Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

Radio FM


mila

Postări Recomandate

Noutatea este cuplarea etajului separator T1, care este si amplificator, direct la circuitul oscilant. Astfel captura semnalului RF este mult mai usoara. Banda de captura depinde de nivelul semnalului RF si de nivelul reactiei. Se receptioneaza tot ce se propaga, majoritatea posturilor in regim PLL, iar cele mai slabe in regim de reactie. Tranzistorul T2 realizeaza cam toate functiile unui PLL: captura semnalului FM, demodulare liniara, nivel audio independent de nivelul semnalului RF si selectivitate absoluta (nu poate oscila simultan pe doua frecvente diferite). Functioneaza bine si in regim de reactie, dar demodularea nu este ideala. Valorile circuitului din emitor 1k-15pF sunt optimizate pentru PLL si trebuie respectate.

Receptorul s-a vrut sa fie extrem de simplu, dar reglajul sau este mai putin comod.  Pentru a receptiona un post in regim PLL se regleaza reactia peste punctul de acrosaj, pentru un semnal slab putin peste punct si cu banda de captura mica. Pentru un semnal mai puternic se poate impinge reactia mai sus, iar banda de captura creste. Intrarea in regim PLL se recunoaste printr-un zgomot caracteristic. Daca semnalul este mai slab si se impinge reactia prea sus, in regim PLL apar distorsiuni audio. Acordul si reactia trebuie reglate impreuna pentru a captura un post slab.

 Etajul separator este eficace, antena este practic imuna la atingerea cu mana. Antena trebuie sa fie cat mai eficace. Poate fi lunga, dar trebuie si o masa buna. Antena poate fi cuplata si printr-un condensator, printr-un circuit acordat, sau chiar printr-un preamplificator. Pentru inceput merge bine si direct, chiar intr-o camera de bloc.

 Acordul se face cu varicapul BB126, clasic pentru CAF, dar se pot incerca si altele cu capacitate de 20 - 25 pF la tensiune zero. Bobina are 5 spire pe un dorn de 6 mm si este intinsa cat este necesar pentru incadrare in banda.

Link spre comentariu

Presupunem ca am reusit si am acordat cu functia PLL un astfel de receptor. Deasemenea presupunem ca emitatorul s-a oprit la un moment dat; ce se intampla daca un alt emitator, apropiat cu primul ca frecventa, (diferenta intre cele 2 emitatoare este mai mare decat banda de captura, este un caz (1) iar al 2-lea caz cand diferenta este mai mica decat banda de captura). De fapt vreau sa arat ca denumirea de PLL nu-i potrivita aici; daca emitatorul se opreste, receptorul "cauta" un alt post in apropiere si in cadrul benzii de captura. Daca vorbim de radiodifuziune in UUS atunci se stie ca acele canale trebuie sa respecte "distanta" intre ele si aici vine intrebarea: aceast ecart de frecventa este mai mare sau mai mic decat captura?.

La un PLL veritabil, dupa denumirea sa, implica o bucla, ori aici la acest tip de receptor, n-o vad.Cred ca mai corect i s-ar spune CAF.

Link spre comentariu

Circuitul PLL nu cauta un semnal pe alta frecventa, ci captureaza un semnal dintr-o banda ingusta in care nu trebuie sa fie mai multe semnale. Daca semnalul slabeste il pierde, apoi revine cand nivelul semnalului. Receptorul descris mai sus nu pierde semnalul slabit, ci trece in regim de reactie, iar sunetul se aude mai distorsionat. Sunt receptoare PLL sau FLL care, pentru comoditate, scaneaza banda FM si cauta urmatorul post capturabil. Solutia este incomoda la receptoarele FM portabile, dar foarte buna la receptia emitatoarelor cu functionare aleatoare (aero, politie, taxiuri, CB, etc.). Am folosit-o si eu, dar e complicata.

Ultimul receptor cu superreactie descris functioneaza si la 27 MHz (CB). Bobina - antena (U intors) trebuie sa aiba inductanta sporita prin marirea inaltimii, a latimii, a numarului de bucle, sau prin toate cele trei metode. 

Link spre comentariu

Bucla de calare a fazei foloseste un comparator de faza si un oscilator comandat in tensiune pentru sincronizarea oscilatorului local (pastrarea frecventei si a defazajului) cu semnalul prelucrat. Nu este singura solutie posibila. Un element oscilant (electric, mecanic, hidraulic, etc.) cu factor de calitate Q mare poate fi sincronizat pe o frecventa foarte apropiata de un semnal cu amplitudinea mai mica de cel mult Q ori. Cum la receptorul FM cu reactie factorul de calitate al circuitului oscilant poate fi enorm, oscilatorul poate fi sincronizat direct de semnalul receptionat, fara bucla. Se obtine astfel un oscilator cu amplitudine constanta, modulat in frecventa si sincronizat cu emitatorul, exact ca si la bucla PLL. Mai departe, extragerea semnalului modulator este relativ simpla.

