franzm Postat Noiembrie 21, 2016 Partajează Postat Noiembrie 21, 2016 Simt nevoia sa fac o precizare, cutuletul meu nu este animal de companie, el este membru cu drepturi depline al familiei mele, asa sa stiti! Ce-i lasati mostenire? Link spre comentariu
Vizitator Postat Noiembrie 21, 2016 Partajează Postat Noiembrie 21, 2016 Am avut si eu doi porumbei cand eram mic. In clasa a 7-a trebuia sa ducem animale la scoala pentru disectie, broastele erau baza , dar cineva mi-a adus doi pui de porumbel. I-am tinut pe balcon pana s-au facut mai mari si pe urma i-a facut maica-mea ciulama, dar nu au fost prea buni, numai oase. La scoala am dus un ochi de vaca de la macelarie. A fost o piesa foarte interesanta. Link spre comentariu
VAX Postat Noiembrie 22, 2016 Partajează Postat Noiembrie 22, 2016 Animalutele (porumbeii de ex.) sunt niste sufletele de care nu trebuie sa ne batem joc. Omenirea va trece la alt nivel al evolutiei, cand va reusi sa se hraneasca fara sa ucida animale. Link spre comentariu
Vizitator AdiBarbu Postat Noiembrie 22, 2016 Partajează Postat Noiembrie 22, 2016 La fel si regnul animal, va trece in alta etapa cand va face la fel. Probabil ca ne transformam in plante care-si produc singure cele necesare traiului. Link spre comentariu
VAX Postat Noiembrie 23, 2016 Partajează Postat Noiembrie 23, 2016 Va ganditi macar o secunda la pasarelele (vrabiute, gugustiuci, ciori, etc) care traiesc in conditii extreme (ger de -10 grade, mancare nexam) in timpul iernii, cand dvs. stati in casa, cu cafeaua in fata si priviti la tv ? Va este mila de acele sufletele ? Link spre comentariu
Vizitator AdiBarbu Postat Noiembrie 23, 2016 Partajează Postat Noiembrie 23, 2016 Daca te referi la mine,iti spun ca am in ''subordine'' mai multe vietati decat ai dumneata vecini in tot blocul unde locuiesti. Vrabiile nu le pun la socoteala ca sunt multe,iar randunelele au plecat. Link spre comentariu
VAX Postat Noiembrie 23, 2016 Partajează Postat Noiembrie 23, 2016 Aveti mila de animalute, sau sunteti fermier ? Eu as simti ca mor de doua ori, daca in ultima clipa a vietii as afla ca vor disparea pasarile, iarba si copacii, florile, etc, tot ce este viu si m-a bucurat in timpul vietii. Lumea trebuie sa ramana asa cum am cunoscut-o. Link spre comentariu
VAX Postat Noiembrie 25, 2016 Partajează Postat Noiembrie 25, 2016 Animalele sunt ca copiii, au inteligenta si sentimente, chiar daca actioneaza preponderent pe baza instinctului. Nu sunt perverse. Trebuie sa le oferi ceva, in principal mancare (pentru ca duc lipsa si sunt vesnic infometate) cand te duci undeva unde interactionezi cu ele. Asa facea un unchi de-al meu cand venea la tara, nu uita sa aduca bomboane (cu lapte) si alte dulciuri, pentru copiii rudelor. Cand ma duc prin parc, unde se afla "Inchisoarea Animalelor" (Gradina Zoologica), cumpar macar cateva paini (pentru struti si caprite), daca nu pot sa le duc mai multe. Este o lipsa totala de organizare la nivelul societatii, nimeni nu se gandeste si la animalele fara hrana sau cu hrana putina. De exemplu, in fiecare toamna se arunca mari cantitati de resturi (comestibile) cand se cumpara legume pentru muraturi (foi de varza, etc), cu care s-ar putea suplimenta hrana animalelor de la gradinile zoologice. Majoritatea oamenilor trateaza animalele ca pe niste obiecte (marfuri - cum erau considerati negrii cu care faceau comert traficantii de sclavi), nu se gandesc ca si ele au suflet si sentimente. Este aroganta prostului aflat la putere. Link spre comentariu
