acord cu tot ce făcea Mareșalul Antonescu, că era conform și dorințelor sale? Dacă așa stau faptele, de ce numai Antoneștii au fost socotiți criminali de război? Doar cel mai vinovat era, așadar, fostul rege. Răspunsul este deosebit de simplu: Acest rege era un trădător de țară, care le-a dat rușilor România pe tavă! Prin trădarea lui, România a capitulat fără condiții. Rușine lui și românilor care, astăzi, îl adulează!

[7]Ibidem - Acesta nu a fost curaj! Fostul rege Mihai îl avea în spate pe Stalin și avantajele pe care acesta i le promisese, în cazul că-i va îndeplini ordinele (promisiunea că nu va fi judecat drept criminal de război şi promisiunea că va rămâne Suveran al României până la moarte, cărora li s-au adăugat cele două avioane primite cadou, cea mai înaltă decorație sovietică, „Pobeda” cu diamante și, poate, vagoanele încărcate pe care le-a luat cu el după 30 decembrie 1947 etc.

[8]Ibidem -„Regele este servitorul Ţării, nu Ţara este servitorul Regelui”.

[9]Tudor Vladimirescu - Ţara,„Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor”.

[10]M.Vâlcu-Mehedinţi: De reținut că Mareşalul Ion Antonescu l-a adus pe tron pe acest rege. Și pe mama lui, pe care regele Carol al II-lea o alungase, a readus-o în Ţară. A pierdut tronul la 30 decembrie 1947, dar nu din cauza Mareșalului Antonescu, ci din cauza rușilor, pe care i-a ajutat atât de mult, trădându-și Țara.