Receptorul descris realizeaza sincronizarea prin intermediul fazei, deci face parte din categoria celor PLL. Alte receptoare realizeaza sincronizarea prin intermediul frecventei instantanee, folosesc un CAF evoluat si se numesc FLL. Din aceasta categorie face parte, partial, si superheterodina FM cu o singura bobina prezentata mai sus. Cand frecventa oscilatorului creste are loc captura cu un zgomot specific a posturilor, iar la scaderea frecventei zgomotul apare la "scaparea" lor.

Link spre comentariu

"Cum la receptorul FM cu reactie factorul de calitate al circuitului oscilant poate fi enorm, oscilatorul poate fi sincronizat direct de semnalul receptionat, fara bucla."

Si eu am zis :"La un PLL veritabil, dupa denumirea sa, implica o bucla, ori aici la acest tip de receptor, n-o vad." PLL phase looked loop adica bucla cu calare de faza.

In concluzie, fara bucla, nu putem discuta de PLL. 

O data sincronizarea realizata se stabileste o tensiunea pe varicap care urmareste emitatorul; daca emitatorul se opreste, cum se mai pastreaza rezonanta cu el?

"Sunt receptoare PLL sau FLL care, pentru comoditate, scaneaza banda FM si cauta urmatorul post capturabil." Asta e altceva si nu discutam despre circuite specializate pt. asa ceva.

Link spre comentariu

Un receptor PLL se sincronizeaza singur daca frecventa de oscilatie libera este in banda emitatorului (150 kHz). Am facut mai multe asemenea receptoare si n-am avut probleme cand semnalul se pierdea si revenea. Numai daca banda de captura e mare si acordul este mai departe de purtatoare, postul se pierde definitiv si trebuie umblat la acord.

Bucla este obligatorie, chiar daca toate componentele sale sunt concentrate intr-un singur tranzistor si nu exista o bucla aparenta. Prima data am vazut asa ceva in revista ruseasca "Radio" inainte de 1970. Receptorul rusului merge, l-am incercat. E putin sensibil si foarte greu de pus la punct (tranzistor slab, oscilatia pe subarmonica, etc.).  Am gasit pe Internet si un articol in engleza despre aceasta solutie: (http://zpostbox.ru/fm_receivers_with_pll.html).

Am gasit intr-un caiet vechi schema unui receptor PLL pe care l-am facut prin 1995. Are arhitectura conventionala, aproape didactica, dar este foarte simplu. Din cauza buclei conventionale este greu de construit de catre amatori. Peste cateva zile am sa-i desenez schema in Word si o postez.

Link spre comentariu

Interesante solutiile, interesante explicatiile colegului @puriu, la fel si comentariile referitoare la subiect.

Injectarea semnalului de RF direct in oscillator ma duce cu gandul la sistemul de demodulare FM cu refacerea purtatoarei, aplicat de firma Plessey in integratul SL1455, folosit in receptoarele de satelit. Numai ca in acel caz, dupa oscilatorul sincronizat cu semnalul RF, urma un demodulator oarecare, in quadratura mai précis. Avantajul major al metodei este micsorarea pragului de zgomot al demodulatorului, cu rezultate mult mai bune fata de PLL-ul classic..

Link spre comentariu

Revin si postez schema promisa. Este un receptor PLL cu arhitectura conventionala. Doar arhitectura. Contine distinct toate circuitele unei bucle conventionale in forma lor cea mai simpla. Tranzistorul T1 este un separator de antena, practic fara amplificare. Tranzistorul T2 este un oscilator comandat in tensiune. Varicapul are comanda dubla, una in c.c. pentru frecventa de oscilatie libera (acord) si una in c.c. si c.a. pentru calarea fazei. Tranzistorul T3 (nealimentat) este detector sincron, comparator de faza si regulator de offset. Urmeaza filtrul buclei RC-RC  si amplificatorul operational neinversor cu T4 si T5. Bucla de calare se inchide intre colectorul T5 si comanda varicapului. O a doua bucla, pentru compensarea offsetului, se inchide intre colectorul T5 si baza T2. Punctul de functionare al amplificatorului se ajusteaza pentru o tensiune de colector la T5 intre 0,4 si 0,5 V. Zona din cadrul colorat in rosu ar trebui sa fie bine ecranata. Daca antena "aude" oscilatorul local, la iesirea detectorului sincron apare un offset mare si necontrolabil ce duce la dezacord, la blocarea sau la saturarea amplificatorului. Asta este dezavantajul buclei PLL.

Receptorul este didactic, se adreseaza celor ce vor sa incerce pe viu etajele unui PLL conventional. Sensibilitatea este mica, iar nivelul AF este foarte slab. Practic toata amplificarea receptorului este asigurata de tranzistorul T5. Cu o antena buna, amplasata si pozitionata optim, se pot receptiona bine 2 - 3 posturi mai puternice. Ar trebui un preamplificator RF, dar asta presupune ecranarea intregului receptor.