Vizitator Postat Noiembrie 26, 2016 Partajează Postat Noiembrie 26, 2016 S-ar pute intelege ca copiii rudelor traiau in lipsuri si erau vesnic infometati. Tare trist. Dragostea asta de animale e de-a dreptul emotionanta, dar de prea multe ori am constatat cat e de iresponsabila. Nu zic de adulti care iau animale copiilor mult prea mici ca sa inteleaga si ca sa nu le chinuie. Din exemplul de mai sus si pentru ca este o bodega unde chipurile ar fi si libertate de expresie, nu comentez decat despre mine si cat de prost gandeam. Cand era copilul mic ma duceam in gradina japoneza unde era amenajat un mic lac zen cu apa foarte mica plin de pesti foarte mari si foarte colorati. Special cumparam doua paini albe foarte mari, feliate, ieftine, de care nici nu mananc, iar copilul era foarte fericit sa dea mancare la pesti, care la randul lor pareau foarte fericiti si manancau ca porcii. Mi-a atras odata atentia o supraveghetoare ca nu e bine ce fac si mai tarziu chiar am inteles. Tot la fel eu si multa alta lume dadeam alune la veverite. Stateam langa un parc foarte frumos si la un moment dat s-au inmultit atat de tare ca pur si simplu a dat molima in ele. Mai tarziu am aflat ca se dau si amenzi pentru hranirea animalelor semi-salbatice sau urbane. Ce sa mai zic de doua vecine iubitoare, mama si fiica, care isi puneau resturile pranzului frumos pe o farfurie si o indesau sub masina mea, parcata in fata blocului. Aveau si ele masina, dar sub a mea reusisera sa pripaseasca o catea vagaboanta si gravida, care a mai si fatat. Ar mai fi exemple nesfarsite, dar foarte rar iubirea asta de animale implica responsabilitate si tratament uman. Cat de fericit era cainele unchiului meu, ca statea singur pe deal, legat de o sarma si primea o paine si o bucata de slanina la doua zile. Apa nu am vazut sa-i dea vreodata, avea niste vase pe acolo si mai ploua in ele. Link spre comentariu
VAX Postat Noiembrie 26, 2016 Partajează Postat Noiembrie 26, 2016 (editat) @cocochannel Era mai bine daca spuneati clar ce ganditi, fara ocolisuri. Eu am vrut sa scot in evidenta : 1. Animalele sunt rudele indepartate ale noastre si trebuie sa le tratam cu RESPECT si COMPASIUNE. De nenumarate ori oamenii se comporta bestial cu ele. De la violenta fata de animale se ajunge rapid la atrocitati asupra semenilor, in situatii extraodinare (razboi, etc), cand oamenii nu mai au teama de legi (devin inaplicabile) si fiecare actioneaza pe baza naravurilor dobandite. Nu trebuie sa cultivam violenta fata de animale. Copiii care asista la scene de violenta se invata repede cu asa ceva. Am vazut in mediul rural caini tinuti in lant, fara apa si mancare. Un caine din asta s-a chinuit un sfert de ora sa ajunga la o para cazuta din pom, putin mai departe decat ii permitea lantul sa ajunga. Asa de infometat era. Intr-o halta, in camp, unde era construita casa de serviciu unui CFR-ist, am vazut caini care mancau mere coricove (salbatice). Vorba aia : "Ogarul turcului, de foame a mancat si mere coricove". Era la granita dintre judetele Gorj si Mehedinti. Se stie ca cele doua judete sunt sarace (mai mult din cauza oamenilor, decat din motive pedo-climatice). Se spune ca : "Decat sa omori un caine, mai bine ii dai drumul in Gorj, ca moare singur de foame". 2. Este adevarat ce am spus, ca animalele au minte de copil mic si trebuie tratate ca atare. Dar au si instincte (sanatoase, care le-au asigurat supravietuire speciei) si trebuie sa fim prudenti cand interactionam cu ele. 3 Nu-i inteleg pe cei care au un animal de companie (de ex. catel) si se poarta mizerabil cu alte animale (de ex. cainii comunitari). Nu-i inteleg nici pe cei care cresc porumbei pentru "activitati sportive" (concursuri, pariuri) si ii suprima fara mila (le rup gatul) pe cei bolnavi, in loc sa-i trateze. Pentru mine astia sunt niste golani violenti. Intrati pe forumurile columbofililor, sa vi se faca parul maciuca de ce discuta unii acolo. 4. La gradinile zoologice din Romania animalele sunt infometate. Nu se aloca fonduri suficiente, organizarea este proasta, ingrijitorii (proveniti din zona saraca a societatii) fura din hrana animalelor si o duc acasa (cresc porci, etc). Nu exista riscul supralimentarii animalelor de catre vizitatorii gradinilor zoologice, mai ales ca cei mai multi sunt taranoi fara mila fata de animale. Nici nu se gandesc ei sa cheltuie cativa banuti ca sa cumpere ceva pentru animale. 5. Omul este tot un animal, nu ceva total diferit. Oamenii traiti izolat se comporta ca animalele. S-au vazut cazuri de copiii rataciti prin salbaticie si crescuti de animale, care nu erau diferiti in comportament de animale. Oamenii sunt ceea ce sunt pentru ca isi transmit cunostintele de la o generatie la alta. Creierul lor le permite sa comunice mai bine decat animalele. Inteligenta au si animalele, mai multa la cele care traiesc in grup si comunica intre ele. Cimpanzeii, porumbeii, ciorile se recunosc cand se uita in oglida. Comunicarea si limbajul sunt factorii determinanti care au dus la diferentierea oamenilor fata de animale. O sa va ganditi mai mult la ce am spus eu cand o sa ajungeti la capatul drumului, in preajma mortii (de care nu scapa nimeni). Va veti bucura si de o musca ce se plimba pe fata de masa, veti privi lumea vie ca pe un intreg. Eu am trecut prin faza asta in urma cu aproape doi ani, cand eram foarte bolnav si pe punctul de a da coltul. Editat Noiembrie 26, 2016 de VAX Link spre comentariu
morocanosul Postat Noiembrie 26, 2016 Partajează Postat Noiembrie 26, 2016 Am avut si eu doi porumbei cand eram mic. In clasa a 7-a trebuia sa ducem animale la scoala pentru disectie, broastele erau baza , dar cineva mi-a adus doi pui de porumbel. I-am tinut pe balcon pana s-au facut mai mari si pe urma i-a facut maica-mea ciulama, dar nu au fost prea buni, numai oase. La scoala am dus un ochi de vaca de la macelarie. A fost o piesa foarte interesanta. Asta nu-i mare,,,problema! Eu am fost mai....crud,din dorinta de a afla mai multe,prindeam broastele,le "rastigneam"(imobilizam) cu ace de gamalie si incepea cosmarul...pt.broaste...Nu stiti cat ..(mai)traieste o broasca fara ..stomac? Asta se invata la ...zoologie(?)! in vremea respectiva,era mai putin...POLUAT mediul ,existau chiar si ...pesti in lacul din apropiere...Acum,doar in acvariu(?) sau in congelatoare mai gasesti...pesti.. .Scuze,mai innoata ..cativa prin....conserve ..! Link spre comentariu
doru3160 Postat Noiembrie 26, 2016 Partajează Postat Noiembrie 26, 2016 Ati spurcat si topicul asta cu discutii sterile...era o placere sa vezi poze cu diverse animalute de companie si nu pagini intregi de vorba goala. Link spre comentariu
mac01 Postat Noiembrie 26, 2016 Partajează Postat Noiembrie 26, 2016 (editat) Sa readuc eu topicul pe linia de plutire cu cele doua fete ale mele....maidaneze.... dar le iubesc de nu mai pot. Sunt fetele catelului Max care a trait 18 ani la mine in curte si l-am scapat la varsta de 14 ani de dirofilarioza. A mai trait 4 ani, dupa care si-a dat duhul de batranete. Cele doua fete au fost facute de Max cu o catelusa luata de pe drumuri, la o zi de la nastere (Jessie) Am gasit-o intr-o cutie la marginea unei paduri cand ma duceam la tara. Era in cutie cu inca trei catei morti...ea era singura care mai dadea semne de viata. Cineva ii aruncase acolo ...pesemne ca nu dorea puii de la cateaua lor. Am salvat-o.... a crescut-o doamna mea cu biberonul de lapte pentru copii mici. S-a imperecheat cu Max care era deja jupanul curtii si a rezultat cele doua fete Kara si Natasha. In timpul sarcinii s-a declansat epilepsia la Jessie. O boala nenorocita cu crize si convulsii puternice.Am tinut-o trei ani sub tratament cu barbiturice, dar boala se agrava si nu mai puteam deloc sa o tinem sub control. A trebuit s-o eutanasiem la varsta de 4 ani. Si acum sufar dupa ea...era catelusa casei care o iubea toata lumea. Am ramas cu cele doua fete de la Jessie si Max. Deci.... vi le prezint pe Kara (cea maro) si Natasha (cea alba cu negru). post images photo uploader screenshot softwareupload pictures free Editat Noiembrie 26, 2016 de mac01 Link spre comentariu
yo9hrb Postat Noiembrie 27, 2016 Partajează Postat Noiembrie 27, 2016 Iata un pisic mandru de isprava sa: https://s17.postimg.org/3koh42hsf/20161123_080105.jpg Link spre comentariu
Vizitator Postat Noiembrie 30, 2016 Partajează Postat Noiembrie 30, 2016 (editat) Si frate-su care trebuie dus la dentist (un canin de jos rupt dupa cucerirea unei pisici femele) http://imgur.com/3om9PN4 Editat Noiembrie 30, 2016 de fluffy37 Link spre comentariu
Postări Recomandate