Detensionare ceara pentru frezari

[florianmro]

Deschid aici acest subiect poate mai putin obisnuit .Din pulberile rezultate anterior am turnat si prelucrat aceste discuri din ceara dentara de frezat .Problema este ca atunci cand frezez in ele imi crapa macheta , semn ca materialul prezinta tensiuni interne .Cum as putea elimina acest neajuns (probabil printr-o reincalzire a materialului ) similar ca la oteluri , dar cum ,care ar fi curba termica potrivita ? Temperatura de topire a materialului este la 140 grade celsius

[area51]

Daca am inteles bine: intai injectezi plastic topit intr-o matrita, obtii un disc si apoi frezezi discul.

Incearca sa racesti discul (in matrita) mai lent. Ma gandesc ca in timpul racirii diferenta de temperatura dintre interiorul discului si suprafetele exterioare sa se mentina cat mai mica. Este posibil ca aceasta metoda sa nu-ti convina fiind cotraproductiva.

O abordare in sensul pe care-l vezi si tu ar fi sa aduci discurile in zona temperaturii de inmuiere (intr-un cuptor cu temperatura controlata) si sa faci o racire mai lenta.

 

Starea de tensiuni interne care au depasit limita este evidenta. Prin indepartarea de material (frezare) eforturile induse de o racire neuniforma s-au redistribuit si zonele mai solicitate au cedat. De fapt dupa ce a avut loc prima fisura (sa zicem corect rupere) zonele adiacente au preluat starea de solicitare suplimentara si au cedat si ele.

Dupa mintea mea ar fi fost de asteptat sa cedeze acele mici punti (au cedat doar doua) si in nici-un caz masele sau dinti.

Nu sunt in masura sa fac o analiza a eforturilor dar pot sa observ un anumit tipar: o linie curba de rupere (cu multa bunavointa o putem asimila cu un arc de cerc) cu centrul situat in centrul discului.

Daca in prima faza a racirii discului s-a solidificat exteriorul, pe masura ce racirea s-a propagat spre centru, materialul s-a contractat si astfel au aparut eforturi de intindere radiale, ceea ce ar putea explica acea linie de rupere.

Ca masura de precautie cauta sa amplasezi "potcoava" echidistant de centrul discului.

 

Daca ai o incinta cu temperatura controlata baga la incalzire un "puck" si aduci temperatura sub cele 140 grade astfel incat sa nu-si piarda forma, doar sa se simta ca s-a inmuiat. Determinarea temperaturii de inmuiere (nu stiu cum se numeste in limbajul consacrat) o poti face fara frica pe un rateu cu fisuri/rupturi. Il tii 5 - 10 minute ca  sa fii sigur ca temperatura s-a uniformizat in masa discului, dupa care incepi sa scazi temperatura. Sa zicem 2 grade/minut.

 

Cred ca toata tirada asta nu te incalzeste de loc. Oricum se bazeaza pe intuitie si nu pe stapanirea injectarii plasticului in matrite.

Pana la urma daca nu apare un sfat de la un om competent tot tie iti revine sa experimentezi.

 

Nu mai retin exact pe care topic a avut loc o discutie la care au participat si useri care mai lucreaza sau au lucrat in domeniul injectiei de plastic in matrite. 

Ar fi foarte interesanta experienta lor.

 

Multa bafta!!!

[Ticu]

Racire foarte lenta. Matrita invelita intr-o ''plapuma" groasa de vatelina (inclusiv partea care sta pe masa) si lasata sa se raceasca cateva ore.

[florianmro]

Multumesc pentru raspunsurile primite pana acum si eventual cele viitoare .Ca sa creez o imagine mai completa a procedurii de turnare doresc sa precizez ca turnarea maeriaului o fac liber , gravitational ,nu injectat .Diametrul final din imagine are 98.5 mm Insa , matrita are 103mm deoarece la racire se contracta in jur 3mm in diametru. Deoarece forma discului racit nu are forme geometrice regulate, este necesara strunjirea a inca 2 mm .Intre timp am aplicat deja un astfel de "tratament ",,reincalzire pana aproape de topire , cu mentinere si apoi racire lenta , rezultatele au fost mai mult decat imbucuratoare .Dar metida a fost destul de empirica . Deocamdata sunt la nivel de experiment dar daca ma hotarasc sa repet operatia in vederea obtinerii de serii mai mici sau mai mari ar trebui cnfectionata o incinta cu curba de temperatura controlata.