 

 

post-217082-0-29322100-1439832362_thumb.jpg

Link spre comentariu

Referinta vine prin antena si are frecventa variabila fiind modulata în frecventa. Iar semnalul de control al oscilatorului, semnal prin care se cauta sincronizarea acestuia cu frecventa variabila receptionata, are si o componenta variabila ce reprezinta tocmai semnalul audio.

Link spre comentariu

Nu, la o schema conventionala, trebuie sa fie prezente toate blocurile; deci si referinta care este independenta de semnalul receptionat iar frecventa de receptie se pastreaza indiferent daca emisia inceteaza sau nu. Dau un exemplu de criptare cu salt de frecventa (unde diferenta dintre fmax si fmin sa fie mai mare de 300kHz, de ex.) pentru a ma face mai bine inteles; acest receptor nu va face fata (e adevarat ca si cu un PLL veritabil este mai greu), el este exclusiv destinat receptiei fm de radiodifuziune (cu banda larga) si "merge" autopilotat de semnalul receptionat (indiferent de toate artificiile prezentate).

Editat de gica70
Link spre comentariu

Bucla cu calare de fază PLL reprezintă un sistem automat cu reacţie, a cărui funcţionare se bazează pe detectarea diferenţei dintre fazele semnalului de intrare şi cel de ieşire. Această informaţie despre diferenţa dintre fazele celor două semnale  e(t) poate fi folosită la generarea unei frecvenţe care să fie multiplu de frecvenţa semnalului de intrare.

Posted Image

  Schema-bloc a sistemului PLL

 Acest sistem este alcătuit dintr-un detector de fază, un filtru trece-jos FTJ, un oscilator comandat în tensiune VCO (Voltage Controlled Oscillator) şi un divizor de frecvenţă.

 

Detectorul de fază are rolul de a compara fazele celor două semnale ref(t) şi out(t)  şi de a genera o tensiune proporţională cu diferenţa de fază dintre cele două semnale. Acest semnal generat de blocul detector de fază este apoi filtrat cu filtrul trece-jos şi aplicat pe intrarea oscilatorului comandat în tensiune VCO. Tensiunea aplicată la intrarea blocului oscilator va adapta frecvenţa acestuia în direcţia reducerii diferenţei de fază între semnalul de referinţă ref(t) şi cel de ieşire out(t).

Posted Image

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Link spre comentariu

Definiurea sistemului PLL digital este corecta. Schema - bloc este o aplicatie PLL folosita la sinteza de frecvente pornind de la o referinta foarte stabila. Sistemul poate fi folosit si la demodularea FM daca tensiunea de comanda a VCO este strict proportionala cu deviatia de frecventa a semnalului de referinta. La circuitele integrate dedicate este.

Cateva cuvinte despre o antena utilizabila in banda FM si nu numai. Este vorba despre antena U, un conductor cu lungime mai mica decat lungimea de unda a semnalului si indoit in forma literei U cu distanta dintre laturi mult mai mica decat lungimea conductorului, dar nu foarte mica. Cand am imaginat-o nu aparea in literatura accesibila mie. In ciuda aspectului nu este o antena magnetica (dipol inchis, cadru, bucla, etc.), ci o antena electrica omnidirectionala de banda larga cu doua borne. Una dintre borne se leaga la intrarea receptorului, iar cealalta la masa. Receptorul nu este necesar sa aiba masa metalica sau legatura la pamant. Fiind omnidirectionala, poate fi folosita la receptoare mobile sau portabile sau la aparate pentru masurarea campului electromagnetic. Antena poate fi considerata o panglica cu latime constanta, Panglica poate fi orientata oricum in spatiu si poate fi torsionata fara afectarea semnalului la iesire. Deasemenea poate fi deformata oricum (bucla, cadru, melc, zig -zag, etc.) fara o diminuare grava a semnalului.

  Impedanta caracteristica a antenei este de peste 10 kiloohmi. Tensiunea la borne in gol este foarte mare. O antena U facuta dintr-un fir de 1m cu latimea de 3 cm avea la borne in gol peste 500 mV in aer liber la 20 m inaltime (cu contributia tuturor posturilor FM din zona). Antena se poate lega pe o intrare de orice impedanta, inclusiv paralel pe un circuit acordat. Daca este scurta poate fi folosita si ca bobina intr-un circuit acordat.

Constructiv, antena U se poate face in multe feluri. Eu am folosit si cablu TV de tip panglica fixat pe interiorul carcasei receptorului, dar si doua antene telescopice conectate la varf. Am folosit antena si pentru benzile superioare ale US cu rezultate bune.

Link spre comentariu

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări