O noua provocare...

[feri.visky]

Dupa cum stiti, nu am reusit achizitionarea in comun,  al receptorul cu galena care a fost prima aparatura moderna de transmisiuni din armata romana... (s-au donat 300 de euro pe care nu le-am acceptat pentru ca erau insuficiente pentru achizitionarea piesei!).

 

Doresc sa replicam acest aparat, mai ales datorita faptului ca, foarte multe relicve cumparate de pe internet sunt contrafaceri profesioniste ale originalululi!

 

Am dovedit ca putem face, reface, replica, aparate istorice, asa cum a fost si proiectul Dr. Titus Konteschweller. (In paranteza fie spus, nici un  organ cultural al puterii sau al opozitiei nu s-a interesat de acest proiect, dacat voi, cei din comunitatea colectionarilor, cu toate ca am ajuns chiar si la Academia Romana....).

 

Este vorba de aparatul aparut in Nr.12 al revistei Pro Radio Antic, coperta doi...

 

Cu riscul de a va suprasolicita contributia, trebuie sa o facem! Daca voi, noi nu, atunci cine...?!

 

Fazele proiectului sunt cele... de bun simţ:

 

-proiectul, dimensiunile, 3D, etc.

-apoi, mai vedem noi! (faza mioritica dar foarte importanta, adica improvizatia...).

 

Ar fi fost bine daca am fi reuşit cu finalizare pentru comemorarea a 100 de ani de la declanşarea marelui război... ar fi extraordinar daca am reusi chiar si in acest an!!!

 

Nu exista urma de vreo piesa din acest aparat in muzeele de pe la noi... trist este ca nu exista nici interes sa avem asa ceva!

 

Hai sa fim noi altfel...

 

Cu speranta ca veti participa... 

 

[Vizitator]

Acuma daca tot am intrat in hora ....

[feri.visky]

Ma astept la o hora mai mare...

[Enulescul]

Bună seara domnilor,

  Mă pregătesc să devin un moşneag înţelept. Mi-e teamă că am să particip la hora dumneavoastră ca un privitor de pe margine. Am cam epuizat la proiectul trecut resursele mele pentru următorul cincinal şi abia dacă mai am cu ce să duc mai departe proiectele mele curente. Am toată admiraţia pentru cei care continuă, şi le acord tot sprijinul moral de care sînt în stare. Deasemenea, (deşi mă interesează mult mai mult galenele civile decît cele militare) am să încerc să urmăresc topicul şi să-mi dau cu părerea (acolo unde voi avea vre-o părere.)

  Acestea fiind spuse (şi sper înţelese) după „provocarea” domnului Visky, deoarece mi se părea că am mai văzut pe undeva ceva asemănător, m-am apucat să răsfoiesc colecţia de reviste „Radiofil” şi am găsit o serie de articole descriind echipamentul de transmisiuni militare al armatei franceze din primul război mondial. În articolul tratînd echipamentul armatei terestre am întîlnit poza, schema şi cîteva rînduri explicative referitoare la aparatul care a declanşat hora, şi pe care le postez ca un chibiţ cuminte:

 

 

  Cu textul însoţitor: „Fig. 10a Cutie de tip „A”. "Este un receptor portabil cu galenă. Montajul este de tip „Tesla” cu primar şi secundar acordate. Cuplajul dintre primar şi secundar este variabil. Circuitul secundar poate fi făcut aperiodic pentru prereglaj. Aparatul a fost conceput pentru grupul de artilerie. Destinat în mod normal pentru recepţia emisiunii avioanelor de observare, telegramelor meteorologice şi eventual a emisiunilor comandamentului, utilizarea lui va fi lărgită rapid la infanterie, cavalerie, etc. Sînt mai mulţi constructori care l-au produs: C.G.R., CH. Beaudoin (receptorul prezentat), Grammont, S.I.T. (Colecţia B. Pigelet Foto A. Salles)„

  În textul articolului mai sînt cîteva rînduri despre contextul în care a apărut şi s-a folosit aparatul (Este vorba despre sfîrşitul anului 1914 şi începutul lui 1915): „Foarte rapid a devenit evident avantajul de a dispune de un material de recepţie standard pentru a facilita formarea operatorilor dar care este şi fiabil şi robust şi funcţionează în condiţii din cele mai adverse. Este „cutia de recepţie TM [transmisiuni militare] tip A”care va face o lungă carieră (figurile 10 a şi b)”

  Se înţelege că am scris imediat redacţiei „Radiofil” pentru a le cere permisiunea de a traduce şi publica pe Elforum seria respectivă de articole şi de a-mi transmite coordonatele autorului, domnul A.Salles şi colecţionarului, domnul B. Pigelet, pentru a obţine mai multe amănunte despre aparatul în jurul căruia se învîrte hora. Deoarece am cam ajuns să cunosc timpul lor de reacţie nu vă sfătuiesc să aşteptaţi rezultatele prea curînd...

 

  Cu respect,

  Pitagora Schorsch

Editat Februarie 8, 2015 de Enulescul

[feri.visky]

Despre asta vorbim... ati facut foarte bine si sunt recunoscator... Poate ca au si ceva dimensiuni? Ati primit revista? Pe coperta din interior am pus aparatul...

 

 

In cele doua numere trimise cu referire la WW1 este si acolo precursorul acestui aparat!

[imreberes]

Daca aflati datele bobinelor cu multe spire, va rog sa-mi transmiteti. Poate pot sa va ajut.

[feri.visky]

Pai in cutia aia erau mai multe chestii, nu?

Cam tot ceea ce se vede, in plus se gasea in cutiuta din stanga, un buzzer pentru reglarea detectorului cu cristal, cred ca se mai gasea si un detector de rezerva... Dar vom vedea ce surprize ne pregateste Pitagora!

[Enulescul]

Bună seara domnilor,

....Poate ca au si ceva dimensiuni? Ati primit revista? Pe coperta din interior am pus aparatul... 
In cele doua numere trimise cu referire la WW1 este si acolo precursorul acestui aparat!

 Respectele mele domnule Visky,
  Aţi citit desigur că am cerut să mi se mijlocească contactul cu autorul articolului şi cu colecţionarul care deţine aparatul pentru a obţine mai multe amănunte. Mă refeream bineînţeles şi la dimensiuni. În articol nu e scris decît ce am tradus şi postat deja.
  Am re-răsfoit numerele 10, 11, şi 12 ale revistei Pro Radio Antic (da, numărul 12 a ajuns la mine – vă mulţumesc!) dar nu-mi dau seama despre ce precursor vorbiţi. Pe coperta II a numărului 12, este de două ori „cutia de recepţie TM tip A”, odată poza (color a) aparatului pe care nu l-aţi cumpărat mai demult, şi poza din epocă (alb – negru) a aceluiaşi aparat. E drept cu legenda „Recepţie de artilerie franceză”. Pentru mine este acelaşi aparat.
  Am început să răsfoiesc numere (din ce în ce mai) vechi din „Radiofil” şi am găsit în numărul 51 din 2012 un articol despre detectoare cu galenă de unde am extras nişte poze frumoase cu detectorul TM:
 

 
  Se mai spune acolo că era o piesă standard a armatei ce a funcţionat încă din 1912 cu receptorul cu bobină „Oudin”. Pentru interşanjabilitate, distanţa dintre centrele fantelor de prindere sub piuliţele randalinate de la bornele de pe aparat a fost (şi va rămîne pînă în anii ’20) întotdeauna fix 50 mm.
 

 

Daca aflati datele bobinelor cu multe spire, va rog sa-mi transmiteti. Poate pot sa va ajut.

  Respectele mele domnule Béres,
  Mă bucur că doriţi să participaţi şi la acest proiect. (Şi-mi pare sincer rău că eu nu pot participa la fel ca la proiectul trecut.) De data aceasta însă nu mai e vorba despre bobine cu multe spire ci de bobine cu multe prize.

Continuînd să răsfoiesc colecţia „Radiofil” am dat peste o dare de seamă despre un tîrg de radioamatori la Iseramat în 2010 la care au avut şi o expoziţie consacrată transmisiunilor din timpul războiului 1914 – 1918.
  Partea interesantă pentru noi, alături de fotografia aparatului „A1” din 1915, este textul încadrat de mine cu roşu, pe care îl traduc în continuare:
 

 

 

  „Fotografia reprezintă un receptor A1 din 1915 destinat recepţiei semnalelor emisie de avioanele de artilerie. El comportă:

  - 1 Un circuit primar care constă dintr-o bobină de 50 de spire cu prize din 10 în 10 spire şi un condensator variabil cu aer de 500 pF.

  - 2 Un circuit secundar care constă de asemenea dintr-o bobină cu 4 prize [se poate înţelege că ar avea 40 de spire dar nu sînt sigur] şi un condensator variabil identic cu cel din primar.

  Cuplajul între cele două circuite poate fi variat în mod continuu prin rotirea bobinei secundare în jurul unui ax perpendicular pe bobina primară. [Un fel de variocoupler.]. Pentru căutarea semnalelor, secundarul poate fi făcut aperiodic printr-un comutator care deconectează condensatorul variabil din circuitul secundar. Receptorul A1 permite recepţia lungimilor de undă între aproximativ 100 şi 550 m”

 

 

  Cu respect,

  Pitagora Schorsch

 

 
 

Editat Februarie 8, 2015 de Enulescul

[feri.visky]

Multumim pentru completari, astfel de ajutor avem nevoie de de la Dvs. pentru ca sunteti la... "sursa"! Adica dimensiuni...

 

Inseamna ca cifrele de pe schema inseamna numar de spire?

 

Mi-ati trimis ceva vreme asa cred, cand am mai amintit de primul razboi mondial... este vorba de Radiofil Magazin Nr.56 si 57 din 2013... este in format pdf...

 

Se gasesc info si aici: http://www.radiomuseum.org/r/gaumont_recepteur_radiotelegraph.html

Am scos imaginea...

[feri.visky]

Am scris proprietarului de pe radiomuseum.org si astept cu speranta un raspuns... Macar cateva valori daca am avea am putea sa incepem proiectarea... 

[feri.visky]

Reactivez postul din dorinţa de a răspunde provocării lansate cu ani în urmă... Motivul relansării temei este dată de prilejul aniversării a 100 de ani de la terminarea primului război mondial şi al anului Unirii... Dorim să prezentăm în paginile revistei Pro Radio Antic, despre transmisiunile militare al primului război mondial şi cu precădere despre aparatura armatei române inclusiv telefonia, telegrafia şi TFF.

Dacă aveţi documente, fotografii, piese diverse din acea perioadă nu ezitaţi să le faceţi cunoscute. Iar dacă aveţi cunoştiinţe care au aşa ceva deasemenea contactaţi-ne.

 

Cu speranţa că vom face o a doua replică "istorică" vă doresc succes în documentare...

 

P.S. Termenul de trimitere a documentelor, articolelor este luna februarie 2018!

[Enulescul]

Bună seara domnilor

§ 5

Obţinerea dimensiunilor

Am înţeles că se încearcă redemararea proiectului de replicare a galenei militare „A” (sau după alte surse „A1”) pentru aniversarea de anul viitor – o sută de ani de la încheierea primului război mondial.

În continuare sînt gata să acord acestei acţiuni sprijinul meu moral, în limita timpului disponibil ce-mi rămîne de la proiectele proprii. Se pare că prima fază pentru replicare este aflarea dimensiunilor aparatului, şi că s-a pornit la aceasta prin încercări de contactare a unor colecţionari din străinătate, probabili posesori. Este desigur o iniţiativă lăudabilă dar după părerea/experienţa mea n-ar trebui să excludem alte căi:

Aş dori să aflu dacă s-au făcut încercări de a găsi un asemenea aparat în România (doar a fost în dotarea armatei române!) – la muzeul militar, la muzeul tehnic sau prin alte muzee sau colecţii.

De asemenea n-ar trebui renunţat la încercarea de a stabili dimensiunile prin extrapolare pe fotografiile ce există relativ abundent în internet. În „Radiomuseum” există (cel puţin) patru „modele” cu ilustraţii de la (cel puţin) 5 – 6 aparate. În a treia intervenţie a mea pe acest topic am arătat că distanţa dintre bornele detectorului este 5 cm (standard). Mi s-a replicat că pe majoritatea fotografiilor „de sus” (fără perspectivă) a plăcii aparatului bornele respective sînt acoperite de detectorul propriu-zis şi ca atare ar fi aproape imposibil de folosit ca reper de extrapolare. La aceasta răspund cu observaţia că (se vede cu ochiul liber) bornele antenă-pămînt (libere pe toate fotografiile) au aceiaşi distanţă între ele (5 cm) şi pot fi folosite ca reper de extrapolare.

Cu mult respect,

Pitagora Schorsch

Editat Mai 9, 2017 de Enulescul

[sesebe]

Incercati sa-l contactati si pe Terry34 pt ca avea acum citeva saptamini la vinzare un morman de butoane de prin echipamente militare si poate mai are inca ceva care sa se potriveasca pt ceea ce vreti voi.

[Enulescul]

Bună ziua domnilor

§ 6

Butoanele comutatoarelor

Incercati sa-l contactati si pe Terry34 pt ca avea acum citeva saptamini la vinzare un morman de butoane de prin echipamente militare si poate mai are inca ceva care sa se potriveasca pt ceea ce vreti voi.

Respectele noastre domnule Sesebe

Vă mulţumim pentru sugestie şi vom încerca bineînteles să-l contactăm. Pentru a exemplifica cam de ce fel de butoane avem nevoie, postez mai jos fotografiile unei mostre care am găsit-o răscolind prin lăzile de piese disparate:

Aparatul ce se doreşte replicat conţine trei astfel de „butoane” care constituie partea mobilă a celor trei comutatoare.

Partea fixă a comutatoarelor o constituie unsprezece contacte de bronz/malleichort/alamă înfipte în arc de cerc în placa de montaj. Cinci pentru comutatorul inductanţei primare, patru pentru comutatorul inductanţei secundare şi două pentru comutatorul „Sintonizat/Aperiodic”

 

Cu această ocazie doresc să lansez un apel general pentru toţi cei care ar putea să posede sau să fabrice astfel de butoane/contacte de comutator şi sînt dispuşi să le doneze asociaţiei Pro Radio Antic pentru realizarea proiectului.

Cu mult respect

Pitagora Schorsch

[Terry34]

nu am avut asa ceva in acea cantitate de butoane , care s-a vandut, am incercat sa dau acea cantitate de 2,4 kg la un pret infim dar userii au insistat sa le pun poze cu fiecare buton sau categorie in parte ceea ce era o munca imensa si am renuntat . Daca gasesc acele butoane va anunt aici.